1,273 matches
-
și spațiu. A Înțelege sensul contemporan al securității, Înseamnă, În aceste condiții, a Înțelege dinamica istorică a politicii mondiale (Krause și Williams, 1997, p. 36). 5.2. Reformulări conceptualetc "5.2. Reformulări conceptuale" În general, se acceptă departajarea susținătorilor acestor reformulări În grupul celor ce vor să extindă studiul securității și cei ce vor să Îl aprofundeze (Tarry, 1998). Acest lucru se referă la cei ce păstrează schema inițială a statului ca obiect referent principal al securității, dar care aduc spre
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
et al., 1998). 5.3. Studiul critic al securitățiitc "5.3. Studiul critic al securității" Studiul critic al securității (Critical security studies)1 este un curent analitic care a fost elaborat pe marginea ideii menționate mai sus și a adus reformulări importante conceptului. Elaborată de experți și analiști cu diverse afiliații intelectuale (feminism, comunitarism, cosmopolitanism, neomarxism), această abordare propune câteva premise ontologice și epistemologice importante, fără a deveni o școală de gândire propriu-zisă. În primul rând, principalii actori În relațiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În anul 1994 cu scopul strategic de a modifica o anumită agendă politică (Krause, 2004, p. 44). Importanța ei rezidă În faptul de a acorda o coerență conceptuală numeroaselor inițiative guvernamentale și non-guvernamentale, naționale și internaționale, și de a promova reformularea relației dintre stat și cetățenii săi În cazurile unde este nevoie. 5.5. Conceptul de securitate În secolul XXItc "5.5. Conceptul de securitate În secolul XXI" Este de reținut că În urma căderii Cortinei de Fier s-a Înregistrat un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
al., 1998). Până În prezent, dezbaterile s-au concentrat În special pe raportul dintre identitate și securitate la nivel societal, național și transnațional 2, neglijând Însă dimensiunea regională. Chiar și recenta contribuție a lui Buzan și Wæver (2003) se limitează la reformularea teoriei complexelor regionale de securitate, În principal din punct de vedere al contextului generat de prăbușirea sistemului bipolar, fără a inova În ceea ce privește rolul identității regionale În definirea chestiunilor de securitate. În același timp, tot mai multe studii de caz și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
au aplicat mediului maritim principiile lui Clausewitz și Jomini, dezvoltând o așa-numită strategie globală (grand strategy). În același timp, În primele decenii ale secolului XX, trauma primului război mondial și suferințele generalizate ale războiului de uzură au condus la reformularea unor principii operaționale terestre. Britancii J.F.C. Fuller și Basil H. Liddell Hart au teoretizat o „strategie indirectă”1, metodă ce avea să fie adoptată, dezvoltată și practicată În special de ofițerii germani sub numele de Blitzkrieg („război fulger”). În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
obiectivelor, elaborarea conceptelor și calcularea riscurilor și beneficiilor angrenării resurselor disponibile (existente sau create) În acțiuni direcționate către crearea unui mediu mai favorabil. Desigur, recunoașterea elementului rațional nu echivalează cu a ignora limitele acestei raționalități. Referitor la liniaritatea strategiei, o reformulare a gândirii strategice clasice, populară astăzi mai ales În colegiile militare americane, este definirea tripartită a strategiei ca o combinare Între scopuri finale sau obiective, modalități de atingere a acestor obiective (exprimate adesea prin concepte) și mijloace sau resurse ce
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
predicție” valide, deși nici una dintre ele nu este inevitabilă. Câteva exemple: „aliatul inamicului este...”; „inamicul unui inamic este...”; „dacă baza unei alianțe se schimbă...”; „dacă o tendință economică este anticipată...”, (Kahn, 1973, p. 141). Folosirea lor În prognoze presupune simpla reformulare pentru a pune Întrebări punctuale. Așadar, ele devin mijloace euristice pentru construirea scenariilor și predicțiilor. Un alt exemplu important al efectului predictibil este legat de existența unui factor determinant. Un factor determinant apare În acele momente În care o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
una morală, în vreme ce, în realitate, așa cum realiștii sunt conștienți, nu toate valorile, principiile, afirmațiile sau teoriile normative despre comportamentul corect al persoanelor unele față de celelalte sunt valori, principii, afirmații sau teorii morale. A doua strategie de evaziune este reducerea (sau reformularea) ilicită a susținerilor normative ale realiștilor la (ca) susțineri identificate de obicei ca fiind susțineri morale. Aceasta este, în opinia lui Jubb și Rossi, ceea ce fac Erman și Möller atunci când susțin că baza justificativă ultimă a concepțiilor realiste ale legitimității
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
