2,072 matches
-
Ștefănel se apropie nu fusese un vis și nu dispăruse odată cu ivirea zorilor. Dimpotrivă, rămăsese la fel de vie a doua zi, și se intensifica, Încetul cu Încetul, odată cu trecerea fiecărei zile. Nu era sentimentul la care se aștepta, o renaștere blândă, regăsirea În spirit a unei făpturi iubite cu exasperare, ce trebuia protejată și readusă spre un centru al lumii. Era apropierea unei imense forțe. Era și nu era Ștefănel. Era fiul său, dar nu avea parcă nici o legătură cu cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
însuți. Cu talent și subtil tact în registrul normalității, profesorul și scriitorul Vasile Fetescu propune simplul fapt de a nu uita că ești om, că fiecare dintre ceilalți este om: valoare supremă. Și cum ar putea omul realiza, în fericită regăsire cu sine, acordul? Pe de o parte, grijind, educând bine copiii, și, pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la tine ne referim, desigur. Rukhsana, noua hijra a nababului de Fatehpur. Uneori, este mai bine să nu pui toate întrebările. La altele, este mai bine să nu ți se răspundă. Toți pașii pe care i-a făcut Pran în regăsirea de sine, toate orele în care s-a simțit bine în timpul călătoriei, bându-și ceaiul, sunt de domeniul trecutului. Pran le-a mai văzut pe acele hijra. Sunt femei-bărbat, făpturi înfiorătoare, care dansează pe lângă nunți, bătând în tobe, bătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de odinioară al bunicii mele. Mai mult, Ioana avea același mers ca al ei, iar mâinile subțiri cu degete lungi țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ut apă, numai ce văd vacile mele culcate lângă dânsa. Nu m‐ am apropiat bine de ele și când m‐au zărit s‐au ridicat în picioare și au început să ragă la mine, ca și cum s‐ ar fi bucurat de regăsire. Doar le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și ară tau așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
eronată, desigur, căci mai târziu Angela mi-a urmărit Îngrijorător de atent fiecare mișcare. Am dat drumul melodiei și În sală a Început să se reverse o muzică lentă, amețitoare, cu un ritm care se accelera treptat. Îl numisem dansul regăsirii, căci În imaginația mea interpretam un suflet pierdut care colinda zăpezile În drumul spre casă. Am Închis ochii, ca Întotdeauna. Preferam să dansez cu ochii Închiși pentru a simți cu adevărat muzica, pentru a o lăsa să mă domine. M-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt. Gimnastică a împreunării ? Tulbure magnetism, din care captezi, în clipe norocoase, incandescența bruscă, violentă? O regăsire instantanee și negare instantanee, da, da, o descărcare, prefera să nu-și amintească. Nu, nu voiasă-și mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații. O cunoscuse pe Ira în urmă cu ani. Micul său oraș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei, fie și doar pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copleșit - poate nădăjdui un iubit o agresiune mai tandră? N-ar trebuie oare, la rândul său, odată trecută clipa de surpriză, să cuprindă cu brațele mijlocul iubitei, s-o strângă, să strivească de trupul ei toată suferința depărtării, toată căldura regăsirii? Numai că Omar este tulburat de această năvălire. Cartea e Încă deschisă În fața lui, ar fi vrut s-o facă să dispară. Prima reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vorbesc de cea vizibilă, e numai una dintre posibilele permutări ale literelor din Tora eternă, pe care Dumnezeu a conceput-o și i-a Încredințat-o lui Adam. Și, permutând În decursul veacurilor literele cărții, s-ar putea ajunge la regăsirea Torei originare. Dar nu rezultatul e cel care contează, ci procesul, fidelitatea cu care vei face să se Învârtă la nesfârșit morișca rugăciunii și a scripturii, descoperind adevărul puțin câte puțin. Dacă mașina asta ți-ar da imediat adevărul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
relația cu celălalt, care constituie cele două dimensiuni complementare ale acestei „întoarceri la autentic”, au în vedere revenirea la o calitate a vieții presupusă existentă cîndva și/sau undeva, dar pierdută sau distrusă de modernitatea tîrzie în care trăim, o regăsire a vieții „adevărate”, singura care merită să fie trăită cu adevărat. Augé are dreptate să le considere de factură religioasă, deoarece, în majoritatea cazurilor, „întoarcerea la autentic”, indiferent de domeniul unde este căutat acesta, se organizează ca strategii ale mîntuirii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am identificat acele arii ale experienței în care se poate trezi astăzi mirarea din care se naște filosofia, însă aceste noi posibilități de mirare cer să fie regândite cu noi instrumente speculative. Filosofia contemporană, dacă se justifică pe sine prin regăsirea condițiilor de posibilitate, trebuie să se exprime și în mod pozitiv prin identificarea instrumentelor teoretice adecvate. Pe noua linie a angajamentului filosofic, contextul în care se duce lupta pentru sens, pot fi identificate câteva puncte de referință esențiale pe care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
N. Iorga își mențin valabilitatea. În fața intereselor politice și patimilor antiromânești, a lingușitorilor de astăzi, adevărul istoric oferă baza solidă necesară muncii încordate și bine orânduite în stare să grăbească realizarea obiectivului fundamental: alăturarea Republicii Moldovei României în cadrul Uniunii Europene, regăsirea întregului neam românesc în spațiul său comun de dăinuire neîntreruptă. Petru I, țarul Rusiei, încheie un tratat de alianță cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. 1711, aprilie 13/24, Luțk. Așadar, Luminatul Domn și Prinț al pământului Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
