2,574 matches
-
vîrfuri de degete și apoi, deși aerul nu era mai rece, o larmă de glasuri și tropotit de picioare sugerau că se aflau afară. Deschise ochii. Priveliștea îl descumpăni și-și pierdu și mai mult echilibrul încercînd să și-l recapete. Alexander îl sprijini: — încet, tată. O mulțime dezlănțuită, formată mai mult din copii păziți de mamele lor, luneca și se rostogolea pe deal spre o poartă mare deschisă. Dar dealul era piața orașului. Felinarele înclinate care luminau scena, clădirile înclinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tânăra femeie, îi înlănțui bustul chiar deasupra coatelor, imobilizându-i brațele strânse de trup, ca într-o menghină. Cu mâna dreaptă își scoase revolverul. Totul într-o clipită. Apoi, într-un interval de timp ceva mai lung, luptă să-și recapete echilibrul afectat de impactul cu corpul fetei. Nu fără dificultate, reuși în cele din urmă. Apoi o duse, jumătate pe sus, jumătate cărând-o, sub bolta întunecoasă a unei porți. Când ajunse în acest adăpost, fata începu să se zbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A! El? Și nu mai zise nimic. ― Da, insistă Gosseyn. Cum îl cheamă? Ea părea să-și fi recăpătat siguranța. Nu-mi place să-mi mai amintesc. A fost ceva foarte neplăcut. Și apoi schimbă vorba. ― Pentru prima zi trebuia să știa multe? Gosseyn la început fu tentat să insiste și să readucă discuția la persoana șefului. Dar sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie, și înainte: "galactic". Atunci fusese mult prea stresat pentru a-i recepta sensul. Abia acum mintea sa începea să capete o imagine asupra intensității celor spuse. Dar își recăpătă stăpânirea de sine și reveni asupra spuselor fetei: ― Oameni ai zis? ― repetă ei. Fata încuviință. ― Dar nu mă-întreba cum au venit aici. Eu habar n-am nici cum au apărut oamenii ca noi pe Pământ. Teoria cu maimuța pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane. Crang reluă: ― Ei bine, Blayney, adu-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lumină sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o interesează. Pentru că totuși ținea la mine, m-a învățat într-o noapte să văd, adică să recapăt simțul acela pe care unele ființe din natură îl mai păstrează intact și în afara ochilor, pe când noi, oamenii, îl regăsim numai arareori și îl privim de fiecare dată fie ca pe un har, fie ca pe o infirmitate. În noaptea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene. Doresc să-mi fi ofițer de legături între mine și Marele amiral Paleol. Spune-i amiralului... Porni spre o ușă din apropiere. Gosseyn îl urmă și ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile celui de-al treilea atac, Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă, zise ea, sunt prea obosită. El vru să spună ceva, dar se mulțumi doar să-i studieze fața. Oboseala era indubitabilă. Trupul nu mai avea vlagă. - Nu știu ce mi-au făcut ăștia, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nici o schimbare. Transformarea continua. Știa că trecuseră trei săptămâni; apoi o lună, apoi timpul scurs de la plecarea de pe Venus. Însă fotografia zonelor rămânea exactă la douăzeci de zecimale. Deschise ochii, se scutură și cu bună știință se căzni să-și recapete cunoștința lucrurilor ce-l înconjurau. A doua oară fu mai simplu; încă și mai bine, a treia oară. La a opta încercare, erau încă niște lipsuri dar, când îndreptă atenția asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fără încetare populația, menținînd în același timp memoria arhitecturală și urbană a acestor sedimentări. Parisul în tranziție După ce au fost ocupate de familiile de meșteșugari și muncitori, reședințele particulare din Marais, care aparținuseră aristocrației secolului al XVII-lea, și-au recăpătat strălucirea, iar cele care încă nu au devenit muzee adăpostesc astăzi o populație înstărită. În anii din urmă, la intervale scurte, de cealaltă latură a pieței Bastiliei, atelierele de mobilă și locuințele micilor patroni și ale angajaților lor au fost
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
industriale de cărămidă, fontă și sticlă. Piața Stalingrad, linia de suprafață a metroului și rotonda Ledoux, veche construcție destinată colectării taxelor, marchează limitele Parisului dinainte de 1860. Dincolo se află bazinul Villette, care a fost un rezervor de apă potabilă. Cartierul recapătă o ambianță mai populară. Există, desigur, și un complex cinematografic recent aproape de rotondă, iar ceva mai încolo cheiurile găzduiesc terenurile pe care au loc jocuri cu bile, foarte căutate la sfîrșit de săptămînă. Se trece pe sub căile micii centuri, ale
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
