8,327 matches
-
diferitele grupuri sociale prin recunoașterea și valorizarea capitalului cultural specific claselor dominante și prin rejectarea capitalului cultural al claselor dominate. Bourdieu denumește această transmitere a raporturilor de forță funcția de reproducție socială a reproducției culturale. Un rol central în teoria reproducției sociale prin intermediul școlii îl joacă noțiunea de habitus. În concepția autorului, habitusul este definit ca o „dispoziție generală care generează patternuri particulare ce pot fi aplicate în diferite arii de gândire și acțiune”(Bourdieu, 1974, p. 194). Habitusul se formează
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
generează patternuri particulare ce pot fi aplicate în diferite arii de gândire și acțiune”(Bourdieu, 1974, p. 194). Habitusul se formează și se transmite în socializarea primară în cadrul familiei și mai puțin în socializarea secundară în cadrul școlii. Rolul școlii în reproducția socială și, prin aceasta, în prezervarea inegalităților sociale constă tocmai în aceea că selectează și valorizează în mod arbitrar habitusul specific claselor dominante, punând, astfel, într-o poziție de inferioritate (subordonare) cultura claselor de jos. Valorizarea exclusivă a culturii claselor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
percepție și nu se dezvoltă o atitudine teoretică față de posibilitățile structurale de organizare a frazei” (1978, p. 71). Teoria lui Bernstein face explicite mecanismele prin care mesajul educațional limitează oportunitățile educaționale ale copiilor din clasele de jos, contribuind, astfel, la reproducția culturală a reproducției sociale, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu, a cărui teorie o completează. Astfel, conform cu Bernstein: Copiii socializați în clasele de mijloc și în straturile care li se asociază pot utiliza în același timp un cod elaborat și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se dezvoltă o atitudine teoretică față de posibilitățile structurale de organizare a frazei” (1978, p. 71). Teoria lui Bernstein face explicite mecanismele prin care mesajul educațional limitează oportunitățile educaționale ale copiilor din clasele de jos, contribuind, astfel, la reproducția culturală a reproducției sociale, pentru a folosi limbajul lui Bourdieu, a cărui teorie o completează. Astfel, conform cu Bernstein: Copiii socializați în clasele de mijloc și în straturile care li se asociază pot utiliza în același timp un cod elaborat și un cod restrâns
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Editura Didactică și Pedagogică, București. Boudon, R., 2001, „Les causes de l’inegalité de chances scolaires”, în R. Boudon, N., Bulle, M., Cherkaoui (coord.), Ecole et société. Les paradoxes de la democratie, PUF, Paris. Bourdieu, J.; Passeron, J.C., 1977, „Învățământ și reproducție socială”, în Fred Mahler (coord.), Sociologia educației și învățământului, Editura Didactică și Pedagogică, București. Bourdieu, P., 1974, „The school as a conservative force: Scholastic and cultural inequalities”, în J. Eggleston (coord.), Contemporary research in the sociology of education, Methuen, Londra
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) a foi, a mișuna (cu zgomot); găteje: creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc; herghelie: crescătorie de cai, alcătuită din animale de reproducție și din exemplare de diferite vârste, care cresc sau pasc laolaltă; loc unde se află această crescătorie; horopsită: asuprit, prigonit, urgisit; chinuit; sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit; lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit; hursuz: (Despre oameni
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
15.2.1. Expansiunea „imperială” 292 15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmoderne 294 15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmoderne 306 15.3.1. De la criticism la postmodernism 306 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale” 311 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural 313 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne 317 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică 319 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin tehnici pedagogice descrise naiv. Counts insista asupra unui fenomen sociopedagogic pe care teoreticienii îl ecranau: curriculumul adevărat. Acesta nu era cel descris metaforic, ci acela transmis, generație după generație, reproducând inegalitățile sociale și economice 11. Este vorba de „teoria reproducției curriculare”, care va fi redescoperită în anii ’70 de sociologia educațională franceză. Counts a demonstrat „reproducția curriculară” - în The Senior of High School Curriculum (1926) - prin cercetări de teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumul adevărat. Acesta