2,261 matches
-
Transilvania și Banat înainte de sosirea nomazilor maghiari Au fost emise trei teorii principale care să explice „descălecatul” maghiar. Prima susține că maghiarii au plănuit o operațiune militară de cucerire, bazându-se pe informațiile pe care le-ar fi obținut în raidurile anterioare, având ca scop precis cucerirea unui teritoriu care să devină o nouă patrie. Acest punct de vedere (susținut printre alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă versiunea lui Anonymous și a cronicilor maghiare care i-au urmat. Un
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fost sfâșiată de războiul civil dintre moștenitorii lui Svatopluk I, Mojmir și Svatopluk al II-lea, conflict în care a intervenit și Arnulf> În acești ani, nu există nicio mențiune despre acțiunile ungurilor. Următoarea mențiune a ungurilor este legată de raidul din Italia din 899 - 900. Scrisoarea arhiepiscopuului Theotmar din Salzburg și a enoriașilor săi sugerează că Arnulf i-a incitat să îl atace pe Berengario I. Ungurii i-au învins pe italieni în bătălia de pe râul Brenta și au jefuit
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
să îi atace pe pecenegi. Liderii maghiari ar fi răspuns că nu pot lupta împotriva pecenegilor deoarece aceștia din urmă sunt numeroși și ar fi „copii divaolului” . În loc să îi atace pe pecenegi și bulgari, ungurii au declanșat o serie de raiduri în Europa Occidentală. Ei au jefuit Turingia și Saxonia în 908, Bavaria și Suabia în 909 și 910, Suabia și Lorena și Francia Occidentală în 912.. Deși hagiografia Sfântului Gheorghe se referă la un atac comun al pecenegilor, moesienilor și
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
împotriva Imperiului Bizantin în 917, veridicitatea acestei relatări este pusă la îndoială. Se pare că ungurii au atacat pentru prima oară Imperiul Bizantin în 943. În cele din urmă, înfrângerea ungurilor în bătălia de la Lechfeld din 955 „a pus capat raidurilor în occident” (László Kontler), iar înfrângerea din bătălia de la Arkadiopolis in 970. a dus la încetatarea atacurilor împotriva bizantinilor. Liderii unguri și-au dat seama că stilul lor de viață tradițional, bazat în parte pe raidurile de jaf împotriva popoarelor
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
955 „a pus capat raidurilor în occident” (László Kontler), iar înfrângerea din bătălia de la Arkadiopolis in 970. a dus la încetatarea atacurilor împotriva bizantinilor. Liderii unguri și-au dat seama că stilul lor de viață tradițional, bazat în parte pe raidurile de jaf împotriva popoarelor sedentare vecine, nu mai putea continua. De aceea, înfrângerile de la Lechfeld și Arkadiopolis au accelerat adoptarea definitivă de către maghiari a unui stil de viață sedentar, proces care începuse odată cu așezarea lor în Bazinul Panonic. Acest proces
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
guvernarea mamelucă în Egipt. Acesta s-a demonstrate un om stat abil, un strateg iscusit precum și un războinic determinat. Din șirul realizărilor militare ale lui Baybars, se pot enumera cuceriri de teritorii ale cruciaților, ocuparea Siriei și a regiunii Hijaz, raiduri în Armenia Mică (Cilicia) dar și lansarea de expediții în sudul Egiptului spre Sudanul de astăzi. Nu doar viața militară l-a preocupat pe Baybars, acesta a întreprins un număr de reforme administrative, proiecte de infrastructură precum și organizarea unor fundații
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
motiv, s-au scris un număr de lucrări pe marginea vieții fabuloase a lui Baybars. "„După ce a recucerit Alep la începutul lui octombrie 1260 și a respins fără dificultate o contraofensivă a lui Hulegu, mamelucii iau în considerare organizarea unor raiduri punitive împotriva lui Bohemond din Antiohia și Hethum din Armenia, principalii aliați ai mongolilor. Dar în sânul armatei egiptene izbucnește o luptă pentru putere. Baibars ar vrea să se stabilească la Alep, în calitate de guvernator semi-independentș Qutuz, care se teme de
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
În același timp, împăratul Leon a refuzat să-l recunoască pe Sever ca împărat legitim în Vest și a refuzat să-i acorde asistență pentru a guverna Occidentul. Constantinopolul a făcut pace cu Genseric în 462, refuzând să intervină în raidurile vandale. Datorită veniturilor fiscale diminuate și cu armatele cheie ale Occidentului sub controlul opoziției, Ricimer avea nevoie de asistență din răsărit, în scopul de a menține ordinea în occident. Ca atare, Sever, în ciuda naturii sale docile, a reprezentat un obstacol
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
