1,346 matches
-
ale pieselor, în sensul realizării coplanarității lor. Fetele astfel “potrivite” pot să se atingă, sau să se găsescă la o anumită distanță (offset) una față de cealaltă. Planar Align - aliniază planele a două fețe ale pieselor pe care dorim să le relaționam. Piesele pot fi în contact, sau la distanță una față de alta. De asemenea, poate fi stabilit un offset între cele două plane sau fete. Axial Align - permite aplicarea unei relații de aliniere axiala a doua suprafețe cilindrice, a unei suprafețe
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
Insert sau alta. Selectam bolțul, pe care dorim să îl introducem în bosajul din umerii pistonului și apoi selectam suprafață interioară a bosajului. Dacă nu s-a poziționat corect, selectam în continuare altă față a bolțului și o facem să relaționeze cu o altă față a pistonului pentru a fi asamblat corect. După poziționarea corectă cu Flash Fit, trebuie introdusă și o relație de tipul Mate, pentru a constrânge piesele și pentru a nu ieși din asamblare la eventuală deplasare sau
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
cooperativ, apoi la una de tip conflictual, pentru ca, în cele din urmă, să revină la abordarea de tip cooperativ. De asemenea, se întâlnesc frecvente situații în care "unul dintre participanții la interacțiune are o abordare de tip cooperativ, pe când celălalt relaționează competitiv sau chiar conflictual în cadrul sarcinii respective" (Milcu, 2005, p. 31). Sub aspectul eficacității, s-a observat faptul că, în principiu: • comportamentul cooperant pare să fie (mult) mai eficient în situații (și în sarcini) mai complexe, în condițiile activității de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
neîndemântic); • violența instituțională: se manifestă atunci când "o instituție neagă unora dintre membrii ei drepturile lor fundamentale" (idem, p. 132). Violența este fie cauza, fie forma de manifestare, fie calea de rezolvare, fie rezultatul unui conflict. i. Contextul extern în care relaționează părțile este o altă sursă de raporturi conflictuale " Resursele limitate disputate de două sau mai multe părți sunt cauze aproape cotidiene ale conflictelor", scrie A. Stoica-Constantin (2004, p. 30). Resursele pot consta în bunuri, proprietăți, dar și în spațiu, timp
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2003; Sarbaugh-Thompson & Feldman, 1998 etc.), SMS, mesaje telefonice înregistrate etc.; reprezentări ale social-media: Facebook, blog-uri, forum-uri, Skype, Twitter, YouTube (pentru comunicarea subsumată educației, TeacherTube), Wikipedia etc.; * un proces în derulare proces 6 care se construiește pe măsură ce locutorul și interlocutorul relaționează, comunică și se autocomunică, împărtășesc opinii, informații, sentimente etc., procesul putând varia, la nivelul semnificației, prin raportare la reperele spațio-temporale (Popescu, 1990, p. 10), personale, culturale etc.; * o raportare permanentă la eventualii factori perturbatori în sensul adaptării actului comunicativ, al
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
elemente de specificitate care o individualizează, într-o anumită măsură și din anumite puncte de vedere, între celelalte tipuri de comunicare. În acest context, direcțiile de analiză anunțate în titlul acestui subcapitol vor urmări tocmai aceste elemente, care vor fi relaționate în următoarele secțiuni ale lucrării, pe de o parte, cu planul comunicării didactice/educaționale și, pe de altă parte, cu exemplificarea tehnicilor discursive și teatrale valorificabile în contexte subsumate acestui tip de comunicare. (a) Încadrarea comunicării interpersonale în tipologia generală
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și importanța jocului între cunoscut și necunoscut, dezvăluit și ascuns, conștientizat neconștientizat etc., reperabil în orice situație de comunicare interpersonală: intri în ea știind cum ești comunicațional -, dar și cum vrei să fii perceput de interlocutor(i); în același timp, relaționând și comunicând cu ceilalți, afli lucruri noi despre tine, te surprinzi descoperindu-ți și o altă fațetă (asupra unora dintre aceste aspecte îți pot atrage atenția chiar partenerii de comunicare, perspectiva "din afară" fiind, uneori, mai bogată în informații); pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sfătui, a învăța, a delibera, a crea, a anticipa, a administra, a gestiona, a acționa, a analiza etc.) etc. Premisele creării unui context comunicativ optim implică, din partea locutorului, răspunsul la cel puțin șapte întrebări: (1) Cui mă adresez? (2) Cum relaționez cu interlocutorul/interlocutorii? (3) Cu ce scop comunic? Ce urmăresc? (4) Ce comunic? (5) Prin ce canal comunic? (6) Cum comunic? (7) Care este efectul actului meu comunicativ? Răspunsurile trimit, pe de o parte, către ceea ce presupune pregătirea actului comunicativ
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
