1,308 matches
-
cardinalului Bernardino Spada, și Beatrice Cenci sunt cele mai cunoscute. Identitatea portretului lui Cenci este însă neclară, întrucât Beatrice Cenci a fost executată la Roma înainte de nașterea lui Reni și deci nu ar fi putut poza pentru portret. Lui Guido Reni i se atribuie și multe schițe, unele după propriile picturi și altele după alți artiști. Ele sunt însuflețite, într-un stil cu linii și puncte delicate. Tehnica lui Reni a fost utilizată de școala bologneză și a fost un standard
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
și deci nu ar fi putut poza pentru portret. Lui Guido Reni i se atribuie și multe schițe, unele după propriile picturi și altele după alți artiști. Ele sunt însuflețite, într-un stil cu linii și puncte delicate. Tehnica lui Reni a fost utilizată de școala bologneză și a fost un standard pentru artiștii italieni ai vremii. Reni a murit la Bologna în 1642. A fost înmormântat împreună cu Elisabetta Sirani în Capela Rozariului de la Basilica San Domenico din Bologna.
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
schițe, unele după propriile picturi și altele după alți artiști. Ele sunt însuflețite, într-un stil cu linii și puncte delicate. Tehnica lui Reni a fost utilizată de școala bologneză și a fost un standard pentru artiștii italieni ai vremii. Reni a murit la Bologna în 1642. A fost înmormântat împreună cu Elisabetta Sirani în Capela Rozariului de la Basilica San Domenico din Bologna.
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
7Denumire adecvată încă în discuție la ONU. 8Numai Malaezia peninsulara (occidentală). 9Plan de supraveghere aprobat în temeiul Deciziei Autorității de supraveghere AELS nr. 223/96/COL din 4 decembrie 1996 (JO L 78, 20.3.1977, p. 38). 10Numai pentru renii din regiunea Mourmansk. 11Plan de supraveghere aprobat în temeiul Deciziei nr. 1/94 a Comitetului de cooperare CE-Saint Martin din 28 iunie 1994 (JO L 238, 13.9.1994, p. 25)." 1 JO L 125, 23.5.1996, p. 10
32004D0685-ro () [Corola-website/Law/292513_a_293842]
-
Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată, cursul nemai fiind întreținut. Principalii afluenți pe
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
km) la nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest și Marea Baltică la est. Are o suprafață de 449.964 km². Capitala Suediei este Stockholm. Preistoria Suediei începe în era caldă Allerød, cca 12.000 î.Hr., atunci când taberele unor vânători de reni, aparținând culturii Bromme din Paleoliticul Târziu, au fost găsite la marginea gheții în ceea ce este acum provincia cea mai sudică a țării. Această perioadă a fost caracterizată de mici grupuri de vânători-culegători-pescari, care foloseau tehnologia cremenii. Agricultura și creșterea animalelor
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din timpul glaciațiunilor.S-a format o faună de tundră și pădurea boreală, cu exemplare de mamut, ren, cerb, urs, rinocer lânos și animale de peșteră, cum ar fi ursul de peșteră. În postglaciar, fauna s-a modificat din nou, ajungându-se la fauna actuală.Se mai păstrează însă relicte glaciare, pe munții înalți, în cadrul faunei alpine sau
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
populației, numărul de specii și de exemplare ale animalelor sălbatice s-a redus simțitor ,iar multe specii, cum ar fi ursul sau lupul, chiar au dispărut. În nordul european se întâlnesc în mediul acvatic foca, morsa, iar pe uscat lemingul, renul și alte numeroase specii de păsări, în special în timpul scurtei veri polare. În Europa Mediteraneeană, cu o faună sărăcită, se mai păstrează câteva elemente caracteristice precum șacalul și pisica sălbatică, în care se adaugă numeroase reptile, broasca țestoasă de uscat
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor în atelierul Moșului. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al patrulea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
important la popoarele germanice. În două cărți scrise în secolul XIII în Islanda, „Poetic Edda” și „Prose Edda”, acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanțe lungi, astfel fiind comparat cu renii lui Moș Crăciun. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copiii își umpleau încălțămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora. Conform legendei, această practică ar fi fost adusă în Statele Unite
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca și un personaj simpatic, dolofan și zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul "Sentinel" din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind și tradus și publicat în întreaga lume. În 1860, cotidianul
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
acestei religii. În cartea sa, "„Nicholas: The Epic Journey from Saint to Santa Claus”", Jeremy Seal scrie că Moș Crăciun a început să devină un simbol al comercialismului în anii 1800 când i s-au atribuit elemente ca sania, clopoțeii, renii, etc. Și Carol Jean-Swanson, autoarea operei "Mothering" relevă aceleași idei, afirmând că Sfântul Nicolae oferea cadouri celor săraci, iar noul Moș Crăciun reprezintă mai mult o risipă ostentativă. În Cehia, Austria și Marea Britanie au luat amploare multe campanii anti-Moș Crăciun
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi consacră lui Bacchus în secolele XVI și XVII un loc în festivitățile campestre, în mijlocul țăranilor, de pildă în "Nunta țărănească" a lui Johann Liss (Szépmüvészeti Múzeum, Budapesta). Acest motiv e preluat și de Velázquez (imaginea
