1,648 matches
-
, revistă apărută la Craiova, lunar, în iunie și în iulie 1927. Colectivul redacțional nu este menționat. Const. Jaleș, „ideologul” publicației, pledează pentru „literatura sănătoasă”, tradițională, opunându-se curentului „nestăvilit de originalism”, care „suflă ca un vânt puternic în cutia craniului fiecărui individ, dezechilibrând naturalul, îmbolnăvind simțurile, făcând o lume neserioasă, ridicolă” (Originalitate). Poezie
TEMPLUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290132_a_291461]
-
o publicație antidinastică. Redactor este I. G. Valentineanu, de rubrica umoristică răspunde N. T. Orășanu, iar de partea literară tânărul poet transilvănean Iulian Grozescu (sub pseudonimul Cassiu). Cu timpul, spre sfârșitul anului 1871, ardoarea radicală se temperează, odată cu schimbarea echipei redacționale. Unul dintre redactorii politici devine Gr. G. Tocilescu, gazeta trecând, probabil, sub conducerea lui I. C. Fundescu. De abia în 1877 acesta apare ca redactor-șef, pentru a figura, din 1879, ca director politic. Doi ani mai târziu din redacție fac
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
bilunar, cu titlul „Teatrul azi”, editată de Ministerul Culturii și de Uniunea Scriitorilor. Președinte al colegiului de redacție: Camil Petrescu (1956-1957), redactori-șefi: Horia Deleanu (1956-1969), Radu Popescu (1969-1987), Ion Cristoiu (1987-1989), Dumitru Solomon (1990-1997), Florica Ichim (din 1998). Din colegiul redacțional au mai făcut parte Florin Tornea, Theodor Mănescu, Marian Popescu (redactori-șefi adjuncți), Simion Alterescu, Aurel Baranga, Margareta Bărbuță, Radu Beligan, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Dan Nasta, George Vraca, Laurențiu Fulga, Mihnea Gheorghiu, Horia Lovinescu, Matei Călinescu, Paul Everac, Gheorghe Ionescu-Gion
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
Moldovan (1892-1895), Nicolae Olariu, Gavril Hango (1896-1897) și Ilie Cristea (1898-1900). După 1900 la conducere vin Teodor V. Păcățian (1901-1902, 1904-1917) și George Proca (1903-1904); Nicolae Regman, Gh. Comșa și, din nou, Matei Voileanu girează între 1917 și 1920 sarcinile redacționale, iar de la 12 februarie 1920 George Proca este numit redactor, îndeplinind această funcție vreme de cincisprezece ani. De la 1 ianuarie 1934 o echipă de redactori tineri, în frunte cu Dumitru Stăniloae, schimbând aspectul grafic și, în bună măsură, atitudinea publicistică
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
Tribunei” de la Sibiu, spre sfârșitul secolului al XIX-lea din ce în ce mai accentuat, T.r. se transformă dintr-o gazetă cu interes pentru mai toate aspectele vieții românești într-una de știri administrative și de cultură ecleziastică. Cei care își asumă responsabilitățile redacționale după 1900, în primul rând T. V. Păcățian sau George Proca, se vor înscrie însă în tradiția instaurată de Aron Florian și Pavel Vasici, dar mai ales de Nicolae Cristea, dând atenție vieții intelectuale și artistice a românilor de pretutindeni
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
, publicație apărută la Gyula (Ungaria), anual, din 1985 până în 1989, sub conducerea unui comitet. Redactor: Tiberiu Herdean, editor responsabil: Gheorghe Marc. Din echipa redacțională mai fac parte Maria Berényi, Ion Budai, Elena Csobai, Alexandru Hoțopan, Ioan Sz. Kiss, Mihai Cosma, Ambrus Miskolczy, Teodor Oltean, Gheorghe Santău. În editorialul Către cititor se afirmă: „Revista «Timpuri» nu-și propune altceva decât a contribui, între limitele posibilităților
TIMPURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290182_a_291511]
-
TIPARNIȚA LITERARĂ, revistă apărută la București, lunar, din octombrie 1928 până în mai 1931. Directori: Camil Baltazar și Petru Comarnescu. Începând cu numărul 2/1928 subtitlul „Critică, artă, politică” dispare, iar de la numărul următor caseta redacțională anunță ca unic director pe Camil Baltazar. Publicația promovează o literatură girată în general de nume importante ale epocii. Fără a fi revistă de direcție, reușește să construiască un melanj echilibrat de curente și tendințe, de la postsimbolism până la ermetism și
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
TINEREȚEA, revista apărută la București, săptămânal, de la 1 iulie 1945 până la 24 aprilie 1947, sub conducerea unui colectiv redacțional. Începând cu numarul 11/1945 își schimbă formatul, iar subtitlul „Săptămânal de atitudine și cultură progresista” dispare. Lansată că o publicație aproape exclusiv culturală, Ț. găzduiește poezie, proza, studii, reportaje, cronici și comentarii, aparținând, în prima etapă, unor nume remarcabile
TINEREŢEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290187_a_291516]