află și o altă temă politologică esențială: ideea de opoziție. Ea presupune, în două cuvinte, un sistem de idei clar formulate și o tactică și strategie a acțiunii politice. Este evident că opoziția actuală se află în plin proces de reformulare și, mai ales, de maturizare. Din care cauză, a-i da note negative ar fi, deocamdată, cel puțin, și inexact și, mai ales, nedrept. Ea are de depășit, totuși, două handicapuri esențiale. O spunem cu cele mai bune intenții din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
libere sunt importante pentru accesul la structura profundă interioară a subiectului. De asemenea clinicianul va adopta o atitudine comprehensivă și empatică, îi va urmării discursul și-l va stimula să vorbească prin manifestări non-verbale și verbale: mișcări ale capului, aprobări, reformulări. Cu toate că acest feedback este determinat într-o atmosferă de neutralitate, el influențează pozitiv discursul subiectului, încurajându-l să-și verbalizeze experiențele sale. Psihologul clinician are, astfel, posibilitatea să analizeze informațiile obținute în cursul unui astfel de interviu în funcție de conținutul manifest
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Dacă teoria susține că depresia are la bază neajutorarea și perceperea noncontingenței dintre comportamentul individului și rezultat, este mai dificil de explicat care este cauza faptului că în depresie majoritatea persoanelor se autoblamează și se simt responsabile pentru evenimentele negative. Reformularea teoriei include câteva aspecte din domeniul psihologiei sociale. Contribuția majoră a celor ce au revizuit teoria constă în faptul că ei au legat concepția inițiala a teoriei de teoria atribuirii a lui Wiener. Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fost completat și republicat în 2005 și 2009. Prin lucrarea de față autorii și-au propus reeditarea îndrumarului, având în vedere atât noutățile în domeniu cât și experiența acumulată în activitatea didactică cu studenții. Față de lucrarea precedentă se aduc anumite reformulări și completări menite să faciliteze înțelegerea problemelor abordate. Plecând de la bazele teoretice, sunt abordate etapele caracteristice proiectării unui reactor, determinarea dimensiunilor geometrice, alegerea sistemului de amestecare, calculul suprafeței de transfer de căldură etc. Materialul este completat cu o serie de
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
pentru literaturile africane francofone, dar nu este cazul scriitorilor români francofoni, care nu poartă pe umeri povara unei istorii traumatizante cu limba franceză și nu resimt, prin urmare, nicio nevoie de alterare vindicativă a vocabularului, ci doar plăcerea variațiilor, a reformulărilor și a jocurilor 1, iar în practica textuală, au o facilitate în a multiplica și întrepătrunde mai multe genuri de discurs și mai multe instanțe enunțiative. Marius Daniel Popescu mi-a povestit că, în Elveția, a fost deseori întrebat de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate regulile cunoscute ale unui jurnal, conținutul este practic un "macu lator" pentru toate textele publicate. Mesajul este același, dar marcat de variațiuni în jurul acelorași teme. Tendința către repetiție este inevitabilă și se manifestă la Cioran în mai multe moduri: reformulări, autocitări, anafore. Pentru că a spus deja totul, nu mai poate deci decît să reitereze, sau să se disimuleze în spatele unor instanțe discursive diferite, sub acoperirea cuvintelor atribuite altuia. La Cioran este, așa cum am mai spus, mai degrabă vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cognitiv sau situație de comunicare, în „ideea că limbajul natural se <<adaptează>> obiectului și particularităților diferitelor domenii cognitive” (Sălăvăstru, 1995:134). Având în vedere varietatea situațiilor în care este utilizat, „limbajul natural este într-o permanentă transformare, suportând corecții și reformulări și distingându-se în interiorul său diferite tipuri sau forme. Din acest motiv se vorbește astăzi tot mai mult de limbajul filosofic, limbajul mitic, limbajul poetic, limbajul retoric în calitate de „specializări” ale limbajului natural” (idem: 134). 1.1. Limbaj natural - limbaj specializat
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
tradiție independentă mai veche, așa numita școală engleză a relațiilor internaționale. Dar în Germania, de exemplu, unde relațiile internaționale constituie și astăzi o parte covîrșitoare a domeniului științelor politice, legătura apare datorită concepției dominante asupra puterii. Realismul a devenit o reformulare americană modernă a tradiționalei "Realpolitik" germane, datorată emigranților germani. Cel puțin așa pretinde Școala neorealistă de la München (Kindermann 1986). Pe de altă parte, una dintre asumpțiile realismului a oferit noii discipline o delimitare foarte convenabilă față de celelalte științe, delimitare pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