putere din spatele tronului în Occident, înlocuindu-l pe Ricimer. Pentru a-l pune pe Leon sub presiune, vandalii și-au extins atacurile lor asupra teritoriilor Imperiului de Est, jefuind Illiricum, Peloponez și alte părți din Grecia. Confruntându-se cu creșterea raidurilor vandale, în 467 Leon l-a numit pe comandantul general al armatei ilire Anthemius ca împărat în Vest. Leon l-a trimis pe Anthemius în Italia cu o armată condusă de generalul comandant al armatei dalmate, Marcellinus, care a fost
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
un consens academic, locul bătăliei este identificat cu Edington, în Wiltshire. Bătălia a fost cunoscută și sub numele de Bătălia de la Ethandun, nume care continuă să fie utilizat. Lupta a dus la Tratatul de la Wedmore, încheiat în același an. Primul raid viking în Anglia anglo-saxona s-a petrecut între anii 786 și 802, la Portland, în Regatul Wessex, atunci când trei corăbii nordice au fost ancorate,iar vikingii care au debarcat,l-au ucis pe prim-magistratul regelui Beorhtric. La celălalt capăt
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Wessex, atunci când trei corăbii nordice au fost ancorate,iar vikingii care au debarcat,l-au ucis pe prim-magistratul regelui Beorhtric. La celălalt capăt al țării, în Regatul Northumbria, în 793, Insula Sfânta Lindisfarne a fost jefuita. După jefuirea Lindisfarne, raidurile asupra coastelor au devenit mai sporadice până la 830. În 835, vikingii păgâni au devastat Sheppey. În 836, Ecgberht de Wessex se întâlnește în lupta cu o forță de treizeci și cinci de nave la Carhampton și în 838 el s-a confruntat
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Sheppey. În 836, Ecgberht de Wessex se întâlnește în lupta cu o forță de treizeci și cinci de nave la Carhampton și în 838 el s-a confruntat cu o forță combinată de vikingi și de Cornwhistii la Hingston Down, în Cornwall. Raidurile au continuat și cu fiecare an au devenit tot mai multe și mai intense. În 865/866 a escaladat în continuare sosirea vikingilor,a căror armate cuprindeau intre 500-1000 de oameni, care se aflau sub conducerea fraților Ivar fara Oase
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Charles Spencer, al 3-lea Duce de Marlborough (22 noiembrie 1706 - 20 octombrie 1758), cunoscut ca Contele de Sunderland între 1729 și 1733, a fost ofițer și politician britanic din familia Spencer. A condus trupele btitanice în Raidul de la St Malo din 1758. A fost al doilea fiu al lui Charles Spencer, al 3-lea Conte de Sunderland și al lui Lady Anne Churchill, care a fost a doua fiică a lui John Churchill, I Duce de Marlborough
Charles Spencer, Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/332464_a_333793]
-
legate de realizarea acesteia este și aceea conform căreia cartea a fost începută în Scoția, probabil la Mănăstirea din Iona, și apoi adusă în Abația din Kells atunci când călugării din Iona s-au mutat în Kells pentru a scăpa de raidurile vikingilor în Iona. Deoarece cartea nu a fost terminată, au apărut și alte variante ale realizării acesteia: cum că aceasta ar fi fost continuată la Kells - sau nu. Cartea conține textele integrale ale Evangheliilor sinoptice: Matei, Marcu și Luca. Evanghelia
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
dominația regională, inițial cu hitiții, huriții și orașele-stat ca Isin, Ur sau Larsa, iar mai târziu cu orașul amorit Babilon. Începand cu secolul XX î.Hr., au apărut primele colonii asiriene în Asia Mică, și sub regele Ilushuma, asirienii au lansat raiduri împotriva statelor din sud. Asiria a fost un imperiu pe vremea lui Shamshi-Adad I (sfârsit de secol XIX până la mijlocul secolului XVIII), însă aflându-se în mod succesiv sub stăpânire babiloniană sau a regatului hurrit Mitanni în secolele XVII și
Imperiul Neo-Asirian () [Corola-website/Science/321297_a_322626]
-
din a statului și orașului New York, au marcat declinul măriilor proprietăți imobiliare, fapt de care a profitat prin cumpărarea de alte terenuri, care au dus la actuala mărime a suprafeței deținute, de aproximativ 24 de hectare. În 1969, a police raid on Bard led a young Donald Fagen to write My Old School. Fagen also wrote Rikki Don't Lose That Number about Rikki Ducornet, a faculty wife at Bard. The campus contains more than 70 buildings with a total gross
Bard College () [Corola-website/Science/330270_a_331599]
-
cei mai puternici regi ai vremii, reușiseră să-și creeze un deosebit renume, Offa fiind recunoscut conducator al sudului Britaniei și de către Carol cel Mare. Unificarea Angliei s-a desfășurat cu sprijinul Wessexului, care se confruntă cu atacurile vikingilor. Primul raid al vikingilor danezi în 793: devastarea și jefuirea mănăstirii Lindisfarne din largul coastelor Northumbriei. Au urmat atacuri și noi incursiuni până când în 866 danezii au cucerit Anglia. Au pătruns în estuarul Tamisei, ocupând teritoriile de la nord de rău, formând Danelaw
