1,383 matches
-
tip pentru un anumit proiect, o modalitate de a-i ajuta pe naratori să aprofundeze semnificațiile fiecărei povestiri ar fi reflecția de grup, eventual și pentru coroborare acestora. Putem apela la grupuri structurate organizate în vederea analizei reflexive a povestirilor, la rememorarea în grup sau la ambele metode. O altă manieră de a-l ajuta pe narator să creeze semnificații din povestea spusă este prin intermediul unui proces numit crearea personalizată a miturilor sau trecerea de la poveste unică la una universală. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pricini ideatice, exterioare, dar acum era lovită direct, acum ei atacau o persoană de care era legată afectiv și spiritual și spiritul ei feminin o îndemna să-l corcolească pe Ovidiu, dragul de el, să-l apere, cu fiecare nouă rememorare ea se convingea, încerca cu orice preț să se convingă de inexactitatea concluziilor lor, de strâmba lor judecată, în definitiv era absurd, absolut imposibil, îl cunoșteau prea puțin pe Ovidiu. Indiferent cât de perfect le-ar fi funcționat mecanismul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o soluție, să-ți amintești. Să începi cu primele amintiri și așa să scotocești prin toată memoria, prin toată aducerea-aminte. Poți să petreci așa cam la vreo zece ani, poate doisprezece. După aceea gata. După cel mult doisprezece ani de rememorare ești ca o cutie goală de conservă, ca o lămîie stoarsă. Chiar dacă ieși din pușcărie, nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Să fie un rezultat al formării simultane pe mai multe planuri, cu conștiința valorii proprii și a contribuției proprii în această formare? Să fie mult mai puțin, ba chiar un accident care nici n-ar putea fi dibuit într-o rememorare a curgerii anilor? Și, de fapt, cine ar putea spune sau ar avea curajul și tăria să mărturisească unde și de ce apare acest orgoliu, în fiecare din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe care trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
forma limpede conturată și, pe de altă parte, întunericul, uitarea, confuzia, cărora nimic nu le poate da grai”1? Firește, pentru Hamlet, spectrul până atunci tăcut prinde glas, iar vorbele fantomei ce-și povestește moartea par a deschide calea unei rememorări („Remember me...”) sprijinite pe adevărul revelațiilor despre trecut. Totuși discursul lui rămâne obscur, încâlcit, uneori indescifrabil. Căci, după cum recunoaște el însuși, nu îi este deloc ușor să grăiască limpede, când chiar și cel mai neînsemnat cuvânt ce-ar zugrăvi tragica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
moldovenii, în frunte cu Dimitrie Cantemir, și armata turcă, comandată de Mehmed Baltagi-pașa, a avut loc între 18-22 iulie 1711 - am ținut să precizez eu. --Reamintindu-mi toate acestea, m-am întristat, dragule... Să încercăm însă a merge mai departe cu rememorarea locurilor din vechii Iași... Numai că, chiar la primul pas, dăm numaidecât peste o faptă mai puțin ortodoxă și mai ales din partea unei fețe bisericești. -Care ar fi făptașul? --Ascultă ce spune ierodiaconul de la “biserica a Sfântului Ierarhului Nicolae din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
suporți tu de fierbinte, și să te relaxezi. Îți dau voie să citești În cadă, dacă vrei. Îl hrănea cu fragmente din Fêtes Galantes Înainte de a fi Împlinit zece ani. La unsprezece, putea dizerta volubil, dar pe un ton de rememorare, despre Brahms și Mozart și Beethoven. Într-o după-amiază, lăsat singur Într-un hotel din Hot Springs, a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un timp primordial (in illo tempore). Drama se produce aici și acum, chiar în locul și în momentul relatării ei. Întreaga comunitate a satului participă - fie în postura de „colindători”, fie în cea de „colindați” - la această dramă, nu numai la rememorarea, ci și la retrăirea ei. Nu întâmplător, în unele regiuni ale țării, eroul din colindă care intervine pentru restabilirea ordinii