5,656 matches
-
ei, fiind un adevărat exemplu de excelență editorială. Se distinge imediat, în felul în care a fost gândit aparatul critic care însoțește ediția, perfecționismul lui Mircea Martin (editor și autor al unui amplu studiu introductiv și al unui sinopsis al receptării) și competența incontestabilă a coautorilor: Ion Pop (traducere și editare), Ioan Pop-Curșeu (traducere, editare, o postfață), Monique Jutrin (prefață) Michael Finkenthal (comentarii) și Dominique Guedj (a doua postfață). Cu toții sunt, de altfel, specialiști români și francezi de mult acreditați în
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie prozastic poematică a Câmpiei
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
sunt - câteodată, contrariant - subminate și tulburate de amintiri de alt accent și cu alte sensuri. Dar nu e greu de identificat partitura fiecăreia dintre cele trei voci care țes în canon povestea. Cartea are forță și citită oarecum aburit, cu receptarea tensionată și inconfortabilă a mesajelor ei contradictorii, dar și defragmentat, cu identificarea celor trei partituri și a împletirii lor abile și hărțuite. Tot aici, Tia Șerbănescu și Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989, carte dedicată Mamei în care vorbesc intersectat două
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
la propria-ți performanță artistică, iată o ispită a redefinirii originalității, paradoxală chiar prin actul recunoașterii explicite și chiar apăsate a precedenței. Ai spune că asemenea miză dublează atenția criticului, în sensul sporirii exigenței acestuia: el va revedea textul originar, receptarea lui, urmând să valideze, dacă acceptă, evident, premisa ludică, spiritul dezvoltării survenite, uneori, la decenii distanță, interval în care s-au acumulat tot felul de diferențe între manierele de a înțelege lumea și, mai ales, de a o transpune într-
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
din jurul refrenului. În acest caz, muzica decade la treapta melodiilor de divertisment, ca prilej de relaxare a minților necultivate, cînd de fapt ascultarea muzicii cere încordarea atenției în direcția armonicelor. Sub acest unghi, nu există ascultare pasivă a muzicii, o receptare a ei în condiții de letargie, ci doar tensiunea cerută de o participare spontană la epifania sonoră. Epifania e irepetabilă, la fel ca tensiunea pe care o trăiești în acel moment. O astfel de tensiune exclude reveriile idilice, cum exclude
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
1974) a oferit publicului numai partea publicabilă atunci a liricii lui Radu Brateș, ocolind evident poemele de detenție și o bună parte din cele de după eliberare, încărcate de o viziune tragică asupra existenței. Aceasta a avut un impact și asupra receptării în posteritate, majoritatea studiilor și articolele care i-au fost consacrate, înclusiv în Dicționarul general al literaturii române, accentuând filonul tradiționalist și influența unor modele interbelice, de la Blaga și Pillat la Aron Cotruș, dar ignorând „fața nevăzută” a poetului, pe
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
Dacă, într-un caz, mesajul e direct și liniar, deci codificat astfel încît facilitează accesarea «corectă» și imediată, în celălalt caz mesajul e deopotrivă entropic și supraabundent și are valoare aditivă sporită (fiindcă se adaugă la ceva deja știut: «programul» receptării literare), avînd așadar un cod de organizare a informației la rîndul lui entropic. În același timp, aici pot să apară distorsiuni - mai mici sau mai mari - datorită, însă, nu doar caracteristicilor mesajului, ci și capacității de tratare a acestuia de către
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
reportajului) trece în ficțiune, apoi ficțiunea nu șovăie a trece în realitate. O delicioasă închidere a cercului! Teoretician de marcă, Mircea Braga face figura unui iluzionist, sub bagheta căruia iluzia și realitatea devin interșanjabile. Mircea Braga: Despre ordinul suveran al receptării, Ed. Imago, 2013, 144 pag.
