4,978 matches
-
de gândire", "imagini", "tradiții". Este mai puțin important cum sunt numite în comparație cu ceea ce sunt proiectate să facă, și cum diferă una de alta. Următoarele descrieri ale teoriei surprind unele din variatele lor scopuri: * Teoriile explică legile politicii internaționale sau tiparele recurente ale comportamentului național (Waltz 1979). Teoriile încearcă fie să explice și să prezică modul de comportare, fie să înțeleagă lumea din mintea actorilor (Hollis și Smith 1990). * Teoriile sunt tradiții de speculație despre relațiile între state care se axează pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care toate teoriile bune ar trebui să o respecte. Dar a ne uita la principalele perspective și la dezbaterile dintre ele înseamnă a vedea că întrebarea dacă sistemul politic internațional poate fi sau nu reformat este doar una din întrebările recurente care îi privesc pe toți. Pentru cei care cred că reforma globală este posibilă, urmează imediat și alte întrebări. Cum pot fi evaluate diferite viziuni asupra vieții politice internaționale și care sunt șansele realizării lor? Noi sugerăm că aceste întrebări
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Războiul Rece Prăbușirea comunismului sovietic la începutul anilor 1990 a consolidat influența teoriilor liberale ale relațiilor internaționale în cadrul forurilor academice. Este vorba de o tradiție despre care s-a crezut multă vreme că fusese discreditată de perspectivele care subliniază trăsăturile recurente ale relațiilor internaționale. Într-o reafirmare încrezătoare a teleologiei liberalismului, Fukuyama a susținut la începutul anilor 1990 că prăbușirea Uniunii Sovietice a demonstrat că democrația liberală nu are niciun competitor ideologic serios: a fost "sfârșitul evoluției ideologice a umanității" și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inutile, pentru că ele puteau fi cu repeziciune distruse din cauza șocului brusc al evenimentelor din exterior. Pentru Kant, războiul era amenințarea principală la adresa creării societății perfecte; de unde și credința sa în prioritatea de a munci pentru pacea perpetuă. Pentru Marx, pericolul recurent era constituit de criza capitalistă globală. În consecință, ideea de "socialism într-o singură țară" era irelevantă din punctul său de vedere, în contextul globalizării capitaliste. Libertatea umană nu putea fi atinsă decât prin intermediul solidarității universale și al cooperării în vederea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează pentru a lăsa mesajul transparent să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
audiență. Așa cum lava se răcește și devine rocă, elanul predicii milenariste se transformă în figurare materială. Își pierde ea sufletul? Cum un suflet fără trup n-a mântuit niciodată pe nimeni, dilema nu-i ușor de tranșat. Este un fapt recurent al transmiterilor doctrinare: când Cuvântul sau textul purtător de adevăr generează instituția corespondentă, biserică, stat sau partid, când mesajul de Mântuire sau de Revoluție (echivalent profan al împărăției de o mie de ani) se propagă în afara perimetrului intelectual în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea totală a depolarizării și bruschețea cu care aceasta se produce; d) inhibiția recurentă: este vorba, de fapt, despre inhibiția chimică postsinaptică exercitată de un interneuron asupra unui axon cu care face sinapsă. Acest interneuron este activat de însăși activitatea axonului ce urmează a fi inhibat sau a unui axon similar. Acești axoni stabilesc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sânge se vor acumula în picioare și în organele interne, producând o scădere de aproximativ 20% a debitului cardiac. La un diabetic această cantitate crește în mod semnificativ datorită volumului arterial crescut). Hipoglicemia iatrogenă este una din problemele majore și recurente ale terapeuticii diabetului zaharat. Conceptul de insuficiență vegetativă asociată cu hipoglicemia (hypoglycemia-associated autonomic failure - HAAF) postulează faptul că hipoglicemia iatrogenă recentă în antecedente permite atât contrareglarea deficitară a glucozei (prin reducerea răspunsurilor adrenergice), cât și nerecunoașterea hipoglicemiei de către pacient (prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hypoglycemia-associated autonomic failure - HAAF) postulează faptul că hipoglicemia iatrogenă recentă în antecedente permite atât contrareglarea deficitară a glucozei (prin reducerea răspunsurilor adrenergice), cât și nerecunoașterea hipoglicemiei de către pacient (prin reducerea răspunsurilor simpatoadrenale neurogenice), astfel inducând un cerc vicios al hipoglicemiei recurente. Impactul clinic al HAAF este bine cunoscut în diabetul de tip I, dar poate afecta și pe aceia cu diabet zaharat de tip II. O caracteristică-cheie a HAAF este pierderea răspunsului secretor al glucagonului care, la rândul său, va produce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unor inedite căi de acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făcut bine și-a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
