3,026 matches
-
lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să ne hotărâm ce facem cu el, în ce mă privește, am o propunere, Și eu o intenție, îi tăie vorba Cipriano Algor, și imediat se ridică și merse în cameră. Reapăru după câteva minute, traversă bucătăria fără să scoată un cuvânt și ieși. Chemă câinele, Vino încoace, facem o plimbare, spuse. Coborî aleea urmat de câine, ajungând pe șosea se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toți l-am bănuit pe individul cu mers de pisică. Nouă, celorlalți, Hingherul ne impunea respect și teamă. Într-un fel, chiar îl admiram pentru curajul de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei cu pielea oacheșă, mici de statură, nervoși, cu ochii mari, albi. „Gemenii Fox, Îi cunoașteți bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de multe zile, avea mâinile legate la spate și o cămașă descheiată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea o sută de ferestre, toate mobile, și fiecare dădea spre un segment diferit al spațiului-timp. Coastele lui nu marcau pliuri euclidiene, ci frângeau țesătura cosmică, rabatau catastrofe, răsfoiau pagini din lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pare tristă. — Eu nu o să am niciodată copii, spune ea, fără să se adreseze cuiva. Neva Își dă ochii peste cap. Chestiile pentru copii dispar, Înlocuite pe dată de holograme de dame Art Nouveau, cu lungi plete fluturînde. Chelnerul robotic reapare, cu noi pahare de băutură și așază unul dintre ele, cu multă atenție, pe o măsuță cu un picior care apare ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă Wakefield și mocheta Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar - după cum se vede - nume noi: Horia Maniu (fratele mai mic al lui Adrian Maniu; va muri, peste puțin timp, în război) și foarte tînărul (Al.) Claudian, viitorul sociolog social-democrat. Reapare și un mai vechi colaborator de la Insula și Simbolul — Th. Solacolu. Prezența surprinzătoare a lui Ion I.C. Brătianu, adevărată bête noire a publicistului politic Ion Vinea, este motivată ironic: premierul liberal îl atacă printr-o scrisoare extrem de acidă pe Barbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Cocea - ritmice, rapide - retorică, lirism, pornografie...”), conducător înnăscut, combativ și independent, omul e „un spectacol de modern dramatism” („N.D. Cocea“, nr. 44). În iulie 1923, revista își încetează apariția. Vinea se refugiază la Facla aceluiași N.D. Cocea, iar Contimporanul reapare abia în aprilie 1924, schimbat la față: pe copertă - „Cap de femeie” de C. Brâncuși; în interior - un conținut modernisto-avangardist. Începe acum cea de-a doua fază a publicației, cea literar-artistică și „constructivistă”. Periodicitatea lunară scontată va fi însă rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bref de refuzul imitației exterioare. VI.4. Declinul. Etapa postavangardismului „eclectic” (1929-1932) În 1928, Contimporanul își încetează apariția, revenind - în 1929 - pe format mare, cu o atitudine sensibil modificată. Începe acum cea de-a treia fază - și ultima - a revistei. Reapar comentariile „de actualitate” pe teme politice și sociale. Opiniile exprimate în paginile revistei devin tot mai „eclectice” și mai în afara oricărui „program” ideologic restrictiv. Continuă să apară texte despre știința modernă și arhitectura/plastica constructivistă semnate de Marcel Iancu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei creatoare a artistului ce vînează surpriza”. Reapare analogia cinematograf-poem: „O viață de cîine, Charlot soldat sau Goana după aur sînt poeme de sine stătătoare, ale căror cuvinte, rime și ritm sînt imagini de sine stătătoare prin frumusețea lor”, cu trimitere directă la „tradiția” poeziei „noi”: „Sînt realizările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atunci și-a dat Gaston seama că Hotelul de pe Deal nu era pentru turiști străini. Avea cu totul altă menire. Nu era de nasul lui. A făcut stânga-mprejur și era pe punctul de a ieși pe ușă, când a reapărut fata. — Vă rog, poftiți, i-a spus, întinzându-i o pereche de papuci. A fost prea slab ca să poată refuza invitația. Și câine-san... Tipul are un câine, îi strigă ea lui Tanida, strâmbându-se. Zice că are și un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-a trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pătrund acum. Am unele argumente. ― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea e mai greu de îndurat ca sfințenia. ― Dar n-ar fi timpul să-mi spui, în sfârșit, cine ești? XXXII ― Să lăsăm, deocamdată, asta. Mai bine spune-mi dacă a reapărut, în visele tale, Ana. ― Nu tocmai ― Cum adică "nu tocmai"? ― Săpam la rădăcina unui chiparos. Făcusem o groapă mare, fără să știu ce caut. Deodată, am simțit ceva tare, metalic. Am dat pământul la o parte și în fața mea strălucea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit sunetul unui corn de război. Și iată-i că au reapărut, ieșind din