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Măcin oastea otomană condusă de Abdi Pașa, al carui efectiv se ridica la 7 000 de oameni. La 9 iunie 1877, trupele corpului 14 ale armatei ruse comandat de generalul Zimmerman au început traversarea Dunării în Dobrogea pe la Galați și Reni. Măcinul a fost ocupat la 11 iunie 1877. În timpul acestui război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, și atacul din 13-14 mai 1877, când șalupa “Rândunica
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
Barta, întâlnit și sub forma Plavni (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Reni din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 45 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de est a raionului Reni. Se află la o distanță de 42 km de
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
în ) este un sat reședință de comună în raionul Reni din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 45 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de est a raionului Reni. Se află la o distanță de 42 km de centrul raional Reni și la 17 km de gara din satul Frecăței. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Barta (în ), în acel an el fiind redenumit Plavnî ("baltă
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 45 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de est a raionului Reni. Se află la o distanță de 42 km de centrul raional Reni și la 17 km de gara din satul Frecăței. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Barta (în ), în acel an el fiind redenumit Plavnî ("baltă" în limba rusă). Localitatea Barta a făcut parte încă de la înființare din
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
1883 a fost construită în sat o biserică din cărămidă cu hramul "Sf. Arh. Mihail", ctitor fiind considerat moș Gheorghe Patarachi . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Barta a făcut parte din componența României, în Plasa Reni a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.437 locuitori din sat, 2.409 erau români (98.85%), 18 bulgari (0.74%), 7 ruși (0.29
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
cruci, vase, icoane ș.a. În anul 1988, după 26 ani, s-a permis redeschiderea lăcașului ca urmare a numeroaselor solicitări din partea locuitorilor bărteni. Biserica a fost renovată în următorii ani. Începând din anul 1991, satul Barta face parte din raionul Reni al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.039 locuitori, preponderent moldoveni (români). Școala din satul Barta are limba română ca limbă de predare . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Barta era vorbitoare de română (%), existând
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
cifre arabe indică persoana ce ocupa postul de asesor consistorial la momentul edificării bisericii: ""Poinar Miklos assessor consistorialis 1797"". O ultimă inscripție, în limba latină indică faptul că în 1797 a avut loc doar o renovare a bisericii: ""Hoc templum ren(o)vatum est in anno 1797"". Probabil datorită modificărilor aduse în timp edificiului, întâlnim în cazul acestei biserici soluții de acoperire a spațiilor interioare ce diferă cumparativ cu majoritatea bisericilor din zonă. Absida altarului a fost deplasată spre răsărit fapt
Biserica de lemn din Peștiș () [Corola-website/Science/317824_a_319153]
-
componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Raionul Sărata a fost menținut ca raion al noii regiuni. În anul 1957, Sărata a primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și raionul Sărata. Începând din anul 1991, orașul Sărata a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
acest articol limanele sunt descrise din apus spre răsărit. Limanul Cahul (în ; pe hărțile anterioare anului 1878 apare și sub denumirea de „Frumoasa”, Kahul fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa din Ucraina, aflat în Câmpia Dunării, la răsărit de orașul Reni. Limanul este legat prin canale cu Dunărea și cu Lacul Cartal. Lungimea lacului este de 18 km, lățimea maximă de 11 km, suprafața variază sezonier în
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
anterioare anului 1878 apare și sub denumirea de „Frumoasa”, Kahul fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa din Ucraina, aflat în Câmpia Dunării, la răsărit de orașul Reni. Limanul este legat prin canale cu Dunărea și cu Lacul Cartal. Lungimea lacului este de 18 km, lățimea maximă de 11 km, suprafața variază sezonier în intervalul 82-93,5 km², adâncimea medie de aproximativ 1.5-2 m și cea maximă
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
agricole aflate în apropiere de localitățile Cahul și Giurgiulești. Limanul Cartal (în ; pe hărțile anterioare anului 1878 apare și sub numele de „Uliu”, Kartal fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa, aflat în Câmpia Dunării. Lacul este legat prin canale cu Dunărea și cu limanurile Covurlui și Cahul. El are lungimea de 5 km, lățimea maximă de 3 km, o suprafață de aproximativ 15 km², adâncimea medie de
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
sale cuibăresc păsările. În apele sale viețuiesc pești, în special crapi comuni și crapi amur. Limanul Ialpug (în ; pe hărțile anterioare anului 1812 apare și ca „Răsuna”, Ialpug fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil dintre raioanele Bolgrad, Ismail și Reni, aflat în Câmpia Dunării. Cea mai mare localitate aflată pe malul limanului este orașul Bolgrad (aflat la extremitatea nordică). Limanul este legat prin canale cu Dunărea. Lungimea limanului este de 39 km, lățimea maximă de 15 km, suprafața de 149
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]