4,889 matches
-
și se întoarse meditând, spre Dallas. Acesta se așeză tăcut, îngândurat. ― În cât timp vom putea porni, Ripley? inclusiv timpul necesar lui Parker și lui Brett să facă reparațiile. Ea consultă diverse instrumente, făcu niște operații pe un carnet. ― Dacă repun în funcțiune conductele acelea și fixează modulul 12 în așa fel încât să suporte partea lui de energie, estimez în jur de cincisprezece, douăzeci de ore. ― Nu-i așa de rău. După calculele mele, ajungeam la optsprezece, zise el, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de toate aceste facilități, ei se vedeau nevoiți să regleze problema utilizând instrumente improvizate. Scule proaste pentru o treabă proastă, se gândea Parker înciudat. Și totuși trebuia să se descurce. Până când modulul 12 nu era reparat cum se cuvine și repus în activitate, nu puteau să decoleze. Pentru a părăsi această lume, Parker ar fi făcut reparațiile și cu dinții, dacă era nevoie. Deocamdată, era rândul lui Brett să se bată cu componentele recalcitrante. Ca orice alt instrument de la bordul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca un pericol potențial. Și nici ca sursă de hrană. Sunt mai puternic ca oricare dintre voi. Aș putea să mă măsor cu entitatea. Însă nu mă bucur de cea mai bună formă, în acest moment. Dacă ai vrea să repui... ― Bine jucat, Ash! îl întrerupse Ripley, scuturând din cap. Dar nici vorbă. ― Ești stupidă! Tot nu-ți dai seama cu cine ai de-a face! Entitatea este un organism perfect organizat. Superb structurată, vicleană, esențialmente violentă. Cu capacitățile dumitale limitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atârna din plafon, diferit de cel al lui Dallas în privința culorii și texturii. Era mai mare și mai întunecat. Era Brett! Se întoarse spre nefericitul prizonier. ― Vă scot eu de aici! (Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de 150 de ani în urmă, cînd Battersea Dogs and Cats Home construiește primele adăposturi pentru cîinii și pisicile străzii în 1860, inițiază metode „umane” de eutanasiere în 1883, se opune vivisecției în 1884 etc. În România, doar campaniile electorale repun problema pe tapet, periodic, și o ascund sub preș după alegeri. Ca peste tot, apariția cîinilor pe străzile orașului naște imediat tensiuni între cetățeni și conflicte între aceștia și stat, respectiv administrațiile locale. „Ce e de făcut ?”, se întreabă și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de i-a trăit spiritul neatins patruzeci și cinci de ani în singurătatea de nici o veste și de nici o unealtă tulburată a văgăunii Orheiului ?... Acest popa Zamă este, probabil, cel mai savuros personaj din campania monografică de la Cornova, din 1931, repusă de curînd în pagină cu o extraordinară migală și vizibilă plăcere de Marin Diaconu, Zoltán Rostás și Vasile șoimaru la Editura Quant din Chișinău. Dar nu este singurul. Iar poveștile acestei lumi de referință a interbelicului românesc acoperă peste opt sute
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-o anumită măsură - la delocalizarea observatului. Nu cumva atunci și privirea observatorului ar trebui să-l urmeze și să devină una de-localizată ? Poate, dar cum ? Aici, cuvintele par a ne trăda, alunecîndu-ne printre fapte. Avem impresia că le repunem la locul lor și așezăm cuvinte potrivite pe această lume care nu mai este ce a fost inventînd diverse expresii privative, care le neagă pe cele dinaintea lor : de-localizare, economie in-formală sau, pentru a rezolva totul, hibrizi culturali și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
diferențelor. Căci „mondializarea constituie în același timp cel mai bun și cel mai rău lucru de care a putut să aibă parte omenirea”, ne avertizează autorii. Abordarea celor doi este astfel fundamentală în alt sens, și anume prin faptul că repune problema sensului fundamental al existenței umane și o face din perspectiva duratei lungi a istoriei modernității și în perspectiva viitorului pe termen lung al omenirii. Or, este exact ceea ce ne lipsește cu desăvîrșire în prezent. Un prezent în legătură cu care Konrad
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la dispoziție o multitudine de criterii, de procedee, de metode pe care gândirea clasică și cercetarea contemporană, de altfel foarte elaborată, ni le pune la dispoziție. Varietatea, întrepătrunderea, însăși opunerea acestor tehnici și metodologii sunt un stimul pentru a ne repune întrebarea filosofică. Primele două considerații se află sub semnul creșterii intensității: întrebarea inițială, radicală, cea care este cauzată de mirarea originară, nu numai că reapare și după răspunsul științific, dar este implicită, ca fundal, chiar și în argumentările științei și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
