2,795 matches
-
istoriei lumii. Dar dacă timpul istoriei are un sfârșit și nu există o judecată finală a istoriei lumii, atunci istoria devine la rândul ei vanitate a timpului lumii, iar suita actelor și faptelor care o alcătuiesc - agitația vană a finitudinii reiterate la scara istoriei. * Ca loc al maximei exersări a libertății în condițiile finitudinii, destinul face cu putință o nouă evoluție, dincolo de progresul vieții înlăuntrul istoriei speciilor. Deoarece destinul este o construcție originală, un proiect de viață realizat conștient și voluntar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
economia lenei orice "dincolo" este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrînge limita tocmai prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt cu adevărat; deci rămânând singur, sânt un simulacru de ființă). Sinuciderea denunță astfel falsa pretenție de ființă a eului izolat: din moment ce "eu sânt doi", eu singur sânt o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui "a fi" ca "a fi singur" și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întîi de un cadavru fictiv pentru a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ieșit. Numai că el a deschis-o în închideri mai vaste. Coliba devine sat, apoi cetate, apoi însăși ființa istorică a omului. Toată istoria omului - vom spune - este o bildende Kunst, o artă plăsmuitoare, generatoare de formă, în care se reiterează simbolic actul cosmic al Facerii. Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la Hegel precumpănește tăvălugul Aufheben-ului, al suprimării. Există un dezechilibru marcat între piedică și suprimarea ei, fapt care anulează posibilitatea peratologiei, unde totul se bazează pe o reală experimentare a limitei, și nu pe spulberarea ei în câte trei timpi reiterați la nesfârșit. Hegel nu ia niciodată în serios finitudinea (fapt vizibil și din felul în care se rezolvă tragicul la el), care, ca orice limită, apare - în fața marșului triumfal al Spiritului - ca derizorie și relativă. Hegel nu mizează pe limită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
său eu. Jocul pentru mine era sublim: numai eu știam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strângeri de mână, numai eu știam că în încercarea aceea copilărească, cu iz de ritual, de a-mi zdrobi degetele, printr-un efort reiterat de măsurare a forței, marcat de încleștarea dinților și închiderea ochilor, trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare, de fapt al celeilalte încleștări, la capătul căreia avea să supună sau să fie supus. Eu știam, eu știam că mă aflu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
istorie, pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu și de unde se poate cădea. Filozofii mor la noi din lipsă de posteritate, din neglijență și nesimțire ritualică, din incapacitatea urmașilor de a-i îngîna și reitera. Critica rațiunii pure sau Ființă și timp ar fi avut în România exact soarta pe care o are astăzi Tratatul de ontologie al lui Noica: lumi apuse din chiar clipa nașterii lor. 28 septembrie Reiau, apropo de "cod și stil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi mefient, mă ascultă o clipă pledând virtuțile gastronomice ale acestui biftec filozofic și, dincolo de un "mda..." politicos și căznit, îl aud murmurând în sinea lui: "Nici cu Heidegger nu am ce face!" Reiterăm periodic proiectul unui seminar despre Ființă și timp cu care îl tot ameninț de câțiva ani, dar știu (și de aceea nici nu-l pot începe) că lucrul nu îl interesează. Dar în fond de ce nu are Andrei ce face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăirea ei ca scandal nu e câtuși de puțin banală." Nu mă las, revin, insist: S-ar putea într-adevăr să vi se reproșeze că reluați teme vechi de când lumea și că nu faceți în cele din urmă decât să reiterați, cu un talent excepțional, ceea ce s-a spus și re-spus de atâtea ori de la Ecclesiast încoace. În ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră?" De data aceasta răspunsul lui Cioran este fără drept de apel și dacă-l reproduc o fac pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o reevaluare a rolului centralizării în crearea națiunii franceze: "si le pouvoir central a servi, naguère, l'unité nationale, aujourd'hui il lui nuit" ("chiar dacă puterea centrală a servit în trecut unității naționale, în prezent îi dăunează însă"). A fost reiterat astfel același punct pe care de Gaulle l-a menționat cu 13 ani înainte în cuvântarea susținută în 1968 la Lyon. Socialiștii au rămas iacobini în sensul că își doreau să mențină unitatea națională ("nous proclamons notre attachement irréductible à
