29,034 matches
-
actul II). într-un alt registru, cel al informației, Gianluigi Mattietti prezintă într-o foarte largă panoramă moștenirea imensă de modele și derivații lăsată de acest mit culturii occidentale. Sursa primară - Oedipodia, poem epic din secolul VIII a.C. - a fost reluată neîncetat, alimentând reflexia filozofică și literatura. în secolele XVIII - XX a determinat o producție foarte bogată mai ales în genul teatrului liric: se știe că epoca barocă era interesată de temele mitologice, mai puțin secolul XIX; dar sub influența teoriilor
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
a determinat o producție foarte bogată mai ales în genul teatrului liric: se știe că epoca barocă era interesată de temele mitologice, mai puțin secolul XIX; dar sub influența teoriilor lui Nietzsche despre originea tragediei, în secolul XX numeroși compozitori reiau subiectul (Stravinski, Orff, Wolfgang Rihm, Soler, Boucourechliev etc.). îmbelșugată este și lista pieselor de teatru, inclusiv a muzicilor de scenă, apar și baletele, piesele simfonice. Pentru lucrările mai importante, autorul are un comentariu bine țintit, fie asupra textului, fie asupra
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
considere cel mai demn de disprețuit membru al casei. în timp ce șovăi dacă să mă întorc în cameră și să mă îmbrac, lumea începe să revină de afară, vorbind despre o iluzie optică provocată de ceață și de un avion. Se reia dansul. Carlton a sărit, probabil, gardul din spate. Voia să fie singur, singular, în caz că extratereștrii ar dori să ia pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
este repus în funcție. Acesta, preluînd ștafeta, a vorbit despre deschiderea pe care Biblioteca Națională trebuie să le-o ofere cititorilor, prin conferințe, expoziții, întîlniri, care să completeze fericit orele de lectură. Președintele Asociației Bibliotecarilor din România, Mircea Regneală, a reluat apelul pentru salvarea bibliotecilor rurale, adăugînd datoria de-a reconstrui Aula Fundației, adevărat reper cultural, și de-a clarifica situația profesorilor documentariști, înlocuitorii, după modelul francez, ai bibliotecarilor școlari. În încheiere, ca membru al Comisiei de Achiziții, a garantat pentru
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină calitatea unui film. Ca să fiu și mai clară, aș relua analogia cu poezia din cronica precedentă, pentru că în acest caz coeziunea dintre elemente e un fapt general acceptat: imaginați-vă, în locul Oscarului pentru cel mai bun film, Oscarul pentru cel mai bun poem. Urmând această logică, substituiți premiul pentru cea
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
rând, eu am Ținut-o mai mult pe cap, aveam prioritatea curajului și a vârstei, mă foloseam totdeauna de acest avantaj. Soarele își mai domoli din fierbințeală și începea să se vadă umbra casei când tata ieși hotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de spre care am aflat că era de-o vârstă cu tata, deci nu trecea de cincizeci de ani (evaluam vârstele cum o făceau copiii, toți oamenii ni se păreau bătrâni dacă depășeau 30 de ani
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
ales sub aspect sintactic) pur și simplu diferită de cea scrisă; nu i se aplică aceleași grile de analiză, aceleași criterii. Datele istorice pot dovedi că unele fenomene nu reprezintă "stricarea limbii", ci un sistem alternativ. De exemplu, relativul invariabil, reluat prin pronume personal (tiparul popular frate-său ăla care am fost cu el) pare să fi foarte vechi: În loc să vedem în structura cu pronume invariabil o degradare a relativului cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai îndreptățit să considerăm
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
se pricepe și mai ales unde nu se pricepe, folosește pretextul lecturii Scrisorilor către Liviu ale lui Dan Petrescu pentru a-și însuși, ca să zicem așa, antipatiile autorului: G. Liiceanu, H.-R. Patapievici, Monica Lovinescu, N. Manolescu ș.a. Valentin Protopopescu reia și vechea poveste cu doi foști colaboratori ai R.l. care au fluierat în biserică și au fost imediat excluși de către "critica noastră sexagenară. Ba chiar îi vine ca o mănușă și o altă idiosincrazie a lui Dan Petrescu (neînstare și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