nu era cel descris metaforic, ci acela transmis, generație după generație, reproducând inegalitățile sociale și economice 11. Este vorba de „teoria reproducției curriculare”, care va fi redescoperită în anii ’70 de sociologia educațională franceză. Counts a demonstrat „reproducția curriculară” - în The Senior of High School Curriculum (1926) - prin cercetări de teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din prelungirea reconstrucționismului și progresivismului în anii ’70, când a devenit o pedagogie politică. Reprezentanții acestui curent au adoptat idei marxiste și neomarxiste pentru a interpreta curriculumul modern ca un „text politic”. Cei mai mulți cercetători s-au aflat sub influența teoriei reproducției sociale, edificată de sociologii francezi Bourdieu și Passeron și de teoreticianul britanic Basil Bernstein. Alții au opus teoriei reproducției o teorie a rezistenței curriculare. Marele vis al pedagogiei critice din anii ’80 a fost acela de a construi și a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
idei marxiste și neomarxiste pentru a interpreta curriculumul modern ca un „text politic”. Cei mai mulți cercetători s-au aflat sub influența teoriei reproducției sociale, edificată de sociologii francezi Bourdieu și Passeron și de teoreticianul britanic Basil Bernstein. Alții au opus teoriei reproducției o teorie a rezistenței curriculare. Marele vis al pedagogiei critice din anii ’80 a fost acela de a construi și a implementa în școala americană curricula fundamentate politic, pe baza ideilor marxiste și neomarxiste. Acest vis nu s-a realizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
19, Whitty și Young (1976)20, Willis (1977/1981)21. În anii ’80 au enunțat teorii politico-ideologice ale curriculumului Barton și Walker (1981, 1984)22, precum și Barton, Meighan și Walker (1980)23. Proeminentă cu adevărat a rămas, în continuare, teoria reproducției sociale, de inspirație franceză (Bourdieu și Passeron 24), pe care au introdus-o în SUA și au completat-o Bowles și Gintis (1976). Lucrarea lor Schooling in Capitalist America (1976)25 a continuat să inspire autori neomarxiști precum Apple (1979
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
against the Grain a enunțat principiile reconceptualizării teoriei curriculumului plecând de la practica pedagogică și de la valorile acumulate de aceasta de-a lungul istoriei educației 66. Problematica politică a curriculumului a fost dominată în anii ’80 de controversele pe marginea teoriei reproducției și a teoriei rezistenței. Personalitățile care au dominat aceste dezbateri au fost Apple și Giroux. În deceniul următor s-au afirmat alte personalități - s-au impus mai ales trei teoreticieni: C.A. Bowers, profesor la universitățile din Oregon și Portland
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educațional (Ellsworth și Whatley, 1990)73. Dar Ellsworth a studiat și conținutul politic mai mult sau mai puțin latent al filmelor documentare realizate de alții. A ajuns la concluzia că „vulgarizarea culturii” urmărește, în mod subtil, și scopurile politice ale reproducției sociale și dominării culturale. A sesizat, de asemenea, că popular culture țintește chiar scopuri rasiste și antifeministe. În 1991, Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism 74. Adoptând o teză enunțată de Ellsworth, cei doi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
această teză dovedește doar cât de vulgară devenise însăși critical pedagogy, care nu mai găsea un sprijin consistent în ideologia de stânga, cu himerele sale utopice și promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai mici aflați în preajma sa. În anii ’90, pedagogia critică americană și-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogy, care nu mai găsea un sprijin consistent în ideologia de stânga, cu himerele sale utopice și promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai mici aflați în preajma sa. În anii ’90, pedagogia critică americană și-a abandonat obsesiile politice aderând la mișcarea postmodernistă. Această metamorfoză
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al școlii”. Fatal orientată spre viitor, școala resimte prin senzori specifici apropierea crizelor, dezorientările, devierile 77. Consumerismului capitalist a estompat, până la pierderea semnificației „războinice” și „revoluționare”, lupta de clasă și diferențele dintre clasele sociale. De aceea, în anii ’80, teoria reproducției sociale a fost contestată și catalogată drept simplistă și reducționistă, fiind înlocuită cu teoria rezistenței. În anii ’90 însă, a fost repudiată și teoria rezistenței. În lumea postmodernă discursurile acestei teorii au părut desuete și au fost marginalizate. Ba mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestei teorii au părut desuete și au fost marginalizate. Ba mai mult, teoria a fost declarată „o stafie învechită” (the old ghost „resistance”). Doctoranda lui Apple, Leslie Roman, a urmat exemplul maestrului său, care, în anii ’80, criticase virulent teoria reproducției sociale. Roman și Christian-Smith (1988)78 au arătat că noțiunea de rezistență (resistance) este o metaforă menită să adauge romantism la ceea ce ideologii marxiști și neomarxiști numeau „potențialul specific al clasei muncitoare de a determina transformări sociale”79. Critici precum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Londra, 1984. 