1,446 matches
-
noi ce să facem?... Să ne agățăm de „cel de ieri” sau să Îmbrățișăm ideologia americană a succesului, a prezentului, Întorcând spatele trecutului, memoriei, acelor valori care nu mai au „căutare” azi? Să ne rămânem „credincioși nouă Înșine”, riscând ridicolul, ratarea și chiar izolarea sau... să ne potrivim pasul nu după cei „cuminți”, ci după cei care au succes. Sau influență? Sigur, România, colectivitatea pe care o desemnăm sub acest nume trebuie să facă astfel, Încă o dată, trebuie să se adapteze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La sfîrșitul acestui poate prea voluminos eseu despre Sensul vieții ce poartă sub-titlul de Memorii, trebuie să fac câteva „precizări”. Vorbind eu adesea despre ratare și fenomenul numit ca atare În procesul creației literare, prima constatare după aceste vreo mie de pagini este că... da-da, că totul e ratat! Cele două titluri În primul rând; ca eseu, acest amplu text nu abordează consecvent și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fusese zdrobită, eram pierduți. Eu și surorile mele am descoperit o dimensiune lugubră a vieții la o vârstă neobișnuit de fragedă. Am învățat din comportamentul tatălui nostru că lumii îi lipsea coerența, iar în acest haos oamenii erau condamnați la ratare, ceea ce ne-a înnegurat orice ambiție. Așadar tatăl meu reprezentase singura rațiune pentru care am fugit la facultate în New Hampshire în loc să stau în LA cu prietena mea și să mă înscriu la University of Southern California, așa cum au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și pe care-l vei resimți ca pe o piele mult prea strâmtă - pentru tine, omul schimbat -, ca pe o nedreaptă cămașă de forță. Reconfortant gândul de a te face absent, măcar pentru o vreme, din acest loc al tuturor ratărilor. Să te plasezi în afara posibilității de a fi întâlnit pe stradă sau reperat la telefon, să ieși din orizontul disponibilității celorlalți în ceea ce te privește. Să exiști doar ca o idee recurentă, ca o prezență subliminală pentru cei pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însumi, atunci, nu eram deplin conștient de ea. Sau, ca să rămân în vocabularul nietzschenian - eu însumi nu aveam curajul ei, curajul de a o dori, de a o voi! Dar, pentru că, în „ciuda mea”, a caracterului meu superficial, dezordonat, a „ratării mele sociale” aproape evidente, a lipsei mele de voință etc., acest motiv al „cercului existențial”, „al legii”, al legii unei firi, al unui destin, m-a obsedat, ca să zic așa, „el” a devenit realitate. Și, ca în „cazul” mai sus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pentru a fi în proporție cu celelalte două părți, să acopere vreo sută, o sută cincizeci de pagini. Dar... puterea, auto-stăpânirea mea bărbătească nu a mai rezistat neliniștii de fund, a vechii și cunoscutei spaime a „nerealizării” sociale, a ratării, de care, în ochii nu puținora, eram deja însemnat și cum nimeni nu știa să-mi răspundă la telefon care e situația manuscrisului la tipografia clujeană, mi-am făcut iute bagajul și, însoțit de bunul meu prieten „Pax”, doctorul Constantin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al literaturii române mă împiedicau să-mi expun cu calm părerea sau părerile. Singur, din pricina întârzierii de destin, „nepermisă” în ochii multora - ne aflăm într-o țară sudică, latină, semi-balcanică, unde orice tergiversare a „alegerii căii” pare o amenințare a ratării!, dar și „singur” în interiorul meu cel mai profund, în sensul că-mi căutam încă reperele, stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam inabil și cu false argumente în jurul unora dintre ele, cum era cea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dincolo de clișeele, chiar și „artistice”, clasice, ale genului, trebuie să fie apt de a suporta „consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Băsescu, ministrul transporturilor, se va menține și în celelalte două, al lui Radu Vasile și Mugur Isărescu. De ce, oare? Trageți și dumneavoastră , stimați cititori, concluziile necesare! Mandatul de patru ani al lui Emil Constantinescu, s-a caracterizat prin instabilitate guvernamentală, ratarea aderării României la N.A.T.O., după summit-ul de la Lisabona și haosul produs de mineriada din 1999, poate cea mai violentă dintre toate. Consilierii lui Emil Constantinescu, pe care i-a adus la Cotroceni, au fost persoane fidele președintelui. Doamna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
i-ar scoate din burta Scorpiei și nu ar ucide și cel din urmă zmeu, ei ar deveni una cu neantul. În basme, figura ultimogeniturii este sinonimă cu cea a eroului învingător. În mod necesar născut al treilea, el recuperează ratările fraților, care devin astfel necesare pentru victoria lui. Înainte de vitejia redusă de care dau dovadă, fraților lui prâslea le lipsesc calități umane esențiale la nivel social, ei nu au bune maniere: „Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-o puște. S-o dus vulpea” (Urmeniș - Maramureș). Planul expresiei accentuează valoarea de hierofanie a apariției animale, imposibil de distrus cu mijloace umane, și cu atât mai flagrantă apare ratarea recunoașterii. Valorizarea acestor trăsături amintește de funcția socială a inițierii, pentru că în urma reiterării scenariului mitic, flăcăul trebuie să devină un bun membru al comunității. Pe de altă parte, „comporta¬mentul frumos”, caritabil, devine o primă treaptă pentru dobândirea abilităților eroice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stare de letargie specifică forțelor Haosului, forțe menținute prin practici magice, în stare de non-manifestare. Inerția proprie ființelor care întruchipează haosul este contagioasă, în basmele românești, ca în alte culturi, proba somnului fiind definitorie pentru erou. Somnolența are două sensuri: ratarea inițierii prin contaminarea cu forțele tenebroase, „semn al intrării în lumea morților” și „absorbirea