intenției comunicative inițiale a locutorului de exemplu, un profesor pregătit să se adreseze unor elevi care nu cunosc anumite informații științifice, trebuie să-și adapteze actul comunicativ în contextul în care constată că elevii posedă deja respectivele informații). (2) Cum relaționează locutorul cu interlocutorul/interlocutorii? Prin raportare la "rolurile"30 reperabile în context, asumate de participanții la actul comunicativ, la Eul intim și la cel public (vezi supra), la ierarhiile existente sau nu, la relațiile preexistente sau la cele care se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
deveni, succesiv, locutor, respectiv interlocutor. * * * Prin raportare la elementele prezentate în secțiunea anterioară (II.2.), premisele creării unui context comunicativ optim implică, de data aceasta din partea interlocutorului, răspunsul la cel puțin șapte întrebări: (1) Ce știu despre locutor? (2) Cum relaționez cu locutorul? Ce atitudine am față de acesta și față de situația de comunicare, în general? (3) Cu ce scop mă plasez în ipostaza de interlocutor în această situație de comunicare? (4) Ce receptez/decodez? (5) Ce tehnici/instrumente folosesc în decodare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
contexte diferite, aceluiași interlocutor, nu punem sub semnul întrebării "rolul" asumat de locutor, în condițiile în care acesta ne este deja familiar din contexte similare etc.), după cum, pe de altă parte, etichetările, prejudecățile pot genera blocaje în comunicare. (2) Cum relaționează interlocutorul cu locutorul? Ce atitudine are față de acesta și față de situația de comunicare, în general? Variabila relațională/interpersonală/intersubiectivă a actului comunicativ implică, din partea interlocutorului, asumarea unui anumit rol în context, a unei anumite atitudini atât față de locutor, cât și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
testul a fost ulterior îmbogățit cu itemi care operaționalizează o arie largă de experiențe ale copiilor în a căror familie există cel puțin un părinte alcoolic. Scorurile la CAST oferă o imagine asupra atitudinilor, sentimentelor, percepțiilor și experiențelor copiilor/adolescenților relaționate cu comportamentul alcoolic al unuia sau al ambilor părinți (Lease, Yanico, 1995). Mai precis, este vorba despre stresul psihologic, expunerea la violența domestică a copiilor și percepția acestora asupra relației maritale discordante asociate alcoolismului părinților, precum și despre încercările de a
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
un stres personal. Cultivând latura spirituală a vieții sale, o persoană poate descoperi modalități mai eficiente de a se integra mai bine în acest univers. Ea poate dezvolta sănătatea sa spirituală într-o varietate de modalități: deschiderea către noi experiențe relaționate cu natura, arta, mișcările fizice sau muzica (Hahn, Payne, 1997). Un studiu realizat în 1972 de Comstock și Partridge a investigat ratele de mortalitate în rândul populației din Maryland între anii 1960 și 1964, fiind chestionate 55.000 de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cum ar fi un salariu și beneficii adecvate), cât și satisfacții intrinseci (cum ar fi interacțiuni sociale pozitive și oportunitatea de a fi creativ în munca lor). Oamenii trebuie încurajați să ia în considerare faptul că activitățile lor sunt puternic relaționate cu starea lor viitoare de sănătate. Conceptul de sănătate include implicit o dimensiune temporală. Bunăstarea sau starea sănătății din prezent trebuie corelată cu planurile de viitor. O persoană infectată cu HIV se poate simți bine azi, dar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sunt mai predispuși la îmbolnăvire comparativ cu alții, în condițiile în care toți sunt supuși acelorași germeni sau stresori. Aceasta se datorează în parte diferențelor de personalitate, tipurilor diferențiate de suport social de care beneficiază fiecare dintre ei, credințelor diferite relaționate cu sănătatea și comportamentelor „sănătoase” pe care le adoptă fiecare dintre ei (fumat, consum de alcool, alimentație, exerciții fizice etc.). Factorii psihosociali pot acționa izolați sau combinați și pot exercita diferite efecte în etapele vieții (Committee on Future, 2001). Pot
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fizice etc.). Factorii psihosociali pot acționa izolați sau combinați și pot exercita diferite efecte în etapele vieții (Committee on Future, 2001). Pot fi luate în considerare trei căi de interrelaționare. În primul rând, factorii psihosociali pot determina adoptarea unor comportamente relaționate cu sănătatea, cum ar fi fumatul, alimentația defectuoasă, consumul de alcool sau activitatea fizică neadecvată care, la rândul lor, pot influența riscul de îmbolnăvire. În al doilea rând, factorii psihosociali pot cauza în mod direct schimbări funcționale și/sau structurale
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
adulți și la vârstnici. Un studiu realizat în rândul femeilor cu artrită reumatoidă a stabilit că pe măsură ce suportul social crește în cantitate, nivelul bunăstării psihologice a individului crește. Cohen și colegii săi (2000) au descoperit că diverse legături sociale sunt relaționate cu scăderea ratelor banalelor infecții respiratorii. A fost, de asemenea, demonstrat modul în care calitatea relațiilor sociale afectează sănătatea. De exemplu, un studiu realizat de Spiegel în 1989, în rândul femeilor cu cancer de sân cu metastaze, a concluzionat că