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
două-trei gloanțe ale pistolului. Apoi trece la patru-cinci. La apogeu, el scapă miraculos și cu șase gloanțe din cele șase posibile. Dar chiar așa, povestirea nu poate apărea în volum decât după 1989. În mod ciudat, un alt prozator, Ursuianu, reiterează în alt context povestea ruletistului norocos care nu se împușcă niciodată, nici chiar cu șase gloanțe în butoiaș. Față de eroii care trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, cei care se sinucid sau măcar încearcă domină literatura română. Personaje patrupede Bubicó, șezi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Mitropolia din Iași. Dacă ai hrana de acasă te întorci cu sufletul plin ! Ave Graecas ! Ave amici, din Atena noastră, a tuturor ! (MERIDIANUL, An X, nr. 6 (735), joi, 14 februarie 2008, Editorial) Dintr-o lucrare a noastră mai veche, reiterăm că Vasluiul, ca așezare atestată documentar la 1375, a fost teatrul de operații în vestita bătălie a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt din 10 ianuarie 1475, capitală a Moldovei de Jos câteva luni (1435) a avut prima școală
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să îi răspundă adecvat. Magazinul favorit al lui Leon - și orice altă activitate - ar trebui să ia drept model succesul enorm al Orange 1, compania internațională de telecomunicații atât de inspirat botezată. Experiența personală a directorilor cu serviciile de telefonie, reiterată de discuțiile cu utilizatorii, i-au convins că industria lor are o problemă. Planurile tarifare exhaustive îi năuceau pe potențialii clienți. Iar Orange a reacționat. A eliminat toate planurile, păstrând unul singur. Apoi compania a continuat să simplifice. De exemplu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
mânuțele bebelușului și nu prea îndrăznesc să îl ia în brațe. Putem crede că din cauza impresiei de fragilitate pe care o dă bebelușul, tații nu îndrăznesc să aibă alte tipuri de contacte... Kaitz, Good, Rokem și Eidelman (1988) și-au reiterat cercetarea plecând de la o serie de fotografii, dar incluzând de data aceasta tăticii în protocolul lor experimental. Ei au putut astfel să compare abilitatea taților și a mamelor de a-și identifica nou-născutul pe baza unei fotografii făcute imediat după
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
unei experiențe personale și arată o deviere tragică a intelectualității românești, în ultimele decenii, sub impactul formidabil al presiunii ideologiilor supranaționale pe care le-a inoculat în doze mici, cu perseverență, internaționalismul comunistă. Aberație a ultimei mode intelectuale, care o reiterează pe cea din anii 30 fixată de Mircea Eliade în eseul A nu mai fi român, antieminescianismul care se înfățișează demonic sub chipul reconsiderării, relecturării critice și despărțirii de un Eminescu denaturat de ideologiile oficiale, este, în esență, un antiromânism
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a.m.d.), ca și numeroase alte organizații în afara lor (edituri, universități, asociații profesionale, ziare, posturi de radio și TV etc.) au fost angrenate în seria omagială care a dominat anul, culminând cu festivitățile din 2 iulie 2004. Majoritatea manifestărilor au reiterat pe un ton adesea hiperbolizant, dublat de informații istorice minimale aceeași binecunoscută narațiune despre domnitorul-erou și faptele sale glorioase. Totul a dovedit că există un larg consens asupra structurii și finalității acestei povestiri, la care majoritatea aderă fără să ceară
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
