3,846 matches
-
i-a Înghițit iar. Dacă șezi vizavi de mine În gaura asta, poți beneficia de jumătate din haina mea de ploaie, pe care o foloseam pe post de cort când m-ai Întrerupt atât de grosolan. - Am fost provocat, a replicat voios Amory. Tu m-ai provocat și-o știi prea bine. - Don Juan se folosește Întotdeauna de acest pretext, a zis ea râzând, dar n-o să-ți mai spun astfel, pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că eu trebuie să muncesc intelectual pentru capitaliști. Mie mi se pare că la rădăcina tuturor afacerilor pe care le văd În jur stă exploatarea și proasta remunerare a unei mase de oameni care se lasă impilată. - Hai, hai, a replicat tipul solid, nu poți să nu recunoști că omul muncii este bine plătit - cu zile de lucru de cinci sau șase ore... E ridicol. Nu poți convinge un sindicalist să facă o zi de muncă onestă. - Singuri v-ați băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în jos, cu gâturile tăiate, iar sângele lor se vărsa într-o imensă farfurie de împărtășanie, care era ținută de o oribilă caricatură a unui evreu. — Interesant, nu crezi? zise el. — Streicher publică întotdeauna genul ăsta de prostii, i-am replicat. Nimeni nu le ia în serios. Illmann scutură din cap și își recuperă țigara: Nici nu spun că ar trebui să le ia. Nu cred mai mult în crima rituală decât cred în Adolf Hitler, făcătorul de pace. — Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lucrezi?! Porc nenorocit. În clădirea asta, există oameni care sunt bătuți până mor. Probabil, chiar în timp ce vorbim. Crezi că-i pasă cu adevărat cuiva despre ce se întâmplă cu un pervers amărât? Morga e plină de ei. M-am auzit replicându-i pe un ton care chiar și mie mi s-a părut că sună a naivitate lipsită de speranță: — Cuiva trebuie să-i pese, altfel nici noi înșine nu suntem cu nimic mai buni decât criminalii. Nu-i pot împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
petreceam în apartamentul ei și, ca de obicei, gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă prea bună. — N-am fost niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că îmi era foame și învățasem în tranșee să nu fiu prea mofturos la mâncare. Acum ea închise dulăpiorul gramofonului și căscă: — Mă duc la culcare, zise. Am dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care arată, fără dubii, că în acel timp clienta mea se afla în relația de concubinaj cu numitul Cartuș Potcovaru. Locuia împreună cu familia acestuia, iar veniturile ei, atât cât erau la acea vreme, se vărsau în bugetul acestei familii, a replicat avocata cu siguranța pe care a alimentat-o poziția tranșantă a judecătoarei până la acel moment. - Mda, atâta doar că eu insist și așa se va menționa în scris, că autoturismul a fost procurat înainte de căsătorie. Ca atare, nu face parte
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
nu chiar, dar... cu ce ocazie? a întrebat Mișu, oprindu-se pentru a-l privi, vizibil surprins, pe cel ce-i vorbise. - Păi da, că timpul șterge amintirile ori memoria, se pare, domnule Mișu Diaconescu! Greșesc eu, cumva? i-a replicat celălalt zâmbindu-i ironic. Băi, dă-te dracului de jigodie! Te-ai schimbat mult, băi Gogule. Tu ești! a strigat Mișu cu bucuria exprimată în voce și privire, apropiindu-se râzând să-și îmbrățișeze fostul prieten, coleg de liceu și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
mesteca gumă. Ce vreți? i-am întrebat. Am înțeles că ați mai fost pe aici. - Sper să ne înțelegem, începu cel mai tânăr. - Mai precis? - Dorim, interveni șeful lor, să-ți cumpărăm, periodic, câte un tablou pe care să-l replicăm și să-l vindem în străinătate. Ba, mai mult, să organizăm expoziții cu lucrări falsificate și chiar licitații. - M-au supărat și i-am invitat afară din curte. Pe moment au plecat, dar nu au renunțat definitiv. Când au venit
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