profil, pentru ca discursul filosofic să dobândească o nouă forță, iar exercitarea lui să se justifice prin aspecte trăite în mod autentic. Este vorba despre ducerea raportului social spre propriul izvor, asumându-l, ca să spunem așa, în forma sa originară și repunându-ne problemele socialității în lumina acestei întoarceri la origini (o reîntoarcere logică, desigur, și nicidecum cronologică), în încercarea de a-i recupera propriul sens. Când Rousseau făcea apel la reînnoirea contractului social ca și cum ar fi noutatea unei zile, spunea ceva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un adevărat paroxism al poftei sovietice de a anexa Basarabia”. Între 24 martie și 2 aprilie, s-au desfășurat la Viena lucrările Conferinței româno-sovietice vizând reglementarea raporturilor dintre cele două state. Această Conferință, care a servit sovieticilor numai pentru a repune în circuit pe plan internațional chestiunea Basarabiei, s-a încheiat fără rezultat. Guvernul român nu putea accepta contestarea drepturilor României asupra Basarabiei și propunerea sovietică de organizare a unui plebiscit în acest teritoriu. După eșecul Conferinței, într-o circulară sovietică
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în această campanie s-au ridicat la 18.163,3 milioane lei, fără a se socoti costul transportului pe calea ferată. Au fost înlăturate forțele militare și administrația sovietică de ocupație; în localități reintrau în activitate autoritățile românești. Au fost repuse în vigoare legile existente înainte de 28 iunie 1940 și extinse cele intervenite între timp. Statul român își exercita acum în mod legitim suveranitatea pe un teritoriu ce îi aparținea de drept și de fapt. Basarabia și Bucovina au fost organizate
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
statutul de stat învins, în ciuda eforturilor depuse pentru obținerea cobeligeranței. Articolele referitoare la problema teritorială recunoșteau apartenența Transilvaniei la România (mai întâi, într-o formă condiționată) și restabilirea frontierei dintre România și Ungaria așa cum era la 1 ianuarie 1938, dar repuneau în funcțiune frontiera cu Uniunea Sovietică așa cum fusese impusă prin forță, la 28 iunie 1940, pe baza înțelegerii cu Germania, înscrisă în Protocolul adițional secret din 23 august 1939. Teritoriul prevăzut în art. 3. al Protocolului i s-au adăugat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
firește că nu. John Robert comandă taxiul. Pearl deschise ușa și anunță că valiza e pregătită. Hattie, pierită, se lăsă în fotoliul de bambus. Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
David, nu-și are locul, dar a cărui promisiune, în acest moment, este adresată altor destinatari, adică preoților, în special marelui preot. Funcțiunea centrală a dinastiei lui David, chiar dacă fără convingerea că proiectul său este unul de succes, va fi repusă în centrul atenției în Cărțile Cronicilor (numite și Paralipomena). Așadar, din lectura imparțială a textelor reiese că figura regelui din neamul lui David dobândește din ce în ce mai mult un aspect solemn escatologic, fiind așteptată la sfârșitul timpurilor. Cu alte cuvinte, promisiunea divină
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
interpretăm acest fenomen dacă nu ca expresie a unei fuziuni sau a unui mimetism animal? În orice caz, aceasta trebuie să relativizeze pretenția noastră la distincția sau la critica individuale! Poate că nu este inutil ca, regulat, să știm să repunem ideile și lucrurile la locul lor. Să știm să ne confruntăm nu cu un adevăr în sine, un Adevăr universal, ci cu adevărurile lumii, în ceea ce au ele contingent și provizoriu. Preocupare pentru real, asociind în același timp gustul pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
