1,533 matches
-
pot influența natura sa. În cazul unei coabitări între Președinte și Parlament, rolul de mediator al Președintelui s-ar reduce la medierea între Președinte și Parlament. Însă, chiar și în acest caz, Președintele "suspendat în aer, va trebui să se resemneze la un rol pasiv și să se conformeze liniei politice stabilite de primul-ministru în acord cu Parlamentul"17. În situația unei astfel de coabitări, regimul politic nu mai este semiprezidențial, ci tinde spre caracteristicile regimului parlamentar. Această tendință se poate
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
și spirituale. De un sistem întreg de instituții profesioniste, funcționale și eficiente. Atunci s-a format ceea ce am numit, într-o carte de călătorii, complexul Dinicu Golescu. El domină, de fapt, și azi pe toți cei ce se încăpățânează, se resemnează să rămână, încă, în țară, s-o europenizeze cu orice preț. De ce o fac ? Nu este numai spirit critic sau civic, sau patriotism, sau pașoptism întârziat. Voi reveni imediat și asupra acestui punct foarte sensibil. Schimbarea la față a României
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
care se pot concretiza în opere competitive, capabile să intre într-un dialog cultural real, neconvențional, neoficial, fără complexe de nici un fel. Deci: opere românești de semnificație și valoare internațională. Recunoaștem enorma superioritate a culturii occidentale. Dar să nu ne resemnăm, ci să urmărim să reducem pe cât posibil acest decalaj și să recuperăm cât mai mult din timpul pierdut. Nu să ne aliniem sincronic, mecanic, ci să ne aliniem prin opere pe cât posibil de cel mai înalt nivel european, arzând într-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
A căuta ceea ce e adevărat nu înseamnă a căuta ceea ce ai dori să găsești. Dacă, pentru a scăpa de întrebarea înspăimântată: "Ce-i oare viața?", trebuie, ca și măgarul, să te hrănești cu trandafirii iluziei, spiritul absurd, decât să se resemneze la minciună, preferă să adopte fără să ezite răspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotărât o va scoate la capăt chiar și așa. Îmi iau aici libertatea să numesc sinucidere filosofică atitudinea existențialistă. Denumirea aceasta nu implică
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în climatul absurdului, un mare om viu, dacă înțelegem că aici a trăi înseamnă în egală măsură a simți și a gândi. Opera întruchipează așadar o dramă intelectuală. Opera absurdă ilustrează gândirea ce renunță la iluziile sale și care se resemnează să nu mai fie decât o inteligență ce se folosește de aparențe, acoperind cu imagini ceea ce nu are nici o rațiune. Dacă lumea ar fi inteligibilă, arta nu ar exista. Nu vorbesc aici de artele formei sau ale culorii, unde stăpânește
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a puterii exaltante a acestei certitudini 28. Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul se resemnează, și, din această clipă, știm că absurdul a încetat să mai fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă conving încă o dată că gândirea existențialistă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
multe diviziuni, mai multe nenorociri, mai multă sărăcie și o indiscutabilă slăbire în fața URSS. După eșecul devastator al Marelui Salt înainte, cel al Revoluției culturale dă o lovitură de moarte regimului maoist. și totuși, o dată în plus, Mao nu se resemnează. Timp de cinci ani, el va încerca să salveze atât Revoluția culturală, cât și propria-i imagine istorică, sprijinindu-se succesiv pe primul său ministru Zhou Enlai, pe care-l detestă, și pe prietenii stângiști* ai lui Jiang Qing, pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe care le traversează. Plimbarea triumfală a comunismului prin lume pare a confirma teza „necesității istorice” pe care o proclamă”, scrie Maria Hirszowicz. Or, Stalin* a anunțat dinainte: învingătorul își va impune sistemul în zona sa de influență. A se resemna cu această „eliberare” și cu ceea ce înseamnă ea este exact forma de „realism” pe care regimurile de democrație populară*, instalate progresiv între 1944 și 1948, se mulțumesc s-o ceară, într-un prim moment, de la intelectualitatea creatoare. A renunța la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete ale stăpânilor sovietici, ei fac jocul puterilor sub a căror teroare trăiesc. „D” (Galczynski) îi grupează pe toți bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se ierta eventualele compromisuri făcute înainte de război cu extrema dreaptă. Mai mult sau mai puțin, toți intelectualii care au servit stalinismului în țările democrației populară aparțin uneia sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va fi calea urmată în Rusia de către Lenin, care despovărează rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualități democratice. în ianuarie 1918, el nu ezită să dizolve o Adunare Constituantă aleasă conform procedurilor democratice dar defavorabile bolșevicilor*. El se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului și a societății. Profitând de Revoluția din Octombrie* și de stalinizarea ulterioară a Internaționalei comuniste*, se oficializează un prototip de edificare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este pedepsită cu moartea. Toți poartă aceeași uniformă - pijamaua neagră -, toți au aceeași tunsoare, cu excepția cambodgienilor „impuri”, aceștia fiind îmbrăcați în uniforme albastre care-i desemnează explicit exterminării: stresul declanșat de portul lor atinge asemenea proporții încât numeroși „impuri” se resemnează pur și simplu să moară. Acest proces corespunde așteptărilor lui Pol Pot care vizează o reducere a populației până la un sfert din ceea ce reprezenta ea în 1975. Genocid sau democid? în anii 1976-1977, Cambodgia întreagă este transformată în sistem concentraționar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de deținuți, de multe ori membri de partid - inclusiv copii de cincisprezece ani - sunt torturați până când „mărturisesc” crime imaginare, apoi asasinați; în Cambodgia, teroarea atinge o asemenea intensitate, încât dezintegrează societatea și suscită un asemenea stres, încât numeroase victime sunt resemnate în privința morții. în sfârșit, teroarea, exercitată atât împotriva autorităților în exercițiu, cât și împotriva populației, este practicată de numeroase grupări comuniste ce duc lupte armate* în Asia*, în America Latină* sau în Africa*. Condiții de eficiență a terorii Pentru a oferi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poate accentua decalajul dintre structura ierarhică formală și cea informală; dat fiind că prezentul comportament este interpretat prin prisma celui trecut, se pierd din vedere performanțele actuale ale oamenilor, ceea ce face ca persoanele cu un statut anterior scăzut să se resemneze, iar cei care au avut un statut ridicat, dar acum nu‑l mai au, să poată obține recompense nemeritate. Fără îndoială că astfel de fenomene apărute ca urmare a distorsiunilor percepției semenului îngreuiază mult activitatea curentă a grupurilor și organizațiilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
17 decembrie 2005 România tocmai mănâncă bătaie în finala Campionatului Mondial de handbal feminin, așa că m-am supărat și m-am așezat la scris. Mănâncă bătaie nu pentru că ar fi mai slabe tehnic decât adversarele lor, ci pentru că s-au resemnat, atitudine atât de dragă acestui popor mioritic. S-au resemnat și s-au pus pe rumegat. DECI m-a amuzat și întristat, în egală măsură, cartolina primită de la Predeal. Deci (observi că am revenit la normal, folosesc deci-ul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Mondial de handbal feminin, așa că m-am supărat și m-am așezat la scris. Mănâncă bătaie nu pentru că ar fi mai slabe tehnic decât adversarele lor, ci pentru că s-au resemnat, atitudine atât de dragă acestui popor mioritic. S-au resemnat și s-au pus pe rumegat. DECI m-a amuzat și întristat, în egală măsură, cartolina primită de la Predeal. Deci (observi că am revenit la normal, folosesc deci-ul nostru național): - (1) nu te lega de Madonnica. Pe muzica ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a informat că nu avea decât primele trei feluri de pe lista cu prețuri. La fel, dintre cele 10 feluri de supe și ciorbe nu avea decât ciorbă de burtă și ciorbă de văcuță. Sâmbătă, pe la ora 13.30. Ne-am resemnat, cum poți comenta când dai de astfel de amănunte deja clasice în România? La o masă distanță de a noastră am observat două puștoaice românce, puternic italienizate, care distrau un tânăr macaronar, care era prietenul uneia dintre cele două. Sângele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