76. Cărțile școlare auxiliare reluau în amănunțime lecțiile obligatorii; căci repetiția este cea dintâi urgență în viața de școlar, timpul care îi este acordat nefiind niciodată suficient. Pentru a suplini această lipsă, elevul era orientat spre "lecturi suplimentare" canonice, care reiterau informațiile din manual. Prin cantitatea aspectelor factuale nu însă și prin complexitatea analizei istorice ele trimit deja spre nivelul de școlarizare ulterior, de gimnaziu sau chiar de liceu 77. Obligatoriu și pe înțelesul tuturor După clasa a IV-a, epopeea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi: "independență", "Marile Puteri", "politică de centralizare". Pe alocuri, vocabularul întrebuințat rezona profund cu limbajul epocii Ceaușescu: "Moldova ajunge la o mare înflorire economică, datorită sprijinului pe care l-a acordat forțelor sociale antrenate în creația materială (s.n. C.M.)". Se reitera alinierea postumă și ascendentă a celor trei conducători militari parțial contemporani (Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare) în frontul "internaționalei" antiotomane, ceea ce îi îndreptățea pe români să se considere până azi "apărători ai civilizației europene"85. Fragmentele de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autentică" și de generos patron al culturii scrise, reprezentată aici prin Letopisețul de când... s-a început Țara Moldovei, lucrare care contribuise "la răspândirea faimei domnului moldovean"88. Nu se dădeau amănunte despre rolul domnitorului în edificarea culturii bisericești, dar se reiterau "idealurile antiotomane ale domniei lui Ștefan cel Mare", sub motiv că fuseseră înscrise și în Chronicon Dubnicense 89. Apariția manualelor alternative, redactate conform noii programei din 1999, a însemnat, în primul rând, reducerea drastică a lecției despre Ștefan cel Mare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru a demonstra binecunoscutele sale virtuți sale militare, fie dimpotrivă, pentru a invita la o lectură mai puțin conflictuală asupra evului mediu românesc. Varianta clasică, ofensivă, a narațiunii s-a regăsit, de exemplu, în manualul editurii Corvin 147, unde se reitera triumful militar și politic al domnitorului, atât în relațiile "cu regatele catolice vecine", cât și cu Imperiul otoman. Tonul și detaliile povestirii amintesc de vechiul și supra-aglomeratul manual de clasa a XI-a din anii '90. Dar autorii s-au
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
registru laudativ și proaspăta dezrobire a Basarabiei, ca și a "creștetului nordic al Bucovinei de sub păgâneasca robie a sângeroșilor comuniști Stalin și Molotow"273. Ediția a XV-a a manualului, din 1944, a fost redactată cu scopul evident de a reitera dezideratul unității naționale. Actul de la 23 August 1944, atribuit regelui Mihai, era amintit ca o "dovadă că [el] înțelege să poarte cu vrednicie numele marelui său înaintaș, de la 1600"274. Însăși periodizarea istoriei românești se orienta după același principiu. "Epoca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
disponibile pentru orice interpretare. Confruntată cu atâtea variante de trecut, școala își apără cu dificultate iluzoriul monopol educațional. Ține totuși la propria-i ofertă, participând la configurarea unei memorii publice a comunismului. Documentele școlare, manualele sau examinările de tot felul reiterează varianta didactic-autorizată a istoriei noastre recente. Însă cei mai mulți dintre elevii expuși la această demonstrație didactică au și alte opțiuni; cu atât mai mult adulții, care au trăit acel timp, ajuns acum o altă lecție în manual. Copiii născuți la sfârșitul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu sârg la toate micile festivități ale momentului. Relatând despre Marea serbare dată de Cercul Cultural "Progresul" în ziua de 24 ianuarie pentru comemorarea mărețului act al "Unirei" la Târgu Frumos, în localul Școlii de Fete din localitate, același ziar reitera: dacă timp de 60 de ani această zi evocase unirea Moldovei cu Muntenia, "astăzi, 24 ianuarie însemnează [...] actul "Unirei" Românilor de pretutindeni într-un mare și puternic stat românesc" (Ibidem, numărul de sâmbătă 2 februarie 1919, p. 1). Și "Casa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]