23. L. Barton, R. Meighan, S. Walker (eds.), Schooling, Ideology, and the Curriculum, The Falmer Press, Sussex, 1980. 24. P. Bourdieu, J.C. Passeron, La reproduction: éléments pour une théorie du système d’enseigmenet, Minuit, Paris, 1970 (trad. rom.: „Reproducția. Elemente pentru o teorie a sistemului de învățământ”, în F. Mahler, Sociologia educației și învățământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, pp. 187-205). 25. S. Bowles, H. Gintis, Schooling in Capitalist America, Routledge & Kegan
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Apple publicase o interpretare politică a hidden curriculum: „The Hidden Curriculum and the Nature of Conflict”, în W. Pinar (ed.), Curriculum Theorizing: The Reconceptualists, McCutchan Publishing, Berkeley, 1975. 40. În 1983, H. Giroux a interpretat hidden curriculum în termenii teoriei reproducției și ai teoriei rezistenței: Theory and Resistance in Education: A Pedagogy for the Opposition, Bergin & Garvey, South Hadley, 1983; „Theories of Reproduction and Resistance in the New Sociology of Education: A Critical Analysis”, Harvard Educational Review, 53 (3), 1983, pp.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și afirmarea celei postindustriale coincid cu forme noi de individualizare și cu o schimbare de proporții: individualizarea este atât de accentuată, încât toate cele care se întâmplă în societate sunt dependente de ea. Individul devine instanța fundamentală a producției și reproducției sociale. De aici, o consecință ce conferă substanță celei de-a doua rațiuni de concentrare a analizei pe individualizare: dacă numeroase procese sociale se produc astăzi ca urmare a modurilor de individualizare în condiții de extindere a influențelor pieței, atunci
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
varianta consacrată „de sus (de la stat) în jos (spre cetățeni)” spre cea de tipul „de jos (de la individualități) în sus (spre statul națiune)”. Fețe ale individualizării Este important de remarcat, că în societatea bazată pe organizarea comunistă a producției și reproducției sociale, am avut de-a face nu numai cu un stat centralizat cu putere nelimitată de comandă sau control, cu o planificare detaliată a concentrării și distribuției capitalurilor sau cu o diviziune riguroasă a muncii și consumului. Tot acestei ordini
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ales succesul individual pe piața muncii accentuează dependența instituțională a indivizilor de educație și de calitatea calificărilor, de politicile sociale ale angajării și protecției, salarizării și pensionării sau de politicile de sănătate și, în genere, de cele ale producției și reproducției sociale. Piața devine reglatorul individualizării, ceea ce înseamnă că mai vechile coordonate ale spațiului social sunt fie pe cale de dispariție, fie în recesiune. Să explorăm mai atent dacă așa stau lucrurile, referindu-ne la patru coordonate ale pieței muncii: clasa socială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și deveneau inegali în societate, iar pentru Fr. Nietzsche erau inegali natural și deveneau egali datorită funcționării inadecvate a vieții sociale și mai ales a „moralei de turmă” și a „religiei resemnării și compasiunii”, în prezent, economia producției, distribuției și reproducției, cultura redistributivă și politicile democratice ale statului social sunt toate invocate pentru a descrie și explica inegalitățile, dar mai ales pentru a prezenta limitele egalității. Inegalitățile tranziției nu duc lipsă de justificări și nici de procese generatoare. Mai întâi, inegalitățile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și repartizate. Toate acestea au ajuns în modernitatea actuală să ia cursuri noi de configurare. Ele nu au scăpat nici analizei teoretice și nici criticii ideologice. Un veritabil proces de modernizare a familiei, a relațiilor dintre genuri și a principiilor reproducției sociale este în plină desfășurare. Familia nucleară moștenită de la societatea industrială se transformă odată cu schimbarea a tot ceea ce-i este asociat: practicile și relațiile de gen, căsătoria și sexualitatea, dragostea, relațiile parentale și cele de rudenie. Este din ce în ce mai evident că
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]