39,422 matches
-
urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg deschiși, visă despre un om - se prea poate să fi fost un prieten, dar nu-i vedea fața - un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de profunda ignoranță a judecătorului, de rușinea de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să anunțe poliția. De asemenea, se arătase extrem de Îngrijorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ignoranță a judecătorului, de rușinea de a depinde de părerile a doisprezece jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să anunțe poliția. De asemenea, se arătase extrem de Îngrijorat de soarta lui Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în spatele imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a-i mângâia coapsele și abdomenul pline de cicatrice, de a-i oferi rănile provocate de mașină pe propriu-mi corp în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uriașă de a se pregăti pentru integrarea euro-atlantică.” S-a observat relativ ușor că „prin tendința lor de a se abține sau de a vota în masă pentru PRM, tineretul român (în general) și-a manifestat pregnant în decembrie 2000 refuzul de a se implica într-un sistem politic de care se simțeau înstrăinați. O astfel de alienare nu se rezumă doar la ei, însă efectele sale dezastroase au fost reduse prin puterea televiziunii de a liniști populația. Posturile private principale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Impunerea unui model străin, aroganța ocupantului sovietic și slugărnicia oficialităților române, măsurile adoptate în acei ani au generat o stare de tensiune, reflectată într-o mișcare de rezistență ce a luat forme variate: de la lupta cu arma în mână la refuzul de a preda cotele către stat. Pe de altă parte, după 6 martie 1945 aparatul de represiune s-a întărit, căutând să înăbușe din fașă orice acțiune de ostilitate față de regim. La 30 august 1948 s-a creat Direcția Generală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fi urmate de nici o măsură care să încurajeze inițiativa țărănească de a spori producția-marfă, ceea ce ar fi avut consecințe atât de benefice. [...] Ceaușescu nu intenționa să urmeze «sfaturile» lui Gorbaciov de a se alătura și el curentului novator al perestroikăi. Refuzul liderului român era determinat de două motivații: a) refuzul de a reintegra ceea ce i se părea a fi o nouă «disciplină de bloc», îmbrăcată, acum, în veșmântul mai atrăgător al «reînnoirii» socialiste (deși partidele comuniste se bucurau acum de autonomie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țărănească de a spori producția-marfă, ceea ce ar fi avut consecințe atât de benefice. [...] Ceaușescu nu intenționa să urmeze «sfaturile» lui Gorbaciov de a se alătura și el curentului novator al perestroikăi. Refuzul liderului român era determinat de două motivații: a) refuzul de a reintegra ceea ce i se părea a fi o nouă «disciplină de bloc», îmbrăcată, acum, în veșmântul mai atrăgător al «reînnoirii» socialiste (deși partidele comuniste se bucurau acum de autonomie și puteau promova politici proprii); b) viziunea conservatoare-dogmatică, adversară
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o emisiune maraton de la postul OTV (pe tema «Conspirația securității»), care declara sub anonimat că înainte de a începe psihoza «teroriștilor» (din noaptea de 22 decembrie 1989), dl. Iliescu a cerut oameni înarmați din unități ale armatei sau securității și în urma refuzului domnia-sa a ripostat: «O să mai auziți voi de mine!». Mergând pe firul acesta, s-ar putea să aflăm poate cine au fost «teroriștii» sau diversioniștii. Desigur, actualul președinte al României neagă vehement teoria conspirației susținându-și propria teorie a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
crește în societatea românească o stare de spirit pe care aș numi-o «luciditate negativă». Lumea s-a lămurit ori se lămurește că actuala Putere este o nenorocire pentru țară și o contestă din ce în ce mai răspicat, mai vehement, dar dincolo de acest refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dăm seama. Iată de ce m-am gândit că la timpurile noi care vin, vom avea și oameni noi desprinși de fantomele trecutului. Schimbarea mentalităților trebuie să privească noi concepții în legătură cu munca, răspunderea individuală, relațiile cu semenii, afirmarea deplină a personalității, refuzul anonimatului și alte aspecte. Dar în primul rând trebuie să ne vindecăm de teamă, instrumentul întrebuințat cu inteligență diabolică de fostul sistem represiv prin intermediul poliției politice (Securitatea). Teama nu mai are ce căuta printre noi după atâta dictatură. De ce tinerii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și acordarea votului. Vechile mentalități inoculate de comunism încă își mai fac simțite prezența, constatând la unii cetățeni cu drept de vot un dezinteres față de aceste exerciții democratice. Înainte era răspunzător PCR-ul atât la nivel local cât și central. Refuzul anonimatului și afirmarea plenară a personalității trebuie să constituie atitudini absolut firești în cadrul democrației. Fiecare individ are dreptul să se exprime neîngrădit (decât de unele limite legale) și să se realizeze în orice domeniu pe măsura calităților și aptitudinilor sale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