tânăra femeie, îi înlănțui bustul chiar deasupra coatelor, imobilizându-i brațele strânse de trup, ca într-o menghină. Cu mâna dreaptă își scoase revolverul. Totul într-o clipită. Apoi, într-un interval de timp ceva mai lung, luptă să-și recapete echilibrul afectat de impactul cu corpul fetei. Nu fără dificultate, reuși în cele din urmă. Apoi o duse, jumătate pe sus, jumătate cărând-o, sub bolta întunecoasă a unei porți. Când ajunse în acest adăpost, fata începu să se zbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A! El? Și nu mai zise nimic. ― Da, insistă Gosseyn. Cum îl cheamă? Ea părea să-și fi recăpătat siguranța. Nu-mi place să-mi mai amintesc. A fost ceva foarte neplăcut. Și apoi schimbă vorba. ― Pentru prima zi trebuia să știa multe? Gosseyn la început fu tentat să insiste și să readucă discuția la persoana șefului. Dar sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie, și înainte: "galactic". Atunci fusese mult prea stresat pentru a-i recepta sensul. Abia acum mintea sa începea să capete o imagine asupra intensității celor spuse. Dar își recăpătă stăpânirea de sine și reveni asupra spuselor fetei: ― Oameni ai zis? ― repetă ei. Fata încuviință. ― Dar nu mă-întreba cum au venit aici. Eu habar n-am nici cum au apărut oamenii ca noi pe Pământ. Teoria cu maimuța pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane. Crang reluă: ― Ei bine, Blayney, adu-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere. Morton strigă un ordin, pe care Grosvenor nu-l putu înțelege. Căpitanul Leeth se ridică în picioare și începu să înjure: - Cine dracu' a pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Te așteptai cumva la asta? Grosvenor văzu cum Morton își lipește ochiul de ecranul din fața ușii. De la distanță unde se afla, avu impresia că metalul nu mai era chiar atât de incandescent cum fusese adineaori. Ușaă deveni roșie, apoi își recapătă culoarea cenușie, rece. - Asta-i tot, deocamdată! Oftă Morton. Oamenii din echipaj să stea de pază pe toate coridoarele! Tunurile să rămână pe poziție! Iar șefii de secții să vină pe puntea de comandă! Grosvenor înțelese că experiența luase sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în funcțiune! Selenski își manevrăa cu dibăcie scaunul spre consola principală și, ajuns acolo, acționă încet comutatorul general. Se auzi un fel de șuier și nava începu să se zguduie, scuturată de un tremur puternic, dar peste câteva secunde își recăpătă echilibrul, motoarele se puseră în mișcare, iar șuierul se stinse treptat. Morton își făcu din nou auzit glasul: - Aș dori că experții să facă propuneri în legătură cu lupta noastră împotriva monstrului. Ar fi cazul ca șefii diferitelor secții să se consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sub treizeci și cinci de ani. La urma urmelor, noi suntem de trei sau de patru ori mai numeroși decât vârstnicii. Democrația cere să fim reprezentați proporțional. - Faci o mare greșeală, Grosvenor, o să vezi! îi replică Dennison, care părea să-și fi recăpătat calmul. Își sfârșiră masa în tăcere. În seara zilei următoare, cu vreo cinci minute înainte de orele 1550, Grosvenor începu să-și spună, descumpănit, că anunțul lui rămăsese fără ecou. Firește, Kent le-ar fi putut interzice adepților săi să asiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
facă nici un comentariu asupra "răgazului" ce i se acorda. Deocamdată, acesta i se părea mai mult decât suficient, dar n-avea rost să i-o spună lui Morton. Ar fi putut crede că se gândește numai la el. Trebuia să recapete controlul asupra propriei sale secții sau, dacă nu, să se recunoască învins. - Aș dori să vă mai spun ceva, rosti el într-un târziu. Cred că am și eu dreptul să comunic direct cu ceilalți șefi de secții atunci când port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aceasta a fost capabilă să stimuleze creierul a măcar unuia dintre noi dovedește că ne-a observat cu atenție și că știe multe despre noi. Asta ne obligă să aflăm la rândul nostru cât mai multe despre ea. Kent își recăpătase aplombul. - Domnule Kellie, ce părere ai despre locul către care ne îndreptăm? îl întrebă el pe sociolog. Acesta îi răspunse, potrivindu-și ochelarii pe nas: - Iată un subiect foarte vast, domnule director! Dar cred că murmurul acela ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
primitiv, atunci am avea o bază solidă pentru ipoteza domnului Lester că au fost create artificial. Domnule Kent, încheie Grosvenor după o scurtă pauză, am exprimat exact punctul dumneavoastră de vedere? - Aproape exact, domnule Grosvenor, îi răspunse Kent care-și recăpătase stăpânirea de sine. Dacă nu mai are nimeni nimic de spus, să punem la vot propunerea lui Gunlie. - O retrag! exclamă astronomul. Mărturisesc că nu mă gândisem la unele din neajunsurile legate de o debarcare prematură. Kent șovăi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de milă. Plăcile astea de pe pereți au o sarcină electrică foarte mare. Și întrucât radiația ionizează aerul, ai declanșat un șoc electric care-a anulat imediat energia slobozita de armă. Sper că nu te-ai ars prea tare. Kent își recăpătase stăpânirea de sine. Era palid, dar calm, deși cu nervii încordați. - Povestea asta o să te coste scump! mârâi el printre dinți. Când oamenii vor afla prin ce mijloace încerci să-ți impui ideile... Se opri și le făcu semn celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]