cu o vibrație lirică mai intensă decît în ficțiuni, în chip de mărturii ale experiențelor proprii, temele, motivele și simbolurile cunoscute: cultul străbunilor, pasiunea cărților, labirintul, spada, oglinzile, tigrul, timpul, uitarea și memoria. Se adaugă treptat: orbirea, bătrînețea, moartea. Este reluată, ca de atîtea ori în lumea hispanică, ecuația de identitate dintre viață, iubire și moarte. Iar aventura existenței, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
ușoară, Ce seamănă cu visul și uitarea. Oglinzile Eu, care simt o spaimă de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci și naintea apei ce-a reluat Azurul celălalt în cer profund, Ce iluzoriul zbor îl trage afund De păsări ce se-ntoarnă ori se zbat, Și înaintea preatăcutei fețe, Fin abanos cu palidă lucire, Precum un vis, ivește-n repetire Crin alb ori marmuri, vagă frumusețe, Cînd
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Pintilie, Balanța -; la nivelul unui film o astfel de scenă reprezintă o excelentă pată de culoare locală; într-un roman ea nu mai are însă nici un haz, mai ales după ce ai văzut ambele filme). La cîțiva ani distanță, Răsvan Popescu reia într-un fel acest procedeu de transformare a unui scenariu într-un roman, după apariția filmului. Chiar dacă filmul Femeia visurilor nu a fost proiectat încă în cinematografe, regizorul său, Dan Pița, explică circumstanțele în care a apărut romanul: "Cu timpul
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
sânge al întregii planete cum se lasă vara sub orizont pe vreme senină. El, crudul, nesățiosul zilei, trimițând aupra lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd veniseră la mare, se încăpățâna să le picteze, reluând mereu același peisaj inuman. Cărăuțeanu, rămas în urmă, își aprinsese pipa și venea agale pe maidanul pustiu spre țărm, însoțit de Ghiță, luat după el, care-i dădea biscuiți și care, văzând marea, se opri brusc, se crăcănă pe două
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
schimbarea-prin-continuitate pe care Vasile Alecsandri o va realiza în creația sa poetică din Pasteluri. La lumea rondelurilor lui Charles d'Orléans pare a reveni și poetul din Mircești; negreșit, el cunoștea această creație, piesele cu pricina sunt de multă vreme reluate în manuale și antologii. Nu mult diferită va fi "materia" care-l va inspira pe liricul de pe malul Siretului de cea a regalului vlăstar revenit pe malurile Loarei (după ce, înfrânt cu oastea franceză la Azincourt, fusese ținut prizonier în Anglia
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul unui cioban mioritic: Un comandant, aprig călău, I-adună ca pe-o turmă Și-nseamnă chiar pe biciul său Câți au căzut
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
de multe ori, apoi le-am publicat în capul întâiului număr următor al Convorbirilor..." Ciclul inițial (cele 30 de pasteluri anunțate de poet) va fi fost scris de-a lungul lui 1868 și al primăverii lui 1869. Se cuvine să reluăm neezitanta opinie a lui Paul Cornea: "Ele ilustrează o renovare a artei lui Alecsandri, care nu atinge doar domeniul verbului sau al prozodiei, ci îmbrățișează tema, organizarea poematică și viziunea, prin urmare însăși structura liricii sale. (...) Din zbuciumul atâtor ani
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
sunt anexate acesteia.” Se deduce de aici că lipsa hashtagului eliberează interpretările lirice de formule, ca fiind adresate tabloului sinoptic al poiesisului autorului. De altfel, literatura anilor noștri se află într-o schimbare continuă de decoruri și conținut, stilurile vechi reluându-se inovator, iar stilurile noi ( mai criticate de cei cu spirit conservator) aduc pe tapet surprize peisagistice. Poezia anilor două mii este o coabitare de stiluri care se tolerează reciproc, se susțin reciproc, se citesc reciproc, pentru că, nu e așa? poezia
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul poveștii. Un punct interior. Sfredelitor. Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin autoarei). Vom nota că ideea fracturii lăuntrice, a sciziunii, este reluată, și întărită, printr-o sugestivă mise en abyme, mai târziu, la internarea în spital: “Corina își fixă privirea în tavanul crăpat exact pe mijloc, de parcă ar fi trebuit împărțit, din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de luni de zile. Ultima sa experiență cu un bărbat a fost un coșmar de care nu mai dorea să-și amintească. Nu s-a mai văzut cu
