1,376 matches
-
că Marcel Proust ar intra ușor și firesc În tipar prin suficient de multe trăsături. Cum ar fi credința de nestrămutat În forța frumosului, În arta Înțeleasă ca o nouă religie, estetizarea Întregii lui vieți nu doar prin elemente de recuzită (interioarele, obiectele), vestimentație sau accesorii, ci printr-un Întreg „program interior”. El Începe ca o joacă, Încă din adolescență, când, alături de bunii prieteni Jacques Bizet și Daniel Halévy, colegii de la liceul Condorcet, se exersează În „subtilism”, scoțând reviste Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a unui dandy sunt tabachera și țigara, accesorii de care se leagă nu doar marea istorie a fumatului În Europa, ci și mica istorie a dandysmului. Până ca tutunul să ia forma unei țigări, până ca aceasta să intre În recuzita obligatorie a oricărui dandy ce se respectă, trece destul de multă vreme. Totul Începe cu arta prizatului, modă introdusă În Franța, pe vremea lui Ludovic al XV-lea. În preajma Revoluției, la curtea nefericitului Ludovic al XVI-lea, doar bătrânele doamne Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se îndepărtă și, cinci minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele directorului de scenă, după ce aranjaseră recuzita, tot în camera mașiniștilor, idem. Asta în teorie. În practică, majoritatea oamenilor erau jos, la cârciumă. Lurch îmi spusese că atunci când a început să lucreze aici crezuse că acea jumătate de oră de dinainte de spectacol se numea „jumătea“ pentru că atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dinainte de spectacol se numea „jumătea“ pentru că atât apucau oamenii să bea la cârciumă, înainte să se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată și goală, cu pahare pe jumătate pline așezate pe masă - avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vorbă despre cum merg lucrurile în momentul ăsta. O să spun că nu fac altceva decât să pun în aplicare hotărârile tale. Salut, Sam! zise el odată ajuns pe palierul unde se afla ușa deschisă a camerei directorului de scenă. Verifici recuzita? —Beau o cafea într-un moment de liniște și pace. Ben rânji cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat de două cute ale obrajilor, și cu ochii mijiți în spatele ochelarilor. — E ciudat acum, nu? Luminile sunt aprinse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi generat o explozie adevărată. Investigația neoficială începută de Ben și de Steve nu a scos nimic la iveală. Nici una dintre asistentele directorului de scenă nu fusese în culise, astfel că se spulbera speranța existenței unor martori; acestea aranjaseră recuzita, după care se retrăseseră în cafeneaua din zonă ca să mănânce ceva pe fugă. Ben fusese cu directorul personalului de primire a spectatorilor, iar echipa, așa cum era și normal, fusese jos, în club, cu excepția lui Steve, care a spus că făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite, ci se mișcau oarecum. Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în imaginația noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult timp acele nespus de frumoase fete. Erau anii când toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iubit-o". E, chipurile, masculul dezlănțuit, capabil de orice. Nenorocita se sperie și... Cristescu continuă să râdă. ― Exagerați, desigur. ― Zău?! Vă aduc toporul. Îl ține în baie, sub cadă. Făcu câțiva pași spre ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-a confecționat uite așa un teanc ― arată cu mâinile ― de bancnote. Hârtie, domnule! Hîrtie! Doar prima și ultima sânt sute. Le leagă cu elastic, bagă într-o servietă o sticlă în așa fel încît să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și rochie sclipitoare, argintie. Asta era recuzita care punea lucrurile pe roate, dar nimeni nu venea doar pentru băutură, pentru jocurile de noroc sau pentru muzică, nici măcar dacă în seara respectivă cântăreața era Rita Hayworth, adusă cu avionul de la Buenos Aires pentru un unic spectacol de actualul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în visele unui viitor comun. Dar acest rustic, așa cum este el promovat la țară, nu trebuie redus la recuzita sa ; el este, mai presus de toate, un discurs. Un discurs care încearcă să confere sens transformărilor cu care se confruntă lumea rurală, aspirațiilor acesteia de ieșire din marginalizarea „țărănească” și transformare într-un agent al propriei modernități. Ca discurs
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în el și corupția. Băutorii cu ficatul slab devin oenologi. Sexualitatea excesivă de astăzi nici nu - și ia ca alibi reconstituirea androginului ca altădată. Plictiseala este produsul principal al confortului. Uneori, între palat și bordel nu e diferență decât de recuzită. Viciul nu se teme de cenzura ridicolului. Se pare că nu reușim să convertim celelalte specii pe calea depravării. Se mulează viciile pe unii, precum pilitura de fier pe magnet. Și arderea spirituală dă destule reziduuri. Instinctele nu vor renunța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