ce l-a numit pe scriitor „un dresor al cuvântului“, Antonia Bodea - care a evidențiat „îndrăzneala cu care abordează diferite tehnici literare“ prolificul om de cultură, si Lola Țâmbrescu, ce a remarcat talentul deosebit al prozatorului. Ioan Nemeș i-a replicat romancierului cu o inspirată epigrama: „Iarbă rămasă de la inele/ Ajunge la vite în iesle./ Noi așteptăm pe mai departe/ Cartea... Inele... de lapte!“. Doina Mărghitaș a dat glas unui emoționat Laudatio închinat inimoșilor cenacliști clujeni ce i-au oferit sprijin
REUNIUNE FESTIVĂ LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI , ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363987_a_365316]
-
virtuții, însemnând o viață de muncă serioasă. În „Banchetul și alte dialoguri” - se spune că Platon a văzut pe cineva jucând zaruri și l-a certat. Persoana dezvinovățindu-se, i-a spus că joacă pe nimica toată. Platon i-a replicat: „Dar obișnuința nu-i o nimica toată”. Eu cred că fericirea umblă ca un înger printre noi, alegându-și un timp și un spațiu în care să-și poată întinde aripile pentru a se odihni. Intră sub aripile sale numai
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
se aude un strigăt din casă. - Victor, ai răbdare să termin cu surioara ta. - Ea de ce e mereu prima? Când mie mi e foame, nu interesează pe nimeni... - Victor, știi bine că nu e adevărat! Ai răbdare... Stau și aștept replica din partea cealaltă a ușii. Surprinzător, nu se aude nimic. E de bine... mă gândesc eu. Acum i am dat hainele micuței și o ajut să se îmbrace. Nu trece mult și când am ajuns la pantalonașii de casă, mai exact
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
aici doar să dormi? am contrat-o eu, deși abia mă abțineam să nu mă arunc în pat și să dorm dus. Eram obosit, recunosc. - Ei! De ce ești rău? Ai răbdare să mă trezesc bine... Abia ațipisem și eu, a replicat ea și s-a întors pe partea cealaltă, liniștită. Masa de seară? N-am mâncat la muzeu? Aici nu avem cina în program! Ce ți-a venit? și-a amintit ea și m-a bombardat cu o avalanșă de întrebări
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
rostogolindu-se în ecouri, apoi, pe rând, făcliile se stinseră și umbrele dispărură în negura nopții. - Ce-a fost asta? - întreabă Miron. - Necuratul ne-a transmis un salut din împărăția sa! - râse Preda. - Sincer mă temeam de ceva mai rău, replică Vladimir revenindu-și din buimăceală. - La diavol te poți aștepta la orice. - De regulă au obiceiul să se mai întoarcă? - întreabă viitorul principe oarecum îngrijorat că era posibil ca jocul și dansul dracilor abia să înceapă în toiul nopții. - De
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
și poate că și noi doream puțină tandrețe dar pe prim plan erați voi - copii! Noi amânam momentele pentru mai tîrziu, voi erați principalul. Aveam sau credeam că vom avea timp de noi, mai târziu! - Ei lasă tată, se auzi replicând cu zâmbetul pe buze fiul, dacă nu aveați timp ziua, îl recuperați noaptea că altfel... nu mai existam noi azi. - Ai dreptate, dragul meu, iubirea noastră era clădită temeinic și de aceea a și rezistat. Nu ca la voi, tinerii
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
încurajări. Întrebare: De ce atâta grabă? De ce atât de mult? Răspuns: Într-una din convorbirile literare ce aveau loc la Cafeneaua Literară, întrebat de poetul Vasile Voiculescu: „Cum stăm cu exigența, cu factorul calitate”, Liviu Rebreanu a zâmbit larg și a replicat imperturbabil: „Cantitatea, indiferent de valoare, dovedește totuși bogăția râvnei creatoare. Înainte de a alege, trebuie să ai din ce anume să alegi. Cantitatea devine astfel premiza calității. Bogăția cantității permite o mai îngrijită selecție calitativă ... [Desigur păstrez proporțiile]”. Am citat din
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
existat sau există mulți oameni care au depășit sută de ani în întreaga lume. La împlinirea frumoasei vârste de 120, Janne Celmen, o femeie din Franța a fost întrebată printre altele care e viziunea ei asupra viitorului. Foarte scurt a replicat ea. Referitor la frumusețe tot ea a spus că observă un rid pe față dar încearcă să nu se gândească. Orice gând, oricât de năstrușnic ar fi îmi apare în vis și la trezire nu mi-l reamintesc. Regret că
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