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
anilor șaizeci un exemplu de urmat, în privința renovării formei estetice, în spiritul celor mai noi orientări ale literaturii americane și europene (inclusiv cea reprezentată de Kafka). Operele lui Franz Kafka au avut în spațiul cultural hispanic o timpurie și empatică receptare, concretizată în traduceri, comentarii și reflecții. Limba spaniolă deține prioritatea cronologică în traducerea și editarea operelor kafkiene. Prima traducere într-o limbă străină, alta decât germana, este cea a Metamorfozei, publicată la Madrid, în 1925, așadar la numai un an
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
aș exclude din înșiruire nici două elemente așa zicând conjuncturale, dar nu nesemnificative. Sunt două la număr: notele de subsol, bogate, care restituie fragmente excluse fie de autor (în trecerea de la revistă la volum), fie de cenzură; și dosarul de receptare, abundent și el, conținând fragmente din cronici semnate de Al. Piru, Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, George Muntean, Ion Vlad, Mircea Iorgulescu, Petru Poantă, Mihai Ungheanu ș.a. Actuala formă, masiv integratoare și diversificată, Mozaicul istorico-literar e de altfel
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
formule inedite. Autorii ies la scenă deschisă tocmai pentru a anunța noua convenție literară și a convinge cu privire la legitimitatea ei. Nici mizele teoretice ale subiectului nu sunt de neglijat, de vreme ce, pornind de la întrebarea „de ce n-avem o teorie românească a receptării”, cartea lui Ioan Fărmuș ar fi venit să umple un gol în studiile literare românești. De la manualul-sinteză al lui Paul Cornea din 1988, nimeni nu s-a mai încumetat sau n-a mai fost atras în mod sistematic de o
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
pentru că volumul reușește să se ridice doar în mică măsură la nivelul orizontului problematic promis. Și asta nu din cauza superficialității sau a lipsei de susținere bibliografică, deficite răspândite în cadrul celei mai tinere generații de critici. Dimpotrivă. Digresiunile teoretice în estetica receptării, cu diferitele ei etape și subetape, precum și reconstrucția dosarului critic al scriitorilor români, dovedesc că Ioan Fărmuș are deja vocația cercetării obediente și temeinice. Măcar din punctul de vedere al referințelor, e corect să plasezi Privind înapoi, cititorul în seria
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
Ediție îngrijită de Florin Steriade. Prefață de Const. Ciopraga. București, Editura Minerva, 1971, 296 pagini + 1 foto bust Mihail Steriade. (Retrospective lirice). Eseul lui Const. Ciopraga, Un modern de expresie clasică, p. 5-12, se constituie într-un autentic model de receptare critică. 2. Grație reputației și operei sale este numit director al revistei Cronica în perioada 1965-1970. 3. Aici venea în fiecare an cu familia. Se odihnea, medita, scria și făcea adeseori plimbări în împrejurimi. A scris pagini emoționante despre acest
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
23) sau postumele, după cum nu sunt prezente nici notele bibliografice ale volumelor în sine. Editorul a intenționat, în chip evident, o ediție - preiau formula lui Marin Preda - artistică, axată pe reproducerea corectă, actualizată ortografic, a poeziei lui Mazilescu și pe receptarea ei critică. Demersul lui Gabriel Nedelea, chiar dacă nu reprezintă un act de virtuozitate filologică, are o notabilă relevanță istorico-literară, întrucât ne oferă, odată cu cronologia operei, și cronologia receptării ei. Virgil Mazilescu nu a fost un poet răsfățat de critică, în ciuda
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
axată pe reproducerea corectă, actualizată ortografic, a poeziei lui Mazilescu și pe receptarea ei critică. Demersul lui Gabriel Nedelea, chiar dacă nu reprezintă un act de virtuozitate filologică, are o notabilă relevanță istorico-literară, întrucât ne oferă, odată cu cronologia operei, și cronologia receptării ei. Virgil Mazilescu nu a fost un poet răsfățat de critică, în ciuda convingerii unanime că avem de-a face cu un mare poet și a popularității sale crescânde, în special printre tineri, la cumpăna dintre decenile al șaptelea și al
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
toate meridianele lumii, întrucât pentru iubitorii muzicii sale el înseamnă un suprem și nobil omagiu adus unuia dintre cei mai mari creatori din istoria muzicii, care a schimbat radical o manieră de exprimare stilistică muzicală, aducând un nou mod de receptare și înțelegere a artei sunetelor. Compozitor extrem de controversat în epocă, dar și mai târziu, prin încercările sale tulburătoare de a oferi operei o nouă față în care să se reflecte simboluri profund metafizice, cu conotații metaforice sublimate, Richard Wagner a