crize mistice fundamentale pentru ființa sa. Tumultul existenței sociale poartă prezența omului ancorat cotidianului în mijlocul unui torent al plângerilor individuale, al diminuării persoanei sub impactul fluxului mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic pentru întoarcerea spre sine, pentru regăsirea calmă a întinderilor lăuntricului. Astfel, ea este pierdută constant în desișul unei pluralități de stări și contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce răzbat din propria ființă se dovedește a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de artă solicită reculegerea conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului spre propriile potențialități nesfărșite. Apogeu al creației unui flux de inspirație și osteneală înnobilantă, depășirea ascendentă a operei de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând contemplării sale nu atât ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
era îngăduit. Încercam impresia celui scăpat din închisoare, căruia i se pune la dispoziție dintr-o dată deșertul Saharei, ca să se bucure de nemărginită libertate. De aceea simțeam că mă împrăștii, că mă dizolv în marele anonimat, fără vreo posibilitate de regăsire. Locuiam în strada Amzei, unde aveam o cameră la etajul al IV-lea, într-o clădire veche, cu o puzderie de chiriași, de toate profesiile. Cele trei etaje erau închiriate la diverse familii, iar în cel de-al patrulea, compus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se schimbau lucrurile. Cu ea trăisem un proces de purificare, de urcuș către zonele înalte ale ființei, înlăturînd zgura care îmi îngreuia zborul către fericire. Ceea ce se întîmplase aducea într-un fel cu o spovedanie zguduitoare, atât de necesară pentru regăsirea echilibrului moral. Prea-plinul sufletesc îmi creștea dimensiuni uriașe, sfîșiin-du-mi pielea care n-avea cum să mă mai încapă. Mă înălțasem în proprii mei ochi, deasupra tuturor oamenilor. Astfel, universului alcătuit din mine și Mihaela, i se subordonau toate celelalte universuri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din jurul lor. Dacă această taină a fost descoperită, înțeleasă, dacă menirea unui dascăl este tocmai de a dărui permanent lumină copiilor, o componentă esențială este și aceea de a-i călăuzi spre frumos, spre sensibilitate, spre căutarea sinelui, spre o regăsire a propriei valori. Profesorul oferă elevilor săi două coordonate autentice, valabile, care au menirea de a-i ancora în propria existență: rădăcinile și aripile. Actul educațional nu înseamnă doar transmitere de cunoștințe, fără ca omul de la catedră să se dăruiască pe
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
că "starea naturală" e privilegiată, că "barbarul" e, în aceeași măsură, copil și zeu. Își ascultă numai instinctele și, spre deosebire de omul "civilizat", e capabil să creadă în mituri. Acum, aș ezita să fiu la fel de tranșant. Desigur, o anumită senzație de regăsire a sincerității primare, care ne înduioșează în pictura primitivilor, o ai la mare, vara. Si, probabil, se poate înțelege dorul de "sălbăticie" mai lesne, aici, decât citindu-i pe Rousseau. În baie, acasă, nu m-am simțit niciodată "barbar". Pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care oricât ne-am îndoi și pe care oricât am iubi-o, trebuie într-o zi s-o lăsăm altor generații și, cu liniștea de conștiință că dincolo de mersul drept înainte sau cu unele inerente alunecări pe panta suișului spre regăsirea ipostazei noastre edenice, spre Hristos, am trecut prin această viață cu un rost pe care l-am servit jertfelnic. Cu această împlinire în inimă, au plecat dintre noi, cu inginerul Gheorghe Brahonschi, atâți camarazi de suferință adormiți întru Domnul. Lui
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Franceze - preludiu bolșevismului în lume = domnia terorii și lupta împotriva bisericii creștine, că într-un Decembrie al Nașterii Mântuitorului - și România profundă a crezut și al renașterii sale! , poporul român a îndrăznit, prin foc și tancuri, să intre pe făgașul regăsirii libertății pe care o tatonaseră minerii din Valea Jiului, îl încercaseră muncitorii de la Brașov și-l speraseră atâtea victime și victimizați în temnițele și lagărele opresiunii, martirizații și martirii închisorilor comuniste, Timișoara curajului - Bucureștiul sfârtecat de planuri arhitecturale demențiale - Sibiul școlilor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de un fior și-și întoarce fața de la ea. Mușchii feței ei se revoltă. Un val se revarsă peste ea. S-a întors iar; aproape că o recunoaște. Lucrul de care avusese nevoie toate lunile astea, mai presus de orice. Regăsirea la care visase mai mult de un an. Dar nu e deloc așa cum și-o imaginase. Întoarcerea e prea coerentă, vine prea fluent. El își ridică ochii spre ea, schimbat într-un mod pe care nu-l poate numi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scârțâitul parchetului sub greutatea pașilor, nici piuitul neașteptat al jucăriei din pluș care s-a deșteptat din greșeală, dormi adânc, mama rămâne câteva clipe în mijlocul sufrageriei, nu știe ce să facă mai întâi, e năucitoare senzația asta de libertate, de regăsire cu ea însăși, ar vrea să facă, pentru început, o baie lungă în care să-și dizolve osteneala, ba nu, mai bine să și toarne un pahar de vin și să-și aprindă o țigară, dar alcoolul și tutunul sunt
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]