securității explica originile conflictului (și ale războiului). Concentrîndu-se asupra sistemului internațional ca prin-cipală cauză a războiului și principal domeniu al cercetării, savanții au examinat amănunțit natura exactă a nivelului sistemic. Aici, anarhia era în egală măsură un răspuns și o reformulare a problemei. Mulți dintre realiștii clasici au încercat să distingă diferite tipuri de anarhie internațională sau, așa cum a propus școala engleză, să înlocuiască conceptul de anarhie cu cel de societate internațională, datorită trăsăturilor sale societale specifice. În cele din urmă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la părintele ei spiritual, realistul George F. Kennan. În a treia etapă, cîteva cazuri remarcabile, incluzînd planul Marshall, doctrina Truman și războiul din Vietnam, vor fi examinate pentru a ilustra aplicarea ambivalentă a îngrădirii. În ultima etapă va fi abordată reformularea îngrădirii în timpul destinderii relațiilor politice, reformulare ce va fi analizată în detaliu în capitolul 7. ORIGINEA ÎNGRĂDIRII: AXIOMELE DE LA RIGA În anii '40, în administrațiile Roosevelt și Truman, se înfruntau două concepții strategice adverse. Daniel Yergin le-a numit axiomele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
F. Kennan. În a treia etapă, cîteva cazuri remarcabile, incluzînd planul Marshall, doctrina Truman și războiul din Vietnam, vor fi examinate pentru a ilustra aplicarea ambivalentă a îngrădirii. În ultima etapă va fi abordată reformularea îngrădirii în timpul destinderii relațiilor politice, reformulare ce va fi analizată în detaliu în capitolul 7. ORIGINEA ÎNGRĂDIRII: AXIOMELE DE LA RIGA În anii '40, în administrațiile Roosevelt și Truman, se înfruntau două concepții strategice adverse. Daniel Yergin le-a numit axiomele de la Yalta și axiomele de la Riga
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acest domeniu, factorul militar nu este nici singurul, nici neapărat cel mai important. 1 Pentru textele clasice, vezi Waltz 1964; Deutsch și Singer 1964; Rosecrance 1966. Pentru o prezentare excelentă a dezbaterii, vezi Huysmans 1992. 2 În această privință, recenta reformulare a lui Waltz (1993: 45) se apropie de formularea inițială a lui Kaplan. Definiția stabilității nu mai este dublă, ca cea din 1964. Waltz renunță la "caracterul pașnic al ajustării" și menține doar "durabilitatea sistemului însuși". 3 Aici Bull este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se schimbau rapid din cauza exodului rural și a creșterii habitatului urban. Aceste schimbări au erupt la suprafață odată cu evenimentele din mai '68, care nu au răsturnat sistemul republican tradițional al celei de-a Cincea Republici, însă au condus la o reformulare culturală radicală și la o schimbare de mentalitate. Un număr de idei au câștigat influență în timpul și după evenimentele destabilizatoare din mai '68, incluzând, în special, ideea de libertate individuală și conceptul înrudit de autogestiune ca formă de organizare politică
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sens îl oferă demisiile), iar altele se sprijină în realizarea lor pe cuvânt. Printre trăsăturile specifice limbajului politic, menționăm natura interdiscursivă, dramatizarea, finalitățile de legitimare, intenționalitatea, miza persuasivă și conținutul ideologic. a) Interdiscursivitatea. Limbajul politic presupune un efort constant de reformulare, de transformare, de interpretare a altor limbaje politice, fie în vederea susținerii, fie în vederea respingerii acestora. Din această perspectivă, una dintre trăsăturile specifice manifestărilor verbale din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dispună de un anumit spațiu de libertate, guvernat însă de regulile grupării politice din care face parte. Abordarea semiotică a relației dintre ideologie și limbajul politic implică cel puțin două aspecte: explicarea stabilității structurilor mentale, pe de o parte, și reformularea problemelor de semantică generate de acestea, pe de altă parte. Constantele identificate la nivelul expresiei discursului politic nu pot fi explicitate fără apelul la condițiile psihologice, sociale, istorice și politice care le generează. Dar multitudinea ipotezelor avansate nu reușește să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dependență de condițiile de desfășurare a discursului. Practica limbii demonstrează că avem de-a face cu diferite grade de performativitate, același act de vorbire pretându-se la mai multe realizări. Discipol și continuator al lui Austin, J.R. Searle propune o reformulare a teoriei actelor de vorbire 135. Identificând actul de vorbire cu o entitate duală, care comportă un conținut propozițional, o forță propozițională, explicitată sau nu printr-un marcator de forță ilocuționară, Searle clasifică forțele ilocutorii primordiale în cinci categorii: a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mi se pare că, nu mă convinge teza că)156. Conectorii argumentativi semnalează, la nivelul structurii de suprafață, rolurile argumentative asumate de locutori: asentiment, confirmare, adeziune (bine spus, ai dreptate, exact, foarte bine, natural, adevărat, normal, perfect etc.); rectificare sau reformulare: adică, anume; respingere: dimpotrivă, din contra. Eufemism și comunicare oblică în limbajul politic Un element cheie în analiza pragmatică a limbajului îl constituie competențele discursive ale interlocutorilor. Din punct de vedere al competenței generale de comunicare, aceasta include trei dimensiuni
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]