-
februarie 1943, cu subtitlul „Revista tineretului român de pretutindeni”, iar la seria a doua „Organ de gând și faptă românească”. În primii ani e condusă de Nicu Sterescu, iar din 1941 îl are ca director pe Ioan D. Suciu. Comitetul redacțional variază, printre membri numărându-se D. Cristea, I. D. Suciu, I. M. Comănescu, Al. Neagu, Răzvan Panaitescu, Marian Țuțuianu, P. Balenty-Budu. T. se deschide cu un Cuvânt înainte, în care N. Sterescu precizează că revista își propune „să pună în valoare
TINEREŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290188_a_291517]
-
TIMPUL, periodic de politică și cultură apărut la Iași, săptămânal între 13 ianuarie 1990 și decembrie 1992, bilunar între ianuarie și mai 1993, apoi lunar din august 1993. Din prima echipă redacțională fac parte Cassian Maria Spiridon (redactor-șef), Dorin Popa (redactor-șef adjunct), Nicolae Panaite (secretar general de redacție); de la numărul 23/1990 redactor-șef adjunct este Petru Bejan. Pe parcursul primului an de apariție în colegiul de redacție mai figurează, pentru
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
politică a cotidianului democrat și republican - exprimată adeseori cu accente violent polemice -, autorul Bucureștilor de altădată a contribuit sincer, dar cu entuziasm strunit (nu agrea excesele antidinastice ale jurnalului) la succesul Adevărului angajat cu toate forțele în procesul de modernizare (redacțională și tehnică), la mare concurență cu Universul, cu care s-a confruntat o jumătate de secol. El scrie articole de fond (alături de C. Mille, Al.V. Beldiman, I. Teodorescu), susține rubrica intitulată „Cronica“, semnează sute de articole cu pseudo nimele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
evrei fruntași.“3 anul 1877 327 2. În textul lui Bacalbașa: intenționatele. 3. Ambele „protestări“ sunt reproduse după Românul („Închipuitele persecuțiuni în contra evreilor“, an. XXI, 2, 3, 4 ianuarie 1877, p. 6), unde textul acestora era precedat de o notă redacțională în care se preciza că afirmațiile calomnioase privind închipuitele persecuții antisemite din România apăruseră în presa maghiară, oficiosul liberal conchizând: „În fața acestor categorice declarări, repetăm că presa maghiară - oricari ar fi simțămintele ei către România - dacă mai are vreo urmă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nota 163.) 144. Războiul (Resboiul), cotidian politic și literar, proprietate a tipografului Ioan Weiss, a apărut la 23 iulie/4 august 1877, propunându-și să răspundă nevoii de informare a unui public mai larg în legătură cu operațiunile militare de peste Dunăre; conducerea redacțională i-a revenit poetului Gr. H. Grandea (până în iunie 1879), care lucrase până atunci în redacția Timpului. Războiul a fost primul nostru ziar popular de informație, pregătind terenul pentru apariția, peste câțiva ani, a jurnalelor care s-au impus în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pledat cauza apărării cunoscuții avocați liberali: Pantazi Ghica, N. Fleva, Tache Giani ș.a. Poezia a fost reprodusă de Bacalbașa după textul publicat în reluare de Ghimpele (an. XIII, nr. 6, 19 martie 1872, p. 3) și precedat de următoarea notă redacțională: „Iată mana cea mare pentru care girantele acestui ziar șezu 2 luni și 5 zile la proslăviții Văcărești, fir-ar de capul puterii asemenea proslăviri!“ În redacția Ghimpelui lucra acum (din 1870), tânărul liberal G.Dem. Teodorescu (n. 1849), viitor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
loc de muncă”, ci și o piață de vorbe, inimaginabilă pentru cei de azi. Din cauza „tehnologiei” (computere, faxuri, telefoane mobile), noile redacții, alcătuite din tineri care lucrează part-time, mînați încolo și încoace de varii obligații profesionale, nu mai au „atmosferă redacțională”, sînt „reci” și zile întregi pustii. Vizitatorii trec rar și nici unul nu vine pentru „colocvii”. Odinioară însă, și cînd a beneficiat de un spațiu larg, și cînd a fost înghesuită în cîteva cămăruțe, „Ateneu”-l a constituit un atractiv punct
