75,659 matches
-
și în multe alte planuri. La aceste "multe planuri" va trebui să fim atenți. Din împământarea istorică a comentariului, din acel aici-și-acum al perspectivei critice, naveta între diferitele vârste ale romanului îmbogățește prezentul cu memoria unei vieți cotidiene normale. În raza Arcei sau pe alte rețele (este importantă și problema întoarcerii autorului), literatura începe să facă educația normalității, valorizând viața privată, familia, domesticul. Se încarcă, altfel spus, de "temele mici" ale existenței cotidiene. Iată un alt concept literar, etic și politic
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
pe ceilalți doi (eram albaștri la față de nesomn) și le zic: Acolo ceru-i luminos, și-napoi este întunecos. Am mers spre Ungaria". De fapt, ce se întîmplase? Un nour gros acoperise tot răsăritul oprindu-se tocmai la apus, așa că raze-le soarelui luminau apusul. Mersesem bine. Pe urmă a urmat întîlnirea cu neamțul care ne-a găzduit. Am ajuns la Viena, la Osmanhoff, adică tot sub stăpînire rusească. Apoi, de aici, cu tramvaiul, în zona internațională, una din cele patru
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
intense, creșterea dorinței paralelă celei a participării și caracterul reînnoirii constante. Sfântul Grigorie revine la Cântarea Cântărilor: „Vedem cum în urcarea (ἀνάβασις) unei scări (χλῖμαξ), sufletul condus de Cuvânt, se ridică spre înălțimi prin treptele vieții spirituale. Mai întâi o rază de lumină pătrunsese până la el și îl stimulase să se apropie de lumină și să devină mai frumos transformându-se în porumbel al luminii. Dar îndată ce avu părtășie (μετασχοῦσα) la bunătăți, după ce le putu primi (ἐχώρησε), din nou Cuvântul îl
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutății și care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
personale, acea zestre netransmisibilă din imaginarul fiecărui scriitor. Dar "camera albă" și "războiul de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele negre ale timpului istoric. Biografia "cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana Marin
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
vorbe m-au biciuit, m-au judecat/ ești vinovat, ești vinovat, vinovat". Acești îngeri negri, damnatori așadar "aveau în ochi lacrimi pietrificate și reci". Ei clamează: "Ești vinovat. Pe veci/ m-au condamnat". Vina sa, a fi sărăcit cerul de raze se înscrie în domeniul creativității, cu ceea ce artistul își propune și ce realizează, față de înălțimea țintelor. De altminteri, oscilația între absolut și relativ, între termenii abstracți și alții de imediată materialitate generează și starea de veghe a eului nădăjduitor de
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
familie. Volumul al doilea, cu 1758 de pagini de proză și încă 20 de pagini cu note, cuprinde integral Cronică de familie. Într-o scurtă prefață din 1997, autorul denunță "presiunea tiraniei" care l-a "silit să renunțe la orice rază de lumină asupra Ťlumii buneť românești dintre 1860 și 1950" și califică această presiune exercitată asupra sa ca "încă o crimă a stăpânilor noștri, adăugată la puzderia de crime de toate soiurile pe care mizerabilii le-au săvârșit între 1944
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
vicios în modul de a gândi, un incurabil al iubirii carnale. Prin urmare, însăși "mântuirea" se îndepărtează ca scop ultim, întrucât frenezia imaginației se consolează cu Niculina, "șarpele acesta ale cărui mlădieri mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea să o depășească, pe când Valia, adevărata rusoaică, l-ar înălța pe Ragaiac într-un regim rațional al pasiunii
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZVON DE PRIMĂVARĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Printre norii grei de ploaie, Un mândru soare s-a ivit. Și cu raza lui bălaie, El ne urează:„bun găsit!” Azi natura-ntinerită, Se trezește iar la viață. Ziua bună-i cunoscută , Când te scoli de dimineață. Pomii îmbrăcați în floare, Pajiștile înverzite, Se-ncălzesc acum la soare, Că-s spălate,primenite. Mieii zburdă
ZVON DE PRIMĂVARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382666_a_383995]
-
aștepte până ce vor zâmbi din nou soarelui și se vor bucura de lumina biruinței. În această atmosferă de vrajă am deschis calculatorul și am început să tehnoredactez o carte, o carte ce a adunat în filele ei primăveri și muguri, raze de soare și verdeață, cromatica toamnei și puritatea iernii, o carte a speranței multor primăveri ce-și pot făuri destinul mângâiați de magia cuvintelor. Ghioceii primelor creații literare din această carte așteaptă să devină în timp raze de foc care
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
primăveri și muguri, raze de soare și verdeață, cromatica toamnei și puritatea iernii, o carte a speranței multor primăveri ce-și pot făuri destinul mângâiați de magia cuvintelor. Ghioceii primelor creații literare din această carte așteaptă să devină în timp raze de foc care să modeleze lutul transformându-l în piatră. Antologia „Micuții scriitori din Banatul Montan“ continuă misiunea culegerilor de creație literară „Îndrăgostiți de poezie“ și „Colaj“ de a stimula creativitatea elevilor, gustul pentru lectură și de a descoperii tinere
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
lutul transformându-l în piatră. Antologia „Micuții scriitori din Banatul Montan“ continuă misiunea culegerilor de creație literară „Îndrăgostiți de poezie“ și „Colaj“ de a stimula creativitatea elevilor, gustul pentru lectură și de a descoperii tinere talente ce vor străluci sub razele nepieritoare ale cuvintelor. Unii începători în arta cuvântului, dar cu dorința de a-și exprima și ei gândurile și sentimentele, alții deja trecuți prin focul primelor încercări literare și-au unit creațiile în acest volum cu speranța că munca lor