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
credință adevărată. Din păcate, în viața creștină nu este posibil niciun progres fără amara experiență a căderilor. Prea mulți încep postirea cu entuziasm și renunță după prima cădere. Dacă după ce am căzut și ne-am supus poftelor și patimilor noastre reluăm totul de la capăt și nu renunțăm indiferent de câte ori cădem mai devreme sau mai târziu, postirea noastră va purta roadele sale duhovnicești. Între sfințenie și cinismul care ne trezește din orice iluzie se află marea și dumnezeiasca virtute a răbdării - răbdarea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
cu doamna Axinte Ramona. - Nu am de ce să fiu deranjată. Am colaborat deosebit de bine cu dumneaei. - Mă bucur să aud aceasta. - Bine atunci, tovarășul președinte, voi reveni după ședință, să știu încotro s-o iau. De mâine merg să-mi reiau postul. Săndica părăsi sediul C.A.P.-ului îndreptându-se spre casă. De a doua zi trebuia să se prezinte la fermă așa cum a stabilit cu președintele Ionel Mușat. În acest timp cât ea mergea spre casă, la sediul colectivei cum
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
că era o operă de început în materie și că fusese acuzată și de plagiat. Dar era frumos, atrăgător scrisă și o citeam cu plăcere. Cînd îmi veneau cărțile solicitate, îi puneam un semn drept zălog și a doua zi reluam lectura. Apoi, în 1967, a apărut Istoria Bucureștiului din cele mai vechi timpuri a lui Constantin C. Giurescu, la E.S.P.L.A., mi-am cumpărat un exemplar și l-am citit, acasă, cucerit. Negreșit, că această carte a lui Giurescu era mai
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
aparatului critic. Lipsesc variantele, identificarea genezei fiecărei scrieri, tot aparatul critic rezumîndu-se la compartimentul receptarea critică a operei. Prin structură, această colecție, ireproșabilă sub raport filologic, aduce aminte de vestita colecție franceză Pleiade (minus înfățișarea ei grafică). De obicei, se reiau în această nouă colecție texte din ediții anterioare, apărute tot la Editura Minerva, care beneficiaseră de întreg aparatul critic necesar. Cred că e bine că s-a procedat astfel pentru că noile generații de studioși nu au, în biblioteca lor, ediții
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Camil Petrescu, Mircea Eliade, Sebastian, C. Fîntâneru, M. Blecher, Petru Manoliu, H. Bonciu etc. Romanele lui Holban specifice acestui gen prozaistic (Jocurile Daniei, O moarte care nu dovedește nimic, Ioana) au fost programate în primul volum al acestei ediții (care reia, am uitat să spun, textele din buna ediție Holban îngrijită de d-na Elena Beram). Acum, la sfîrșitul anului 2000, a apărut cel de al doilea volum. Aici au fost integrate scrieri din anii de început, ca Romanul lui Mirel
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
debut. N-avem de-a face cu o construcție epică în Parada dascălilor, ci cu o suită de portrete morale surprinse în experiența sa de profesor în liceul din Galați. Fără, poate, să știe și oricum s-o dorească, Holban reia, aici, o tradiție a unor astfel de scrieri satirice ale înaintașilor (Caragiale, Delavrancea, Vlahuță etc.), ducînd-o spre culmea izbînzii. Profesorii, abuzați de meseria lor pe care nu o iubesc, practicînd-o mecanic plictisiți, sînt mai toți, figuri ridicole, autorul știind să
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
despre care poți vorbi oricînd cu succes garantat. Aici se cere un comentariu despre apetența eseistică a ziaristului, apetență stimulată mai ales de posibilitatea de a glosa pe marginea sentimentului românesc al ființei. Mania are precursori celebri: de la Mircea Vulcănescu, reluat cu forțe proaspete de Constantin Noica, a-ți da cu părerea despre cum e de fapt poporul român e o datorie de onoare și un exercițiu curat filosofic. Nu pot decît să sper ca publicul care gustă asemenea generalizări metaforice
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]