1,346 matches
-
miliardarului Bleotu (asta Vladimir nu și-o mai amintea prea bine), venise vorba și despre jumătatea magnatului, despre doamna Bleotu. Se șoptea că misterioasa-i consoartă avea un nesațiu în pântece, capabil să întrețină un regiment sau o coloană de recruți, ce fuseseră recluzionați în cazarmă, pe toată perioada de dinainte de depunerea jurământului militar. Considerații golănești și infecte, de masculi pizmuitori și de parașute cu imaginație bolnăvicioasă! conchise, pe loc, Vladimir. La întoarcerea acasă, în orașul natal, înveșmântat în albul zăpezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prezint acum pe Frau Kalau vom Hofe. Spun „Frau“, de vreme ce nu are voie să-și spună doctor, deși este unul, pentru că este în mod evident o femeie și știm cu toții, nu-i așa, că locul femeii este acasă, să facă recruți pentru Partid și să gătească cina pentru bărbat. Dumneaei este de fapt psihoterapeut și e un expert recunoscut în micul mister impenetrabil pe care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de exemplu despre amicul nostru criminal în serie. Știți, încep să înțeleg punctul lui de vedere, sincer. Vreau să spun că acestea pe care le omoară sunt tinerele mame de mâine. Niște mașini de făcut copii pentru a produce noi recruți pentru Partid. Eu, unul, sunt pentru aceste produse secundare ale civilizației de asfalt despre care se vorbea întruna - familii fără copii, cu femei infertilizate prin mijloace eugenice, cel puțin până când vom fi scăpat de acest regim al bastoanelor de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
armă În mâini. A fost și cazul câtorva deputați, miniștri și ziariști din Teheran, care reușiseră să scape din giganticul năvod ordonat de către colonelul Liakov și care soseau adesea În grupuri mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în șaișopt. Asta cu planul lui Valev a fost în șaișpatru. Să nu încurcăm istoria, că fiecare an e cu rostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sè înceapè cu reproșurile, cum cè n-am prea fècut prea mare lucru în ultima vreme, cè sunt în urmè cu niste lucrèri, mè pregètesc sè-l liniștesc și sè-i raportez, Permiteți-mi sè raportez! Cè, mai ales, în ultimă sèptèmânè, recrutul Matei a stat toatè ziua în Institut, pânè seara târziu, recuperând! Mè rog, lèsându-și messenger-ul deschis, a mai vorbit și cu Angel, dar, în principiu a reușit sè termine tot ce avea pe rol, Dar nu, nu e asta! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
împreunè, așa merg lucrurile astea, uneori e nevoie de timp, Da, aveți dreptate! Am fost cam ocupat în ultima vreme! Ioana e foarte drèguțè! Atunci care e problema, Matei? N-are cum sè înțeleagè domnul director ce se întâmplè cu recrutul Matei, dar eu îl respect prea mult ca sè nu-i spun adevèrul, hmmm, cât poate fi spus, în cazul de fațè! Am vrut sè fiu corect cu Ioana de aceea n-am mai cèutat-o, țin foarte mult la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pentru el o lecție și cè pe viitor, va fi mai prudent și atent cu numerele imaginare! Șeful poliției rostește numere imaginare ca si cum ar fi spus cu femeile, adicè, cu un ton insinuant, amuzat și vesel, Da, sè trèiți! rèspunde recrutul Matei cu mâna la chipiu, Apoi, șeful poliției îmi mèrturisește cè, în ciuda intervențiilor din poliție, a presiunilor politice sau a rugèminților unor persoane cunoscute, nu era deloc convins sè intervinè în cazul meu, în cazul Matei, decizia finalè luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Fiecare nimb era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că renumele îi depășise granițele Universului. Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
facă față nu numai combaterii bolilor ce bântuiau Principatul muntean - holera constituind o permanentă preocupare -, dar și îngrijirii răniților de pe linia frontului. Astfel, tot din corespondențele publicate în "Wiener medizinische Wochenschrift" cunoaștem situația existentă la sfârșitul anului 1853, atât a recruților locali și a soldaților țariști, în spitalele rusești din Țara Românească, cât și din cele turcești din Dobrogea și de la sud de Dunăre. Într-o scrisoare datând din 23 octombrie/4 noiembrie se arată că, la București, pe lângă spitalele Brâncovenesc
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dacă va continua tot așa, rușii riscă să piardă o zecime din efectivele lor numai datorită bolilor. Fig. 10. Convoi de soldați bolnavi și răniți ruși la spitalul Colțea (1853) (gravură de Charles Doussault). Tot atât de rău le merge și tinerilor recruți munteni, chemați de curând sub arme, la porunca ocupanților. Friguri intermitente, dizenterie, scorbut, holeră, pneumonie, artrite acute, febră tifoidă, pojar, carbunculi, degerături și răni, în toate variantele lor, constituie majoritatea afecțiunilor, la care se adaugă, de trei săptămâni, într-un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