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
serialul „Cheia Sol” este exploatată latura comică rezultată din spiritul rebel, adolescentin, în contrast cu rigoarea specifică adulților. Un comic de situații pe portativul «Cheia Sol!»”, astfel anunță să fie serialul, regizoarea și scenarista lui, Carmen Fulger Roșca. Sitcomul contemplează, așadar, în raza reflectorului, adolescența portretizată afectiv. Persoanele adulte din anturaj sunt acuarelate prin inflențele lor în raport de conjuncturile, aspirațiile, conflictele, căderile, zvâcnirile adolescenților, la vârsta căutării exemplelor, a examinării și încercării problematicilor vieții, a revoltelor în limita sau exterioritatea legitimității. Adolescenții
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tu ești ca floare albă de crin, Ce-n viață prin a ta prezență, Bucurând al meu sumbru destin, Ai luminat o existență. Acum brăzdează-n nori cocorii, Sub raza lunii până în zori, S-aude cântec de prigorii, Când blânda lună se-ascunde-n nori. Eu îți trimit a mea chemare, Spre tine iubit rătăcitor. Ca tu să-mi aducu alinere, Pe aripi de vânt,purtat de dor. Înlănțuiți în vraja serii
SUB CLAR DE LUNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382672_a_384001]
-
cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împletește o simfonie din cele mai frumoase mistere care plutesc în negura vremii. Migala cu care cioplește fiecare vers spre a-l transforma într-o rază a veșniciei îl situează pe Anatol Covali între maeștrii sonetului. Bogăția sufletească și harul său divin se revarsă în limpezimea fiecărui sonet, fiindcă reușește să îi confere acestuia acea claritate și muzică nobilă a sferelor înalte. Precizia cu care își
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
manieră de admirat spre firmamentul desăvârșirii. Fiecare sonet al poetului strălucește într-un anume fel, asta fiindcă este precum o stea menită să aducă acea lumină care vindecă vremelnicia. Fiecare vers duce cu el lumina unei stele dar și o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forță care transcende barierele lumești. În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletul tău adăpostește două destine, Flăcările din el, pătrund adânc și-n mine. Căldura inimii tale mă dezvăluie încet, Fioruri divine, prin tot corpul î-mi trec. Blânde raze de lumină abia te ating, Lăsând doar coapsele flămânde, să le disting. Trupurile ni se alintă-n zeci de șoapte, Dorințe fierbinți se scurg încet în noapte. Umbrele noastre în gemete se cuprind, Două dorințe născute din același gând, Buzele
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când mă plimbam alene pe alei În minunatul parc Borghese, Prin minte mi se perindau idei, Ce astăzi or să te șocheze. Vedeam cum împreună ne plimbam, Scăldați în razele de soare. Tu mergeai tăcut,iar eu te priveam, Simțind a dragostei chemare. Când mână tu m-ai luat și m-ai privit, Și-n brațe tandru m-ai cuprins. N-a fost vis,eu sincer te-am iubit, Iar
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
Ce te îmbată cu lumină Doresc fierbinte să trăiesc Nu o zi goală sau deșartă Ci,o noapte-n care să iubesc Iar tu, să vii ușor la poartă... Să-ți văd privirea ce m-așteaptă În ochii mari, sub raza lunii Și pașii care ne îndreaptă Să ne ferim de ochii lumii. Tu mă atingi, înfiorată Mâna-mi retrag, îmi pare rău Și vreau aidoma, pe dată Să se repete gestul tău. Doresc cu patimă nebună Trăirea sărutării întâi Când
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]
-
de astăzi. Și atunci, odată cu intrarea pe poartă, i se păru că în aer plutește ceva malefic, care o înconjoară. Sentimentul devenea din ce în ce mai acut cu cât se apropia mai mult de așezământul educațional. Era momentul în care zorii dimineții întâlneau razele lunii și nu se luminase încă. Când pătrunse în clădire, avu chiar senzația că se sufocă, că nu mai are aer. În față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor ființe ce părăsiseră
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat sunt să mă țes nou veșmânt pe corp ales vânt să-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
vă petrece... Din vârsta-n care încă sunt V-aduc prinos de bucurie, Vă fie viața pe pământ Așa cum mi-o doresc și mie! Vă fie soarele-n amiază, Să nu-l umbrească niciun nor, Pe-o sfântă și curată rază Vă dărui vouă, tuturor, Cuvintele ce mi-au fost date Aici să le rostesc mereu Atât cât inima mea bate Între pământ și Dumnezeu! Cum strânge floarea rodul ei Vă strâng în brațe cu lumină De pe acum când o să vină
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului O C H I D E F A T Ă Când tremurătoare umbre cad asupra casei mele, Eu din tindă privesc cerul și micuțele lui stele; Gândul, singurul, mă poartă și mă duce printre ele; Raze reci, fața-mi ating, simt că-s ochii dragei mele. Îi văd triști: ei scânteiază, dau lumină-n nopți de vară; Ah! gingășia lor se duse.., și sfioși se-ndepărtară, Că-i doresc precum sclavul, care vrea lanțul să cadă
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
Bietul Prut i-a văzut pe frați cum îl fac „POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A fost doar un vis?.. Unde sunt acele ape ce cântau și jucau amețite de razele speranței? De-atunci a rămas Prutul într-o hăbăucă mirare, din care nimeni nu-l poate trezi. Nu înțelege de ce „Podul de Flori” s-a transformat în „Podul de Dor”? Al cui DOR? O fi auzit și el că politicienii
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]