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîte ori discut cu el, prima mea grijă e să-l temperez. De data asta n-am avut răbdare și m-am cam ambalat. La întrebarea sa dacă aș accepta fără comentarii hotărîrea privitoare la o altă componență a echipei redacționale, i am răspuns că normal ar fi ca eu să fiu - parcă așa se zice! - principalul „factor de decizie”, dar nu-mi fac iluzii că se va întîmpla așa. Odată hotărîrea luată, orice protest devine inutil, căci nu obții decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simt bine că anumite siluete de oameni n-ar putea fi descrise decît cu piciorul” (Nicoară al Lumei [N.D. Cocea], „C. Disescu”, în „Facla”, nr. 25, 18 iunie 1911, p. 425). *Sînt sigur că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine că poți să-ți exerciți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după obicei, cu politețea de rigoare, să-i lase manuscrisul să-l citească, să-și facă o părere, eventual, să se consulte și cu redactorul-șef etc. „Dar banii, cînd îi iau?”, l-a întrebat „autorul”, insensibil la complicatele mecanisme redacționale. „Ce bani?!”, s-a mirat colegul, realizînd, în sfîrșit, cum avea să mi spună, că „tipul nu-i întreg”. „Cei trei sute de mii”, i-a răspuns, întărîtat, acela. „Ooo, sigur că da”, a făcut S., însă, știți, mai durează: pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zis: „Vreți să știți care-i situația reală, sau vreți să știți care i imaginea ei oficială? Situația reală e că planificarea-i... un haos!” * Nu mi-a picat prea bine cînd, la cîteva minute de la intrarea în biroul meu redacțional, Mihai mi a spus: „Mă duc să-l salut și pe George”. Adică pe Genoiu! Cînd a deschis ușa, acesta tocmai trecea pe hol. Zărindu-l, voios nevoie mare, Mihai s-a lansat într-un „Aaaa, salut, George!” și doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din exces de zel, se „sacrifică”. Care-i psihologia lor? Ce e „sentiment al datoriei” și ce e interes de alt ordin? Mobilul e vanitatea. Una-două apariții pe an, în contexte politice, despăgubesc pentru luni de anonimat și repetate amînări redacționale. Odată ce și-au dat obolul, speranța lor secretă e că vor fi apreciați la locurile de muncă și în cenacluri, că ulterior vor cîștiga diverse „concursuri de creație”, îndeosebi sindicale. Neîndoielnic, printre ei sînt și „ciubucari”, dar nu banul (mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aer, apă, obiceiuri bune etc.). * Deși amînată o dată, la ședința de partid n a venit și primulsecretar, cum ni se anunțase, ci numai Toma. După obiceiul care i-i deja caracteristic, el a deviat imediat de la tema în discuție (climatul redacțional), înșirînd, cu aerul că ne face niște revelații senzaționale, dificultățile prin care trece economia județului: „La Asău, din cauza ploilor, s-a dislocat un munte cu patru sonde. La Modîrzău, la fel...” Răsuzitată, „tactica” (de fapt, trucul) lui e să ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bagateliza un asemenea conflict, ba și lehamitea față de el. Trebuie - mi-am zis în cele din urmă - să fiu consecvent cu mine. Calm, am arătat cum încalcă G. principiile muncii într-o redacție: 1. Excluderea participării noastre la stabilirea „politicii redacționale”: nu se poate să fii în același timp cu N. Manolescu și Eugen Simion și cu Ion Lăncrănjan și Corneliu Vadim Tudor, întrucît între unii și alții sînt numeroase incompatibilități. Ori-ori, dar s-o știm și noi! 2. Anularea inițiativelor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Gorovei - inedite - care se găsesc În manuscris la Academie. Parte au fost publicate, după cum știți, dar sunt Încă lucruri interesante care ar merita să fie date la lumină. Desigur, va trebui bine gândit și chibzuit cuprinsul. Veți hotărî un comitet redacțional și lucrul ar fi interesant și V-ar atrage colaboratori prețioși. Eu vă rog să vă gândiți și să-mi comunicați ce hotărâți. Mi-am adus chiar acum aminte de culegerea de folclor bogată și prețioasă a D-lui prof.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
F. și-a câștigat o marjă de manevră mai largă decât alte publicații, reușind să facă figură singulară în peisajul jurnalismului din epocă. Alături de multe lucruri inacceptabile ori condamnabile, alături de cusururi, unele decurgând fie din contextul momentului, fie imputabile echipei redacționale, cum ar fi cultul lui Nicolae Ceaușescu ca instrument de „protecție” tactică ori creditul exagerat acordat, din „revoluționarism” obstinat, unor inițiative paraștiințifice de medicină alternativă, tracologie etc., se poate vorbi despre un bilanț mai degrabă pozitiv, oricare ar fi grila
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
tot mai mult, muzica folk, gen cu virtuți mai degrabă rebele și novatoare). Semnează, în paginile revistei, mai cu seamă Adrian Păunescu, Nicolae Cristache, Horia Pătrașcu, Iulian Neacșu, Ovidiu Ioanițoaia, Cornel Bozbici, Nelu Ionescu, Eugen Seceleanu ș.a. Între membrii corpului redacțional și colaboratorii permanenți care practică gazetăria pe teme sociale, politice, cetățenești, reportajul etc. se află nu puțini scriitori. Unii au spații sau rubrici fixe: Dinu Săraru deține rubrica „Opinia unui alegător” (întreruptă o vreme, înlocuită de publicarea în foileton a
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]