and kickin’. Amestecul nostru psihologic, format din bun-simț, civism, acut simț al observației și revoltă în stare pură are putere. Dovadă și aceste câteva zeci de cărți poștale sau jumătăți de foi de hârtie format A4. Noi nu ne-am resemnat să asistăm într-o tăcere vinovată la cele ce se întâmplă în jurul nostru. Nu mă consider un inadaptat, ci doar un veșnic nemulțumit (și ar trebui să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar otrăvit!). Atât timp cât schimbarea măruntă nu va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
animația fin-intelectuală a cercurilor de vârf, literare, Între cele două războaie: clujene sau bucureștene! Sorescu, da, Sorescu mi-a dat parcă primul și cel mai „bine” acea senzație nu numai că „totul s-a sfârșit”, dar că... trebuie să ne „resemnăm cu voie bună” În fața unei realități, unei ordini a lucrurilor pe care, iată, nimeni nu numai că nu o mai pune la Îndoială, dar care are mari șanse să devină istorie! Sigur, o formă a cinismului, dar se pare că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E cu gândul țeapăn și tușește pe mânecă. Strigă la bube." Unele "numere din labirint" demonstrează că tânărul de atunci a început cu poezia, dar s-a resemnat, pentru că s-a trezit din somnul poetic la realitatea critică. Mi-ar fi plăcut să rămână în atmosfera "somnoroasă" a lirismului, întrucât, dacă unele încercări denotă oarece stângăcie, cel puțin una dintre ele surprinde. Sper să am dreptate: "Pietre de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mele. Te iubesc atât de mult încât cred că nu mai iubește cineva asemănător pe altcineva. Te sărut cu mult și nespus dor, așa cum știu eu și așa cum mă pricep. Mi-e dor de tine, dar trebuie să ne mai resemnăm puțin. Pa! Cu tot dragul, Sandy. N.A. Scrisoarea se completa cu următoarele adăugiri: Va urma în curând o scrisoare scrisă mai în voie și însoțită de o fotografie de-a noastră. Cred că vom fi scoși foarte bine, am văzut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
deplasării, vagon în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine să întîmpini în spațiul nonfigurativ, cîine abstract al democrației, ce-mi ești! lumea s-a dus purtînd numirile vechi, Sascut, Adjud, pînzele de becuri ale marii parcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
învățăturile peisaj vin în cute de brad, încremenită marea cădere, cît sare de pe vulpe în sus, m-am repezit la jumătate cărarea, întorc din bot cu trenul dedesubt, sticloși sînt pașii mei în ochi, explicație pe sucirea cozii, în Ghimeș resemnată priveliștea, cu neputință să iei psihologia linear, vezi ce panaramă îi fac babii! ți-am zis că am o mînă subțire! hai afară! vezi ce-ți fac eu ție! acceleratul Suceava Brașov vapori de turboreactor taie pe roz, a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
astfel, pentru prima dată, existența a două popoare. distincte în Imperiu, în anul următor (august 843), convins că nu va putea distruge alianța celor doi frați ai săi și încă și mai puțin că-i va putea învinge, Lothar se resemnează și tratează cu ei de pe picior de egalitate. Tratatul de la Verdun, care va desena pentru încă multe secole, harta Europei Occidentale, împarte Imperiul Carolingian în trei părți, în mod egal populate și dispunînd, în mare, de resurse agricole comparabile. Carol
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
destul prestigiu pentru ca marii vasali să hotărască a se înrola sub însemnele sale atunci cînd, în 1124, împăratul Henric V, exasperat de sprijinul pe care Ludovic VI i-1 dăduse Papei, crede că poate invada Champagne, trebuind, însă, să se resemneze a ceda în fața ripostei unanime a baronilor. Succesorul său, Ludovic VII (l 137-1180), continuă neabătut aceeași politică ajutat de Sugcr și-i susține, împotriva seniorilor, pe țăranii care vor să se elibereze de serbie și pe burghezii orașelor angajați în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fi ținut și Capitolul General, la care dorea să participe. Deoarece aveau experiența recentă a gravelor chestiuni ivite, precum cea a Patriarhului Kyrillos Loukaris care pretindeau prezența Vicarului Patriarhal la Constantinopol, nu i s-a permis aceasta. S-a arătat resemnat în așteptarea venirii succesorului, declarându-se prompt în orice moment să facă o vizită în Valahia și în Moldova, dacă va putea lua cu el măcar doi frați franciscani ca să poată organiza acea Misiune cu autoritatea papală [indiciu evident că
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]