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
sub numele de regatul Scoției. Până la moartea să din 899, a eliberat teritoriile din nord și a rămas în istorie ca un legislator de marcă și ca un traducător al unor opere istorice și filosofice din limba latină. După nenumărate raiduri, vikingii au început să se stabilească în Anglia. O importantă zonă controlată de către vikingi erau împrejurimile orașului York, vikingii numindu-l Jorvik. Așezările daneze din estul Angliei, zonă numită la vremea respectivă Danelaw și cele norvegiene din nordul Scoției și
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
URSS. Ca profesor de compoziție la școala din Tartu, Eller a reușit să contrabalanseze așa-numita școală Tallinn, condusă de Artur Kapp. Talentul pedagogic versatil al lui Eller a făcut ca nenumărați elevi ai lui (Eduard Tubin, Villem Kapp, Kaljo Raid, Boris Korver, Anatoli Garshnek, Leo Normet, Valter Ojakäär, Uno Naissoo, Arne OIT, Jaan RAATS, Heino Jürisalu, Arvo Pärt, Alo Põldmäe, Lepo Sumera, Boris Parsadanian, Alfred Karindi, Eduard Oja, Rădăcini Olav și Karl Leichter) să se afirme printr-un stil propriu
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
mașina de război nazistă a inceput să se destrame ca urmare a succeselor Armatei Roșii de pe frontul de răsărit. Armia Krajowa a inițiat o insurecție națională (Operațiunea Furtuna) împotriva forțelor germane. Mai înainte de aceasta, Armata Teritorială a declanșat mii de raiduri, operațiuni de culegere de informații, sabotări ale liniilor de cale ferată, a transporturilor feroviare de materiale militare și a producției militare de război, s-a angajat în nenumărate ciocniri cu poliția germană și cu unitățile mai mici ale armatei de
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
numai 5% din totalul piloților aliați, dar au fost responsabili pentru un total fenomenal de 12% din totalul victoriilor din Bătălie. Forțele aeriene poloneze au luptat de asemenea în 1943 în Tunisia (așa numitul „Circul Skalski”) și au participat la raidurile asupra Germaniei (1940-1945). În a doua jumătate a anului 1941 și la începutul anului următor, escadrila poloneză de bombardiere a reprezentat a șasea parte a forțelor de care a dispus RAF Bomber Command. E adevărat că în timp, escadrila poloneză
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
fost distrus de cutremure de pământ, zidurile refăcute în ultimul moment au salvat orașul. Imperiul Roman de Apus nu a fost atacat deoarece între generalul Flavius Aetius și Attila exista o prietenie mai veche. În 450, obiectivele hunilor se schimbă. Raidurile repetate în Răsărit au cauzat o scădere drastică a cantității jafurilor. De asemenea, sora împăratului Apusului, Honoria îi cere regelui hunilor să nu permită căsătoria ei cu un senator roman, trimițându-i inelul ei. Dar Attila a înțeles acest gest
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
sudul peninsulei italice, fiind stimulați de principii creștini care se aflau în război cu vecinii lor, fie de bogații. Ungurii erau rapizi și cruzi în expedițiile lor, cronicari fiind determinați să-i numească "flagelul lui Dumnezeu". După 934 au conduși raiduri în teritoriile Imperiului Bizantin, jefuind în colaborare cu pecenegii. Când au primit o solie, două căpetenii maghiare, Bulcsu și Gyula s-au creștinat și au adus un episcop, Hierotheos să-i creștineze pe unguri. Expedițiile în Europa occidentală s-au
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
bine. Cronicile din acea vreme raportează că northumbrienii și-au încălcat promisiunile și jurămintele la scurt timp după aceea, alegându-l pe Eric ca rege. În 948, regele Eadred i-a pedepsit aspru pe dezertorii din nord prin lansarea unui raid distructiv în Northumbria. Deși forțele lui Eadred au suferit pierderi grele în bătălia de la Castleford (Ceaster Forda) în timp ce s-au reîntors în sud, Eadred a reușit să-și verifice rivalii, promițându-le susținătorilor că va fi un haos și mai
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
de toate puterile în Războiul Cvadruplei Alianțe. Războiul pe mări și în Indiile de Vest a fost unul mai ales economic. Flotele de comori ale Spaniei și Portugaliei au fost atacate de inamicii lor, iar avanposturile coloniale au fost supuse raidurilor efectuate fie de flote de corsari angajate pentru profit de nobili și negustori, fie de o combinație de vase militare și particulare. Aceste flote atacau așezări slab apărate și le jefuiau sau cereau răscumpărării în bunuri sau sclavi, uneori în
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]