învățământ, nu? La Casa de Cultură, deși eram angajat ca administrator, trebuia să fac tot ceea ce mi se cerea, adică “să halesc” într-un cuvânt, orice mâncare se ivea, fie în lăcașul de cultură, chiar la curățenie și la aranjarea recuzitelor, fie să trudesc chiar și prin gospodăriile grangurilor de la Primărie. De regulă, electricianul Valy Vasilco, priceput la toate, mă lua cu el ori de câte ori era nevoie. Făcea ironic: Hai să vezi și d-ta cum e să practici meseria de holoangăr
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
partid nu se lăsau înduplecați, Gicu Sima îi amenința cu tot felul de mustrări cu avertismente pe linie de partid, cu definiția socialistă a sarcinii, etc. Pe la începutul lui februarie, directorul primește confirmarea de la județ că putem merge să preluăm recuzita pe care o solicitaserăm în urmă cu două săptămâni de la Teatrul de Stat. Tovarășului Sima îi plăcea în primul rând, să se dea mare. Îl și prindea de minune. Privirile și întreaga lui față aproape imberbă și extrem de lată, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui era obligatorie, cum era de știut, forțat de împrejurări, cu un zâmbet searbăd, tovarășul Sima, nici una nici două, îi dă lui Valy, cheile automobilului, ne dă delegațiile ștampilate și ne poruncește să purcedem la reședința de județ ca să aducem recuzita. Așa a fost să fie: să călătoresc numai eu cu Valy, unul din cei mai vechi salariați din toată Primăria orășelului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici dacă ar fi avut studii, doctorate în psihologie, etc, electricianul acesta între două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al piesei noastre de teatru, tot cam pe când ar fi premiera. De fapt, cu ceva timp înainte de aceasta. Așa că, la vreo trei săptămâni de la preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la replică-Ce să caut eu printre oameni cu studii? Abia am terminat, spre rușinea mea, liceul seral, domnul meu. Dar teatru ai mai jucat, nu? În multe piese am jucat. Am fost și sufler. Am răspuns și răspund și de recuzită. Eu confecționez printre altele, și afișele. Vezi deschizătura aceea din podeaua scenei? Peacolo își scotea suflerul pe vremuri, capul și sufla la spectacole. Azi nici deschizătura aceea nu și mai are rostul. Nu-i mai nici teatrul ce-a fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă, în vreun canal sau tunel subteran, constituiau suficiente motive ca noul venit în acel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pregăti-o, chipurile, colegul de serviciu (Oricum, știa că cu Iozefina n-avea cum să se mai vadă. Simțea asta, așa ca odinioară, între ei interpunându-se nu numai cutremurul, mai ales că și la reprezentația piesei se renunțase și recuzita fusese de asemenea returnată. Parcă de la repetiții trecuse un veac.) S-ar fi blindat cu cele mai puternice replici anume pregătite pentru colegul Valy, ca să nu creadă acesta că el e chiar fraierul lor, dar nu mai avea chef nici măcar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a le ascunde de vederea primului venit. Ar fi putut spune: Vai, scuze. Nu știam că vei veni chiar acuma sau... Într adevăr, desuurile parcă erau abandonate ostentativ, a provocare sau pur și simplu, a batjocură. De după un paravan destinat recuzitei, apăru Valy ca prin minune, cu freza harcea - parcea. O, castelane! Tu erai? Ce m-ai speriat! Replica lui Valy lăsa se înțeleagă ușor, că mai erau așteptate și alte persoane. Gerard nu mai suporta apelativul castelane, nu numai pentru că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise să-i răspundă ceea ce credea de cuviință, fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să audă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am acomodarea făcută. La urma-urmei, m-aș duce și cu recuzita mea, de ce să oblig statul să cheltuiască pentru costumarea amărâtului și vinovatului meu trup. Important este, tovarăși, să ne gândim nu doar la ce poate face țara pentru noi, ci și la ce putem face noi pentru scumpa noastră țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se insinuează aproape imperceptibil În cuvinte alterîndu-le sensurile originare, ba chiar transformîndu-le monstruos În reversul lor. — Nu crezi că pui prea multă patimă În problema asta? Recuzita oratoriei politice e plină de termeni sacri, cum spui, care ascund de fapt cu totul alte intenții și totuși, vezi bine, pentru fiecare din noi, În adîncul ființei noastre, aceste noțiuni Își păstrează sensurile inițiale așa cum le-am apucat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el a făcut stop cardiac În urma unui efort erotic. — Nu se poate. Și ea? — Îți dai seama că a fugit Îngrozită. I-a mărturisit totul lui Suzi acum cîteva luni, băuse mult. Nu cred o iotă. Asta face parte din recuzita ei. Ieftin, prea ieftin. — Nu te recunosc, mă sperii. Vorbești exact ca Niki. — Asta-i acum. Lasă prostiile. Zău nu sînt prostii. Suzi mi-a spus că i-a povestit și un vis care mi se pare semnificativ. Spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era compusă dintr-un arsenal ce îi susținea apartenența: un scut din argint, încoronat cu o diademă cu trei pentagrame, pe care simbolic erau reprezentate un pocal din aur deasupra căruia era așezat un trandafir purpuriu cu două
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]