potrivea conform legei, compositio legalis... Se poate spune astfel că Zilele și nopțile unui student întârziat este unul111 dintre romanele interbelice care completează cu alte "variațiuni" tema familiei burgheze surprinsă prin ocheanul "caragialian". Din sfera problematicii domestice, un motiv caragialian recurent este cel legat de "partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, vilegiatura încetează să mai reprezinte o goană haotică după relaxare mimetică, o simplă schimbare de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dosarelor securității. O parodie a literaturii și a metaliteraturii 9, organizată tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive. Procedeul este recurent și în Paltonul de vară, volumul "zăpezilor și al senectuții" scriitorului, în care încearcă să refacă demiurgic și proustian, prin obiectele, ființele și amintirile listate, întrega sa viață. Arhivar împătimit, Mircea Horia Simionescu este preocupat și de ideea unei scrieri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai ține de religie în lume."72 Este vădit că miturile nu sunt structuri imuabile, rigide, veșnice. Există mituri care au murit precum și mituri care se confecționează permanent (ținând cont, bineînțeles, de atât de multe definiții și perspective), iar altele recurente, subiectele unor "eterne reîntoarceri" eliadești. În acest sens, Pierre Brunel subliniază: "cultura noastră mitologică de bază, care nu este neapărat greco-latină, lasă peste tot urme fără ca originea lor să ne fie întotdeauna clară și fără să transformăm mitul în mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
desenate ca artă, în scurt timp devenită industrie, în primul rând pe teren american. Definiția inițială care i s-a acordat a fost aceea de "narațiune dramatică publicată serial, episodic, cu final deschis, ori serii de anecdote înlănțuite despre personaje recurente, identificabile, spusă în desene succesive, incluzând de regulă dialoguri în bule și text narativ minim".564 Astfel, în 1895, Richard Felton Outcault desenează seria The Yellow Kid (personajul era galben deoarece aceasta era singura culoare de care dispunea tipograful), precursorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nivelul unui "fabulos Hercule de bâlci"591: Tarzan al lui Edgar Rice Burroughs, Flash Gordon sau povestea adaptată după romanul When Worlds Collide.592 Steranko identifică trei strategii majore prin care succesul personajului a fost asigurat, elemente inspirate din temele recurente ale literaturii pulp: vizitatorul din spațiul extraterestru, ființa supraumană și dubla identitate.593 Până la urmă, Superman este expresia concentrată a obsesiilor vremii. Super-eroii au succes imens, consideră Les Daniels, deoarece nu doar că întruchipează visele copilăriei, dar oferă o cale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive umoristice recurente, identificabile și la alții, cu mențiunea că autorul nostru își construiește propriul discurs și înțelege, implicit, să-și asume riscurile. Val Andreescu este un epigramist inegal. Vreau să spun -prin acest enunț neted și brutalcă există o mare diferență între
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pe care l-am terminat anul acesta, Femei fără bărbați. La cinci ani de când am născut prima dată și la un an de când a apărut pe lume Țonțo.... Revenind la prima experiență maternală, toate zilele se reduceau la câteva gesturi recurente (de departe, cel mai așteptat moment era vizita la terapie intensivă). Și printre gesturile acestea, cum ziceam, scrisul nu intra. Cumva, spitalul e și el o închisoare. Deținuții au voie la o plimbare în curte, dar mama își reprimă orice
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
exemplu, cel, grozav și groaznic, al lui Bitancu’, dintr-o nuvelă intercalată... Ca rezultat al demersului narativ, se creează o frescă condensată. Aceasta, fiindcă universul romanesc bogat În date, personaje, impresii este supraîncărcat cu semne și semnificații motivice În variații recurente. Trăirile copilăriei și adolescenței, ale iubirii și prieteniei sînt În mod sistematic recuperate, adîncite, reevaluate. O altă categorie de motive sînt cele istorice. Să luăm exemplul colectivizării, așa cum apare ea În cele două planuri ale romanului: „Plenara CC al PMR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu el Începe și cu el se termină romanul: „Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru a susține cauza unei superbe «maniere târzii», citadela Însăși, după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune Întreaga comoară.“ Era un vis recurent al lui Henry Însuși, menit să se Împlinească după ce se va fi ridicat deasupra grijilor impuse de vulgara noțiune de „succes“ ca romancier, obținându-l ca dramaturg, dar unul pe care nu era dispus să Îl dezvăluie prea mult. Buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Imaginea lui reprezintă prima mea amintire. — Cât de veche? Întrebă ea. — Aveam mai puțin de doi ani. Nu se poate, Henry, probabil ai visat-o. — Nu, am o imagine mentală de la o vârstă foarte fragedă - o imagine mentală vie și recurentă - cu mine Într-o trăsură aflată În mișcare, așezat pe genunchii mătușii Kate, cu fața către mama și tata, și uitându-mă pe geam la o coloană Înaltă, Împodobită cu siluete umane. M-au adus aici - părinții - În 1844, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în timp ce în nopți întregi de discuții existența umană era însumată sub linia totalului ca „abandonare a oricărei ființări“. Întotdeauna era vorba de sens în absurd, de individ și masă, de eul liric și de neantul atotprezent. Ca figură de stil recurentă se potrivea sinuciderea, numită și moarte liber consimțită. Să o pomenești în societate cu țigara în gură era de bon ton. S-ar putea ca, în decursul unor discuții atât de adânci, cărora le plăcea să se piardă în absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dar mai ales de centralizare în cadrul partidelor europene 446. Pentru aprofundarea acestei analize, am conceptualizat aceste fenomene care au o incidență în cooperarea din cadrul europartidelor 447. Le-am denumit mecanisme partinice centralizate și descentralizate, două moduri de funcționare distincte și recurente în organele bine determinate ale federațiilor europene de partide. Pe plan orizontal, aceste mecanisme organizează atît poziționarea partidelor membre cît și expresia coalițiilor. Această conceptualizare este adecvată, permițînd o contribuție la examinarea dinamicii politicii și a schimbării politicilor partidelor europene
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]