într-un Cititor și o Cititoare. Pe primul nu l-am caracterizat, nici nu i-am atribuit gusturi precise: ar putea fi un cititor ocazional și eclectic. Cea de-a doua are vocația cititorului, știe să-și explice așteptările și refuzurile (formulate în termeni cât mai puțin intelectuali posibil, chiar dacă - ba chiar tocmai pentru că - limbajul intelectual se estompează în mod ireparabil în vorbirea cotidiană), sublimare a „cititoarei medii“, dar foarte mândră de rolul ei social de cititoare din pasiune dezinteresată. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui pentru mine o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la sosire ar fi trebuit să întâlnesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în vânt. — Odată cu revoluția, unii oameni se schimbă, devenind de nerecunoscut, iar alții se simt egali cu ei înșiși mai mult ca înainte. Înseamnă, probabil, că erau pregătiți pentru timpurile noi. Nu-i așa? Nu răspunde nimic. Adaug: — Doar dacă refuzul lor absolut îi apără de schimbări. Este cazul dumneavoastră? — Eu... Spuneți-mi dumneavoastră mai întâi, cât credeți că v-ați schimbat? — Nu prea mult. Îmi dau seama că am păstrat ceva din codul de onoare de altădată: să sprijin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
produce alte cărți se înmulțesc mai mult decât cei ce se bucură pur și simplu să le citească. Știu că dacă trec linia de demarcație, chiar și ocazional, din întâmplare, risc să mă pierd în mareea ce înaintează; de aici refuzul meu de a pune piciorul într-o editură, chiar numai pentru câteva minute. — Și eu? obiectezi tu. — Tu, nu știu. Treaba ta. Fiecare din noi are un mod diferit de a reacționa. Nu-i chip s-o faci pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să poți continua lectura. Undeva trebuie să se afle volumul complet; cauți cu privirea de jur-împrejur, dar te descurajezi imediat; în biroul acesta cărțile apar sub formă de materiale grosolane, piese de schimb, angrenaje de demontat și remontat. Acum înțelegi refuzul Ludmilei de a te urma; te temi că ai trecut și tu „de partea cealaltă“ și că ai pierdut acea relație privilegiată cu cartea, ce aparține numai cititorului: a putea considera ceea ce e scris ca ceva finit și definitiv, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
această carte e ceea ce simt eu când aud telefonul sunând; spun ar trebui, căci mă îndoiesc că vorbele scrise pot da o asemenea idee, chiar și parțială. Nu e suficient nici să declar că e vorba de o reacție de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ia venit să creadă că Mma Ramotswe, formidabila fondatoare a Agenției de detective nr. 1, a acceptat să-l ia de bărbat. Era la a doua cerere; la prima, care necesitase un curaj imens din partea lui, se alesese cu un refuz - blând și nu lipsit de regrete -, dar, totuși, un refuz. După asta, își închipuise că Mma Ramotswe nu se va recăsători niciodată; că scurtul și dezastruosul ei mariaj cu Note Mokoti, trompetist și împătimit fan al jazzului, o convinsese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Agenției de detective nr. 1, a acceptat să-l ia de bărbat. Era la a doua cerere; la prima, care necesitase un curaj imens din partea lui, se alesese cu un refuz - blând și nu lipsit de regrete -, dar, totuși, un refuz. După asta, își închipuise că Mma Ramotswe nu se va recăsători niciodată; că scurtul și dezastruosul ei mariaj cu Note Mokoti, trompetist și împătimit fan al jazzului, o convinsese că mariajul nu este altceva decât rețeta tristeții și a suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
simțeam căldura. Știți cum este, Mma, acolo, la marginea lui Kalahari. E acel moment al zilei în care cerul este alb și pustiu și în aer plutește mirosul acela pătrunzător și nu vrei altceva decât să-ți umpli plămânii până la refuz. Jack era ocupat cu serviciul și cu toți oamenii aceia pe care trebuia să-i întâlnească, funcționari guvernamentali, persoane de la organismele de întrajutorare, finanțiști și așa mai departe. Pe mine nu mă interesau toate astea, așa că mă mulțumeam să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mîna. O dorea cu Înflăcărare, Însă la fel de mult Își dorea ca ea să fie cea care hotărăște ziua și ora În care să i se dăruiască... Avură parte de o călătorie de neuitat, În ciuda lipsei de spațiu, Încărcați pînă la refuz cum erau cu tot ce avea să le trebuiască pe insule, cu o mare liniștită, cum era de obicei la acele latitudini, și În absența aproape totală a vîntului, Împinși mai mult de un curent suav care venea dinspre coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numai o jumătate de oră Înainte de revărsatul zorilor, Oberlus se ridică În picioare, o legă cu putere de mîini pe noua sa victimă și se cățără cu agilitate pe culmea falezei, unde Își lăsase descoperite tunurile. Le Încărcă pînă la refuz, Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dat se opri brusc și strigă: Scoate-ți pantofii! Unde mai auzise asta? Băiatul se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde. Cum nu era loc de un refuz, fata își scoase pantofii și-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veșnicile neînțelegeri, bătrâna o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să audă. Avea dreptul să-și ridice, pe bucata ei de pământ din fața casei, cămăruța care să-i asigure confortul dorit. Scoși din sărite de refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata se așeză pe un colț de scaun, în timp ce rudele ei, înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]