zăresc, dimineață, dealurile de la marginea orașului, verzi sub un cer strălucitor, mama și cu mine trebăluim pe terasă, aproape spate în spate, fiecare cu ale lui. Ea se ocupă de gătit, eu meșteresc la vechiul nostru primus încercând să-l repun în funcțiune. Primusul a fost depozitat la vechituri încă din prima zi după ce ne-am mutat în această casă, unde avem gaze; deci primusul nu mai folosește la nimic. Dar chiar nu mai folosește? Unii spun că primusul este mă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sociale specifice: organizatori, antrenori, sportivi, aparat adjuvant, arbitri, spectatori (persoane cu dizabilități, persoane de vârstă și de sex diferit), dar, de multe ori se referă la modul de eliberare a publicului spectator (accidentul de la Olimpiada de iarnă, din 2010, a repus în drepturile lui, motivul real al acțiunii sportive, evitarea spaimei de moarte, precum acțiunii sportivă, distrusă de atentatul de la Olimpiada, din 1972, a demonstrat necesitatea de a ține seama de apărare și de conflictul între națiuni)! Kenzo Tange, 1964, Japonia
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
SOCIOLOGICE DE LA BUCUREȘTI ÎN DEFINIREA MODELULUI DE MUZEU ÎN AER LIBER ASPECTE PRIVIND ÎNFIINȚAREA MUZEELOR ÎN AER LIBER ÎN EUROPA Într-o evaluare limitată, noțiunea de muzeu se reduce la clădirea care adăpostește o colecție cu un conținut foarte divers. Repunînd în discuție definiția dată muzeului de I.C.O.M., se poate afirma că în afara celor trei funcții specifice, muzeul "are ca scop transmiterea informației sau cunoașterii pentru toți, prin mijloacele de care dispune, mai ales de natură educativă, fiind mai
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
din "lumea bună" se află numai ziua în Washington. Noaptea, capitala Americii rămâne, cumva, la discreția pegrei. De aceea, de cum se lasă seara, Washingtonul devine unul din cele mai primejdioase orașe din America. Abia dimineața, când uriașul mecanism administrativ se repune în mișcare, străzile sunt din nou sigure. Altă particularitate. Washingtonul este plin de muzee. Între Lincoln Memorial și Capitoliu, muzeele se succed unele după altele. Totul este reconstituit în aceste muzee, de la paleolitic la aventurile cosmice. Și nu întîmplător, cred
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de preciziunile cuvenite. Avea negreșit și impresia că circumstanțele - oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama de flanelă scoțiană maron, doctorul Rim repusese cu grijă textul la locul lui, nedumerit și conchizând foarte judicios că: în cadrele vieții de acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt oprite de obstacole mărunte. Dimpotrivă, socotea că breviarul lui Don Juan își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și Lina. 21V> La masă erau perișoare cu smântână. Lina și baba păstrau în menu-ul lor mâncări tradiționale. " De ce se încrucișează azi fata asta? se întreba Nory, care totdeauna se lega de câte un amănunt. în sforțarea de a-și repune acum privirea la loc, ochii Siei se mișcau, în adevăr, tot pieziș. Nory își descarcă sufletul de la început de comisionul Elenei: - Ce e cu ilustrul profesor de a dezertat? - O! nimic! Foarte ocupat! Și gemenii în cor: - Foarte ocupat! -■ Trebuia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce se întâmplase. Tot imediat, Nuța s-a făcut nevăzută, Nuțu a aruncat, cât colo, tot ce avea prin mâini, și, cu ochii pe muscă, a pornit o fugă nebună, prin cameră, cu gând s-o prindă, și s-o repună la arest.Tot alergând cu ochii pe sus, după traiectoria pe care o realiza,musca, n-a observat un fotoliu, de care, când s-a rostogolit, venind cu ceafa de chiuvetă, căzând cu fața în sus, zbătându-se nițel, cam
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bine volanul bobului. Dar, parcă-i un făcut! ,,Bolidul” se-ndreaptă cu maximum de viteză în direcția de nimeni dorită. Ionică face eforturi disperate să-l redreseze dar nici pomeneală de așa ceva! Paul, aflat lângă ,,șoferul” ghinionist, încearcă el să repună bobul pe direcția cea bună. Îi dă ajutor, cum poate Titi Paraschiv. Chiar și Gheorghiță, aflat în spate, încearcă să facă ceva spre a evita prăbușirea. Ce lungi par acum clipele! Bobul, însă, se-ndreaptă rapid și sigur, spre prăpastie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aveți cu el?” “Vreți să-l chemați puțin? Sunt de la Direcția Regională a Miliției...” “Iar nu-l lăsați în pace? Dă ce i-ați dat drumu’ dacă-l hărțuiți iar?” “Nu-i facem nimic, fiți pe pace. Vrem să-l repunem în drepturi, să fie om, așa, ca mai-nainte” “Vreți pă dracu’! nu cumva i-oți da și plămâni noi! Că, p-ăia vechi, i-a găurit pușcăria și ăi dă’l chinuiau ca pă hoții de cai...” “Ce e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]