pădure. Înaintau făloși, stând însă invers în șa, cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul acela ridicol, întretăindu-se, ciocnindu-se, ferindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi place tipul. Misionarii, mulți la număr, nu au obiceiul să folosească bani sau să aibă vreo legătură cu soldații. Urăsc banii și soldații. Am ațipit pe rând, cu capul pe masă. Am pornit din nou la drum; soarele a reapărut spre a ne face parcă să uităm de durerea de oase. Pentru a ajunge acasă trebuia neapărat să trecem prin Postumia; aici ne aștepta o nouă surpriză. Cam cincizeci de soldați bizantini, înarmați până-n dinți, străbăteau așezarea; escortau pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pe domeniu și nimeni n-a putut să spună că s-a culcat cu burta goală și fără oleacă de amețeală. Chiar și inima mea, în cele din urmă, s-a bucurat, uitând de griji și de necazuri. Ele au reapărut în toiul nopții, când Kakko m-a luat deoparte să-mi spună: - Am hotărât să-l luăm pe Rotari cu noi. E ceasul să lase în seama altora pădurile. După părerea ta, este pregătit să preia cârma regatului la Brescia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și da acordul scris pentru edictul Ektesis al patriarhului monotelist Sergiu, Severino a refuzat, drept care solul i-a retras confirmarea. A plecat, lăsându-l pe noul papă și pe noi împreună cu el, la bunul-plac al lui Mauriciu. În fine a reapărut Adeodato, pământiu la față de frică, însoțit de câțiva nobili romani și de preotul Cracco, cameristul papal. Ne-a informat că papa era prizonier în încăperile episcopale de la biserica Quattro Santi Coronati și că Mauriciu își ațâța armata și o facțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceea era Încă departe, iar Emma era Încă o bucățică suculentă, binecuvântată de natură și de dragoste. Așa o văzuse, cu câteva ore În urmă - joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În fugă holul (speriată, dar de cine?) și apoi reapărând pentru o clipă În geamul bucătăriei, slabă, gâfâind de oboseală și cu părul prins anapoda, cu un fluture de plastic, nu tocmai elegantă - dar neschimbată, Emma. Se aprinsese lumina În dormitor. În toți acei ani, Antonio intrase acolo doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea și o casă nesfârșită, o cameră de joacă și atâtea gânduri frumoase pentru el. Dar când doamna baby-sitter Îi descărcase la Palazzo Lancillotti și ajunseseră și invitații, iar magul Îmbrăcat În negru Începuse să facă să dispară și să reapară iepurași albi și papagali vorbitori, ei bine, de când Începuse petrecerea, Camilla fusese sechestrată de un roi de fetițe roz ca niște confeti, care o trăgeau dintr-o parte În alta. În ceea ce-l privește pe viteazul prinț Nikor, acesta făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de adevăr ca de aerul pe care-l respir. Unde ești, băiatul meu? Nu vreau o femeie de serviciu, nu-mi pasă, mă lipsesc, aștept Întoarcerea lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ființele umane. Nu Înțeleg de ce se iubesc și ce-i determină să-și facă rău unii altora, cum pot să se urască atât de mult. Poate că eu nu am sentimente. Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii om. Emma reapăru În bucătărie. Își lega la spate un șorț cauciucat pe care era desenată o farfurie cu spaghete. — Termin-o, mamă, spuse ea nervoasă. Nu vreau să-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceia suntem noi. Horoscopul dădea previziuni bune. În vara asta mă voi Îndrăgosti. Și dacă mă Îndrăgostesc mai devreme? Și dacă, fără să știu, aș fi deja Îndrăgostită? Aruncă o privire plină de speranță Înspre ușa camerei, dar tati nu reapărea. Poate că deja se săturase de ei. Nu trebuia să trimită mesajul acela. Îl jignise. Tati nu merita asta. Tati era foarte delicat acum. Asta Înțelesese În această seară. Un lucru uimitor. Regele Mufasa fu târât și făcut bucățele În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea. Mi-e teamă să nu pierd Și mi-e teamă să cred Că temerea-mi se va adeveri Când curând eu voi sfârși. Supraviețuiește sau cedează Câteodată suntem înfrânți Și totul dispare, Dar ne ridicăm din nou Și încrederea reapare. Eu te chem la mine Și-ți spun să mă iei de mână, Să mă scoți din întunericul Care mă desparte de tine. Vino și ia-mă din acest întuneric Pe care-l simt în sânge, Pe care-l simt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și nemișcată. SÎngele Îi pulsa În tîmple, personajul zărit cu lumina În față se mișcă, se Îndreptă agale spre sit. Ea acceleră, poticnindu-se, căci nu-l scăpa din ochi, Îl văzu trecînd printre menhiri, apoi Îndărătul dolmenului... Nu mai reapăru. Marie grăbi și mai tare goana, cu respirația tăiată, ajunse În sfîrșit la monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi putut dispărea În felul acela sub dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul din privirea fixă a ochiului larg deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]