cosmice nu este Arhanghelul Mihail sau Sf. Ilie, ci chiar flăcăul căruia i se colindă în acel moment (6, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rând lipsă etc., cele câteva minore îndreptări stilistice putând fi efectuate de vreun corector ceva mai isteț). într-o formă primară, succintă, reprezentând cel mult jumătate din textul existent în volume (și fără organizarea pe ani, narațiunea urmând fluxul unei rememorări foarte libere, evitând, de obicei, datele precise și documentele) amintirile lui Bacalbașa publicate de noi acum au apărut mai întâi în foiletonul de sâmbătă după-amiază al ziarului Adevărul (primul fragment în „Cronica săptămânală“. de Constantin Bacalbașa, foiletonul XXX, Adevărul, an
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu încântare, cronică generației noastre scrisă de colegul Niculai Sorea. În alcătuirea ei, destul de amănunțită, se întrezărește afecțiunea autentică a colegului nostru pentru dascălii care i-am avut și pentru colegii de odinioară. Sunt în acele pagini bilanțuri de viață, rememorări necesare, biruințe ale timpului care în mod sigur vor consolida sentimentul de colegialitate și mândria de a fi aparținut unei generații omenești formată cândva din elevi, deveniți apoi oameni de nădejde. Felicit din toată inima pe colegul nostru. Cu afecțiune
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93344]
-
solicitantă ar fi fost. E lesne de Înțeles de ce tinerele preferau să treacă sub tăcere aspectele nevralgice ale propriului trecut, dincolo de frica oprobriului sau a etichetării lor eufemistic desemnată ca nefavorabilă, putând lua În considerare și dimensiunea psihologică a intensității rememorării acestor episoade traumatice, pentru depășirea și refularea cărora ele au depus eforturi consistente. Pentru redarea cât mai fidelă a realității surprinse În poveștile lor de viață, afirmațiile fetelor au fost citate ca atare, inadvertențele gramaticale sau nivelul vocabularului utilizat contribuind
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
din vâltoare și restul, care, iată, din fericire, nu e tăcere ... La o vârstă înaintată, nesperată, încerc să trec prin fața ochilor și a minții firul unor întâmplări care mi-au marcat viața până în momentul de față. Așa se deschide această rememorare care are ca date-limită anii 1916 și 2001, și ca spațiu reper Priponeștii de Sus - Bârlad, dar cu multe, multe escale prin alte spații românești și europene. Am citit cu interes aceste pagini din cel puțin șase motive si anume
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în perioada de timp înfățișată să se regăsească - cu bune și mai puțin bune - în desfășurarea evenimentelor consemnate cu un prinos de sinceritate și adevăr și, deci, să retrăiască totul - așa cum a fost. Mă bucur mult că v-a plăcut rememorarea evenimentelor și forma sau haina pe care a îmbrăcat-o expunerea mea, în dulcele grai românesc pe care l-am folosit la clasă, în fața tuturor elevilor mei de la cl. I la a XII-a, și nu numai. Am vădite semne
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
avea... De-aș fi știut adevărul, schimbul de cuvinte și aducerile aminte l-ar fi bucurat mult. Mă simt realmente vinovat și mă scuz pentru ratarea ultimei întâlniri din această lume... Poate... dincolo vom rezolva și acest lucru. Prin această rememorare am dat curs îndemnului d-lui Oprea, care, cu felul de a fi mă provoacă mereu. Încă unei asemenea provocări îi voi da curs. E vorba de „Moartea bravă a cireșului meu goldan”, pe care încă nu am finalizat-o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în Franța cu ani în urmă. E copleșit de amintirile legate de răscrucea existenței lui de atunci!... Am discutat mult și multe până la lăsarea întunericului. M-a întrebat printre altele dacă mai scriu, răspunzându-i că „doar mici încercări de rememorare a celor pe care le-am omis intenționat din nevoia de a reduce costul tipăririi volumului de acum un an. După plecarea musafirilor mi-am continuat programul până la ora 23. Nimic nou de semnalat. În dimineața următoare nu prea m-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