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
muzicală în creația marelui compozitor. Un asemenea travaliu, făcut cu un efort imens, dar și cu o dăruire cu totul specială, constituie, după opinia noastră, o contribuție substanțială la formarea unei educații wagneriene pentru acel public mai puțin avizat în receptarea creației lui Richard Wagner. La succesul seratelor sale au contribuit câțiva artiști importanți de pe podiumul Ateneului: pianiștii Viniciu Moroianu, un rafinat și exigent stilist, tânărul Andrei Licareț, un pianist într-o continuă evoluție artistică, sensibil și creator de sensuri noi
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
Constantin Stere, spirite afine, provenite din același perimetru spiritual. Cartea lui Ion Bârsan, Convorbiri cu Dimitrie Cuclin - filosof, muzician, scriitor 1, propune o fascinantă incursiune în universul operei și al biografiei lui Dimitrie Cuclin, personalitate greu clasabilă a culturii naționale. Receptarea critică a acestei cărți, singulare în peisajul literar românesc contemporan, a fost unanim favorabilă. Revelatoare sunt opiniile, sugestiile și observațiile lui Eugen Simion, Alexandru Balaci, Zoe Dumitrescu- Bușulenga, George Sbârcea și Dan Grigorescu. Restituirea sonetelor 2 lui Dimitrie Cuclin, însoțite
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
Ilarie Voronca, Perpessicius ș.a.), și ca prozator; centrul de greutate al activității sale îl reprezintă însă preocuparea pentru opera lui Fănuș Neagu, despre care a publicat în ultimii ani cîteva titluri: Drumuri în poveste, Editura Semne, 2007 - o istorie a receptării, și albumul Povestea unei vieți - Fănuș Neagu. Bref, o activitate meritorie, dar, la o adică, suspectabilă de „patriotism local” excesiv (dacă nu chiar de provincialism necritic), mai ales în cazul unui autor de 63 de ani, practic necunoscut la „Centru
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Neagu. Povestirile magice e o premieră exegetică notabilă, mai întîi prin felul în care (Eugen Negrici dixit) autorul ei „repornește motoarele exegezei”, scoțînd „literatura lui Fănuș Neagu de sub mormanul formulelor simplificatoare care de două decenii încoace blochează procesul firesc al receptării” - între altele, demonstrînd cum temele și motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp, alcătuind o „structură dinamică”. În privința combinației de „tematologie și minuție structuralistă” - semnalate de același Eugen Negrici - trebuie spus că
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
etc. Inclusiv disputatul manierism metaforizant al prozatorului se lasă mai bine înțeles ca un corelativ stilistic al principiului magic generativ al povestirilor. Dar, bineînțeles, miza majoră rămîne aceea de a contracara, cu argumente estetice, vălul gros de inerții ce bruiază receptarea acestui valoros scriitor și spectaculos personaj, mai ales după 1989, de multe ori în absența unor lecturi atente sau suficiente. Un scriitor nedrept abandonat, celebrat formal și analizat fragmentar, un scriitor, în ciuda aparențelor, „puțin citit, puțin cunoscut, în opera căruia
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
aruncat pînă acum doar cîteva sonde și asupra căruia încep să se fixeze, sufocante ca o crustă, prejudecățile”. Bref, o „redesțelenire” a lecturii care merită cunoscută și care ar putea deveni un reper în perspectiva necesarei „schimbări de paradigmă a receptării” lui Fănuș Neagu.
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Apollinaire, tot atunci, Stravinski prezintă Ritualul primăverii la Ballets russes, iar Duchamp creează Rue de bicyclette. Însă în centrul lui 1913 stă Proust, cu Swan, primul roman din ciclul În căutarea timpului pierdut, peste care a trecut un secol de receptare. Vreți un Proust postmodern? Citiți-l pe François Bon. Vreți să vă dați de partea erudiților? Citiți-i pe Pradeau sau Wickers, care despică, argumentat, firul în patru. Îl vreți pe Proust la lucru, vreți picanterii biografice, sau să-l
Anul 1913 () [Corola-journal/Journalistic/3279_a_4604]
-
dați de partea erudiților? Citiți-i pe Pradeau sau Wickers, care despică, argumentat, firul în patru. Îl vreți pe Proust la lucru, vreți picanterii biografice, sau să-l vedeți în mijlocul prietenilor? Sunt destule cărți care vă pot satisface curiozitatea. O receptare mai mult decât diversă, în toate felurile, pentru toate gusturile. Concluzia celor de la Magazine Littéraire? Proust ar fi putut pune capac istoriei literare. Cu toate astea, de o sută de ani încoace, ne provoacă să scriem.
Anul 1913 () [Corola-journal/Journalistic/3279_a_4604]
-
Biblioteca RAO”, Editura RAO, București, 2013, 1056 p. (2 volume), 46.00 RON. Popularitatea imensă de care s-a bucurat victorianul Charles Dickens ca scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]