forțelor chiar în energiile primare ale unui somn «voinicesc», ca o moarte aparentă”. Cel de-al doilea tip de letargie caracterizează animalul aflat la poalele bradului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suflete pribege de trup către tărâmul sacru și de aceea drumul către cimitir trebuie făcut întotdeauna cât timp soarele se află pe boltă. Întârzierea după apus lasă dalbul călător și neofitul fără călăuză psihopompă și îl condamnă la rătăcire, la ratarea integrării în noua etapă ontologică. Fata repetă ca într-un descântec îndemnul imperativ al înotului pentru a modela prin forța interioară traseul inițiatic. Înotul cerbului îndemnat de ea pune stăpânire pe apele revărsate și le ordonează prin reintegrarea în social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se convertește într-un simbol al civilizației, forța roditoare a grâului vine direct din trezirea principiului germinativ al genezei, prin coborârea rituală în mit. Fiecare cerință vine însoțită de amenințarea cu decapitarea, ce se opune la nivel magic morții simbolice. Ratarea probelor impune dispariția definitivă a tânărului care nu a putut opri haosul din expansiune și a fost el însuși absorbit. Ca și în cazul defrișării, curățarea locului stăpânit de plantele inutile social o fac ajutoarele năzdrăvane: „Vezi tu acolo leasa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neofitului. Bătrâna are capacități de anticipare a faptelor, dar clarviziunea ei nu se bazează decât pe nerespectarea ritualului pregătitor de către fetele mai mari: „- Știu eu și unde mergi tu, răspunse bătrâna, dar du-te, du-te că penturnate, mergi tu!”. Ratarea demer¬sului inițiatic este categorică, fetelor nu li se permite ieșirea din profan și trebuie să se întoarcă, fiindcă le lipsește ajutorul magic al experienței paterne, înglobate de accesorii: „Eu, puiul mamei, știu și pe tatăl tău și te știu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lipsiți de caracter!). Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? E greu de vorbit despre ratare. Există, cu siguranță, un "sentiment al ratării" care însoțește aventura literară a oricărui scriitor, român sau nu. În mod paradoxal, pare a fi mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? E greu de vorbit despre ratare. Există, cu siguranță, un "sentiment al ratării" care însoțește aventura literară a oricărui scriitor, român sau nu. În mod paradoxal, pare a fi mai puternic, mai obsesiv tocmai la autorii autentici, și cred că e ceva benefic. Altfel, putem vorbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? E greu de vorbit despre ratare. Există, cu siguranță, un "sentiment al ratării" care însoțește aventura literară a oricărui scriitor, român sau nu. În mod paradoxal, pare a fi mai puternic, mai obsesiv tocmai la autorii autentici, și cred că e ceva benefic. Altfel, putem vorbi oare de ratare atunci când un scriitor încetează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
siguranță, un "sentiment al ratării" care însoțește aventura literară a oricărui scriitor, român sau nu. În mod paradoxal, pare a fi mai puternic, mai obsesiv tocmai la autorii autentici, și cred că e ceva benefic. Altfel, putem vorbi oare de ratare atunci când un scriitor încetează să mai publice, sau când scrie niște cărți mai puțin reușite? Nu știu dacă e corect, cel puțin atât timp cât nu încearcă să se mențină cu orice preț, scriind peste măsură, în atenția publicului și a criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alergi pe culoarul tău nu există riscul să te sufoci, n-are cine să-ți consume porția de oxigen pe care o primești de la Dumnezeu, iar dacă e să te sufoci, cel puțin te sufoci pe mâna ta. Cât e ratare (și cât realizare) în ceea ce reușește să ducă până la capăt un scriitor? Ce ai ratat scriind, ce ai ratat trăind? Viața mi-a fost "încredințată" pentru a o trăi și nu pentru a o rata, am trăit-o spectral, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-și asume o libertate absolută, concurându-l pe Creator. Și ca să răspund întrebării care mi-o adresezi mie, spun în general: Cât talent, atâta libertate de creație are scriitorul. Ce crezi că ai ratat în viața asta? Există și ratări necesare? Vorba lui Nae Ionescu: "Numai rața nu (se) ratează". Am ratat și eu multe, atât ca om, cât și ca scriitor: premii, burse, călătorii (în ciuda încercărilor, n-am ajuns niciodată la Paris, deși nu cred că asta se numește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
necesare? Vorba lui Nae Ionescu: "Numai rața nu (se) ratează". Am ratat și eu multe, atât ca om, cât și ca scriitor: premii, burse, călătorii (în ciuda încercărilor, n-am ajuns niciodată la Paris, deși nu cred că asta se numește ratare). Dar poate că nu le-am meritat. Tot ce mai sper însă este să nu-mi ratez opera. În aceeași anchetă, pomenită mai sus, ești întrebat despre soarta debutului tău, la acea dată neprodus încă. Tu spui acolo: "Debutul? Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
patria noastră eternă. Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Scriitorul român se ratează prin talentul necultivat și boema cronică, angajarea politică sau implicarea în administrația culturii. Nu trebuie să faci decât politica și administrația propriei tale opere. Marii scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să scrie. Din păcate, scriitorul român este nevoit, ca să aibă din ce trăi, să practice alte meserii. Mai mult, trebuie să facă de toate: el își scrie, el își editează, el își difuzează opera. Nu este ăsta un eroism al ratării? În altă ordine de idei, constat că puțini scriitori români au vocația operei ca și construcție de o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
el își difuzează opera. Nu este ăsta un eroism al ratării? În altă ordine de idei, constat că puțini scriitori români au vocația operei ca și construcție de o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]