intrajutorări prin gardul pușcăriei; baruri În preajma cimitirelor, după deviza Banul contează. Autorul are câteva motive recurente: petrecerile atroce În mijlocul naturii, cu vânat și băutură multă; femeia În multiple ipostaze; abuzurile unora În antiteză cu puritatea altora; dialogul sfătos al personajelor ; rememorările pitorești. Această materie epică păstoasă nu se poate rezuma ușor, rămâne compactă și egală cu sine. Constantin Slavic Își continuă cursa narativă cu el Însuși și cu timpul, imperturbabil, convins că va reuși, de fiecare dată. Teodor Pracsiu RISCUL MAJOR
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
stadion, și fără maiou. Fac „mortul” și „roaba”. Eu stau în apă până la gât. - Nenea, îmi dai și mie niște pâine? - Da’ pe asta n-o vrei, pișpirică? *** - Crezi c-o să facă bază americană în Copou? mă scoate unul din rememorări. Întâi nu înțeleg de ce merge așa la sigur, după aceea îmi dau seama că-s îmbrăcat în geacă de ofițer, luată de la văru-meu dup-o partidă de pocher. - Nu știu, e posibil, așa se-aude... - Nu prea-i voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-a ajuns cu capul aproape de regiunea Braziliană a lui Julie, ci foarte aproape de una și aceeași regiune geografică a propriei mele persoane. Vedeți voi, fata asta efervescentă ca șampania a sorbit ea însăși câteva bule de șampanie, ceea ce îngreunează rememorarea exactă a evenimentelor din seara aceea. Dar, ca să infirm câteva bârfe calomnioase, tipice prințeselor din Park Avenue, care spun că am furat PS-ul chiar de sub frumosul nas al prietenei mele celei mai bune - bârfe pe care, bine’nțeles, Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în cel mai ascuns ungher al sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea istoriei. Ce dimineți ale singurătății mele pariziene! După ce citeam, ca de obicei, câte un capitol din Noul Testament, pe cel ce mă aștepta la rând, începeam să aștept, și nu doar să aștept, ci să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută. — Nu-mi pasă de nimic, coane, să știi. Auzi, de nimic nu-mi pasă... Îl ții minte pe taică-meu? Credeacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chirurgul are ochii în vârful degetelor. Aș adăuga însă că degetele scriitorului aștern pe fila albă ceea ce ochii au văzut, ceea ce inima a trăit, ceea ce sufletul nu poate uita. Una din cărțile sale se intitulează „Pribegi în propria țara,” o rememorare dramatic austeră a unei tragedii prea mult timp ferecată în tăcere. El a scris această carte pentru că este născut în Basarabia. în comuna Tașbunar‐Ismail, din familia unui subofițer de jandarmi. Datorită anilor grei ai războiului, face școala primară în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spune, pentru că Davey e întotdeauna obiectiv și nu prea spune prostii; dar aproape că nu-l ascult. Din când în când mai prind câte un crâmpei semnificativ din această analiză psihologică profundă, în restul timpului, mintea îmi este ocupată cu rememorarea convorbirii telefonice cu Jake, de după-amiază. —Măcar asculți? se indignează Davey. Mă scutur cu greu de scena în care Jake îmi spune că abia așteaptă să mă vadă. Da, îl asigur eu. Finn are nevoie de cineva cu mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România. Prefață În ultimii ani, mărturiile despre comunism au crescut, din fericire, în progresie geometrică. Cu toate acestea, mereu aflăm ceva nou, mereu putem fi luați prin surprindere. Amintirile, rememorările, explorările - cum vrem să le spunem - au trecut încet-încet dinspre ororile din spațiul carceral către reconstituirea cenușiului vieții cotidiene, dinspre istoria elitelor către istoria oamenilor comuni, dinspre viața politică spre cea domestică sau de la focalizarea vieții adulților către cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]