toată convingerea, acum că suntem între noi, că serviciile secrete au fost informate cu privire la ziua și ora când a început războiul. Lui Tripp i s-a acordat cea mai înaltă distincție a statului. A fost numit lector la cursul pentru recruți din cadrul serviciilor secrete. În ultima scenă îl vedem la tablă, cu indicatorul în mână, după ce a fost prezentat recruților astfel: „Unul dintre cei mai vechi și mai de nădejde ofițeri ai noștri, cel care a furnizat în avans date privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
început războiul. Lui Tripp i s-a acordat cea mai înaltă distincție a statului. A fost numit lector la cursul pentru recruți din cadrul serviciilor secrete. În ultima scenă îl vedem la tablă, cu indicatorul în mână, după ce a fost prezentat recruților astfel: „Unul dintre cei mai vechi și mai de nădejde ofițeri ai noștri, cel care a furnizat în avans date privind ziua și chiar ora exactă a atacului Germaniei, vă va ține prelegerea « Cum se conduce o rețea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
răspuns Dumitru. ― Ai fost sergent la artilerie? ― Da. Chiar comandant de tun! ― Bravo! Numai că aici nu avem tunuri. Da’ cine știe? Te-a trimite la o unitate de artilerie. Că se cam respectă arma la care ai fost de recrut. ― Bine ar fi - și-a exprimat speranța Dumitru. ― Uite că am să încerc să pun o vorbă bună pe lângă domnul căpitan ― Mulțumesc de pe acum, da’ dacă nu-i cu supărare, aș avea o mare rugăminte. ― Cred că știu ce vrei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au văzut dincolo de ușă, au cercetat hârtiile, pentru a vedea unde se află unitatea la care au fost trimiși. ― Măi Todiriță, să știi că astăzi am pășit cu dreptul. ― Adică? ― Apoi acolo unde mergem acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
concentrați. „Cum să fac să nu greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum a fost? Unde sunteți trimiși? - i-a întrebat sergentul, apropiindu-se de ei. ― Păi ne-a trimis pe amândoi acolo unde am făcut eu armata de recrut - a răspuns Dumitru. ― Și sunteți mulțumiți? ― Nici nu știți ce bucuroși suntem. Vrem ... Vrem să... ― Spuneți. Nu vă fie teamă. ― Avem aici - a pornit să vorbească Dumitru, băgând mâna în trăistuța unde pusese ceva de mâncare și sticla cu rachiu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nici o vorbă. Spuneți-mi. A fost greu? ― Păi nici noi n-am știut că plecăm până n-am primit ordin să predăm echipamentul militar. Dacă a fost greu sau ușor, ce să vă spunem? Una-i să faci cătănie de recrut și alta-i după ce ai nevastă și copii mari acasă. ― Și noi avem doi băieți. Îs școlari deja. Unde nu dă Dumnezeu să mă trezesc cu bărbatul meu acasă, așa peste noapte! ― Tot ce se poate... ― Mergeți sănătoși! ― Mulțumim frumos
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Boris Godunov plecase spre casă, cu gândul să se bucure de vacanță de vară. Aici îl aștepta ordinul de încorporare în armată. Plecase la unitatea militară imediat ce se sfârșise vara. Perioada de instrucție de infanterie trecuse fără probleme pentru tânărul recrut. Avea o constituție impozantă și era dezghețat la minte, ceea ce făcea să se detașeze de ceilalți camarazi. Într-o sâmbătă, imediat ce terminaseră programul adminis trativ și se pregăteau să meargă la popotă, sergentul de serviciu pe companie îl anunțase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tovarășul ei i-a spus râzând și dând-o pe românește, Hai să coborâm mai repede, că ne fură românii! Cine putea să creadă că eu nu mă holbam la aurul de pe ea?). Filmul nu prea nou de după-amiază, Benjamin, recrut fără voie, pe mama doar o distrează. Lui Tony îi amintește de cazul Capitonovici, un ofițer căsătorit cu o evreică, care a stat la originea legii din 1933 împotriva căsătoriei militarilor cu evreice. Unchiu-meu și-a petrecut probabil mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
deplin satisfăcut. În stradă, trecând pe lingă un afișier, privirile mele reținură un titlu scris cu litere de-o șchioapă: "Magnificul încorporat". (Ce tâmpenie mai e și asta?) Cum poate să fie magnific un simplu încorporat? (Sau mai bine zis recrut.) O fi făcut un act măreț de arme? în acest caz îi spunea: Eroicul încorporat, nicidecum magnificul. Ducă-se naibilor de prostie ― ce-mi pasă? Mai departe, dădui peste altă pancartă cu afișe multicolore și din nou Magnificul încorporat îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trec! — De ce sunt atât de înnebuniți înțelepții ochi ai stăpânului meu? Armata noastră a primit azi o lovitură dureroasă și trei mii de oameni au murit, în timp ce alții, fără număr, au fost răniți. Generalii noștri au fost doborâți, iar noii recruți s-au împrăștiat. Câți soldați credeți c-au mai rămas acum în tabăra asta? — Dă-mi drumul! Pot face întocmai ce poftesc! Lasă-mă să trec! — Tocmai vorbele necugetate de acest soi dovedesc că nu faceți decât să vă repeziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]