Cât licitez eu pentru vechea vioară? O mie de dolari... Cine dă două ??? Aaa!, trei mii... o dată... de două ori... de trei ori, adjudecat!!! Oamenii se veseliră, dar unii strigară nedumeriți: - Dar ce i-a schimbat valoarea? Dulce, veni și replica: - Atingerea mâinii de maestru!!! Și uite așa și omul cu viața dezacordată, lovit și împovărat de păcat este scos ieftin la licitație în fața mulțimii necugetate, precum vioara de care am vorbit;o mizerie de vase, un pahar de vin, un
EŞTI CA O VIOARĂ, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360794_a_362123]
-
nu prea înalt, cărunt, cu părul stufos în dreptul tâmplelor și cu o privire albastră, spălăcită. Purta o haină gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele acestuia erau lungi și nefiresc de albe pe fondul întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase și el în direcția suportului
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
necesar. După vreo patruzeci de minute de urcare s-au așezat din nou la rând să aștepte telescaunul. Ana le propune celorlalți tineri: - Haideți să coborâm pe picioare până la Predeal... - Ai mă Ană, ne apucă noaptea până ajungem pe jos, replică Sandu, el crescuse la șes nu la munte, fiind ploieștean. - S-o crezi tu Sandule. Mai repede ajungi pe jos decât să aștepți aici și să mai faci alte douăzeci de minute cu telescaunul. - O fi mă, dar simt că
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
zi. Se plimbau pe străzi. El i-a cerut, în glumă, să-i cumpere o limonadă. Ea a acceptat, gândindu-se că “poate n-are bani la el”, apoi a comentat: “Uite-așa se compromite o femeie”. Iar el a replicat iute: “Dacă te-am compromis, te iau de nevastă”. Vacanța s-a sfârșit mai devreme pentru Aurora, care a plecat la Sinaia, unde avea repartiție. Preda a rămas singur, la malul mării pe care-o împărșiseră la doi, și a
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
în living și m-ați tratat cu țigări, lichior și cafea turcească. Nimeni nu m-ar crede că nu s-a întâmplat nimic „deosebit” între noi. - Este bine așa. Când dorești să mai vii la pregătire? - Singură sau cu Brigitté? replică ea veselă nevoie mare. Depinde la ce vreți să mă pregătiți pe viitor! continuă ea cu tupeu, pe același ton vesel. Știa că acum Condurache putea să fie foarte ușor manipulat. I-a descoperit slăbiciunea. Orice aluzie despre „întâlnirile” lui
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
și portretul lui Trujillo stătea înrămat pe un perete în casele dominicanilor: ”EN ESTA CASA TRUJILLO ES EL JEFE.” Tonul Minervei este revoltat: „Ce puteam să fac? Mi-a pus mâna pe fund! Am reacționat din instinct.” I se dă replica: „Nu-l pălmuiești pe Trujillo !...” „Probabil că, dacă m-aș fi gândit, aș fi procedat la fel. Pentru că, dacă îl las să-mi atingă fundul, apoi sânii...,, De frică, maică-sa zice :,,Minerva Mirabal, NU VOI TOLERA ACEST VOCABULAR ÎN
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
au depășit motivul inițial și și-au aruncat tot felul de epitete, au ridicat tonul și, la un moment dat, și-au complimentat nevestele și cățeii... - Javra dumitale latră la patru dimineața, a strigat Boris. Rușine! - Poate a dumitale, a replicat dentistul. Nu a mea... - Ha, ha, eu nici nu am câine! În calitate de președinte al comitetului de bloc voi propune o taxă specială pentru proprietarii de câini. Cine vrea potaie, să plătească! Aici e momentul când au intervenit și alții. În
SCHIŢE UMORISTICE (56) – OAMENI ŞI ANIMALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368527_a_369856]
-
în jurnal faptul că prietenul său “X” (foarte probabil Eugène Ionesco) era în “degringoladă”, plângându-i-se că un doctor psihiatru “i-a recomandat stupefiante ce-i dau o stare de euforie, urmată de crize de depresie”. Cioran i-a replicat că stupefiantele (“fericire cumpărată”) „nu fac două parale” și că un psihiatru „nu va reuși niciodată” să-l vindece. Este clar că Cioran ura visceral azilurile psihiatrice și pe doctorii „jalnici” care bântuiau pe culoarele lor. Nu și Eugène Ionesco
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]