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu cei ce nu aveau un astfel de confident (Dolbier, Steinhardt, 2000). Abordate împreună, cercetările au relevat rezultate ce ilustrează că atât cantitatea, cât și calitatea suportului social sunt aspecte importante ce trebuie luate în considerare atunci când suportul social este relaționat cu sănătatea. Specificitate/globalitate în măsurarea suportului social. Specificitatea indică măsura în care instrumentele suportului social evaluează o structură specifică (familia, prietenii etc.) sau o funcție specifică (informațională, emoțională, materială etc.) a suportului social. Cohen și Wills (1985) au evidențiat
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
social. Specificitatea indică măsura în care instrumentele suportului social evaluează o structură specifică (familia, prietenii etc.) sau o funcție specifică (informațională, emoțională, materială etc.) a suportului social. Cohen și Wills (1985) au evidențiat faptul că resursele suportului social specific sunt relaționate cu nevoile impuse de evenimente stresante particulare (Dolbier, Steinhardt, 2000). De exemplu, L.C. Joyce (1998) a arătat că adaptarea la cancer este relaționată cu funcțiile specifice ale suportului social experimentat în diferite faze de evoluție a bolii (suportul informațional satisface
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
etc.) a suportului social. Cohen și Wills (1985) au evidențiat faptul că resursele suportului social specific sunt relaționate cu nevoile impuse de evenimente stresante particulare (Dolbier, Steinhardt, 2000). De exemplu, L.C. Joyce (1998) a arătat că adaptarea la cancer este relaționată cu funcțiile specifice ale suportului social experimentat în diferite faze de evoluție a bolii (suportul informațional satisface cerințele din faza de diagnostic a bolii etc.) (Dolbier, Steinhardt, 2000). Globalitatea măsurării suportului social reflectă o combinație de itemi ce privește structura
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nevoie de rețele sociale de sprijin mai mari. Nu toate contactele sociale oferă suport. Se presupune că integrarea socială poate fi dăunătoare dacă este acompaniată de conflicte sau probleme interpersonale (Medalie și Goldbourt, 1976). Rețelele sociale și suportul social sunt relaționate cu numărul de contacte sociale și cu calitatea relațiilor unei persoane (incluzând aici suportul emoțional și confidențialitatea). S-a considerat că suportul social poate acționa ca un tampon în calea diverșilor stresori din mediu și că poate reduce susceptibilitatea la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Existența unui nucleu sau stări complexuale ale Eului personal, de regulă complexe de culpabilitate și de inferioritate pe care caută să și le anuleze prin identificarea cu persoane superioare lor. O stare de neliniște permanentă care-i împiedică de a relaționa cu ceilalți, de a construi legături durabile, de a se fixa afectiv cu alte persoane. Un aspect psihopatologic interesant, este dat de faptul că suferințele psiho-morale, sunt caracterizate prin relații de factură nevrotică cu ceilalți. Aceste persoane se atașează de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Zița -, încrederea totală în unii subalterni - ca de exemplu Chiriac -, persecutându-i în mod inexplicabil pe alții - Spiridon, cel mereu urechiat și tras de păr - și manifestându-și servitudinea față de cei pe care îi consideră superiorii săi - Rică. Toate personajele relaționează, cel puțin pe un plan. Astfel, pe Chiriac stăpânul intenționează să îl facă tovarăș la parte și să-i devină naș de cununie; faptul că Chiriac își înlocuiește stăpânul, în patul consoartei, în lipsa acestuia, nu este doar un detaliu picant
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
De aceea, nu numai că limbajul se prezintă în mod necesar sub forma limbii, dar fiecare dintre limbi este pentru vorbitorii ei limbajul însuși, modul în care o comunitate interpretează lumea (prin modul în care distinge entitățile, le clasifică, le relaționează și le comunică), atribu-indu-i acestei interpretări valoare de unicitate și de universalitate în același timp și oferind-o ca lume universală celor-lalte comunități. Acest fenomen se produce deoarece limbajul considerat ca fiind o facultate, o aptitudine universală, generală tuturor oamenilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de logică, încît semnele, ca simboluri, sînt rezultatul unei activități de natură logică și servesc la realizarea altor activități de aceeași natură 291. Dar, arată Eugen C o ș e r i u292, limbajul și categoriile lui interne nu se relaționează în mod direct cu facultatea de gîndire, ci cu facultatea de cunoaștere, limbajul ca activitate intersubiectivă a omului istoric fiind o entitate autonomă care antrenează manifestarea gîndirii nu numai sub latura ei logică, ci și sub cea poetică și practică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]