2,221 matches
-
C. debutează ca poetă sub influența lui Blaga, cu versuri fără rimă și ritm (urmărind, în curgerea lor, doar o anume stare interioară), în care sunt prezente câteva figuri mitologice (Ulise, Penelopa, dar și Meșterul Manole), precum și un sentiment de resemnare melancolică în fața trecerii timpului. Există, de asemenea, o tendință vizibilă către concentrarea poeziei și condensarea lirismului, tot în manieră blagiană: „În timp ce stăm aici,/ Ca niște copaci credincioși,/ Cineva/ Mână spre pântecul cald al pământului/ Caii albi ai luminii.// În urmă
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
vârsta, sexul, diagnosticul anatomoclinic și funcțional, prognosticul, semnificația bolii pentru pacient etc.). Putem întâlni mai multe tipuri de reacții ale pacienților în raport cu afecțiunea sau boala pe care o au: autoblamare, învinovățirea celor din jur, atitudine de luptă cu boala, indiferență, resemnarea în fața unei boli incurabile, complacerea în situația de boală, boala ca experiență de cunoaștere, reorganizarea definitivă sau temporară a vieții etc. Capacitatea de cooperare a pacientului este esențială pentru ca un tratament să fie eficient (sunt necesare cooperarea și comunicarea reciprocă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este posibilă cu exactitate cuantică, componenta subiectivă fiind cea care, în orice situație, îi stabilește intensitatea. Există unele criterii ce au tangență cu acest scop: 1) criteriile comportamentale, ce reflectă modul în care pacientul reacționează la durere prin iritabilitate sau resemnare, prin poziții rigide sau mișcări dezordonate, repaus impus, lacrimi sau strigăte de durere (Swanson, 2002); 2) criteriile fiziologice exprimă modul în care organismul se manifestă atunci când este pus în situația de a suporta impactul cu stimulii dureroși; 3) criteriile fiziopatologice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
melodie. Tessie ascultă o vreme nemișcată. În cele din urmă mâna i se ridică pentru a lua cartea de pe față. Dar nu ajunse acolo. Mâna se mișcă puțin În aer, de parcă ar fi dirijat muzica, și apoi, cu delicatețe, cu resemnare, cu disperare, Închise brusc geamul. ― Bravo! țipă Desdemona În telefon câteva zile mai târziu. Apoi spuse, ținând receptorul la piept: ― Mikey Antoniou tocmai i-a cerut mâna lui Tessie! S-au logodit! Or să se căsătorească de Îndată ce Mikey termină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de ramura mea de familie. N-ai ce-mi reproșa! Mi-am onorat obligația și chiar mai mult. Rămân. Acești pereți îmi vor fi coșciug. Să ai grijă de ai mei, unchiule! Să ai grijă de ei! O senzație de resemnare și de mâhnire mă umplu atunci. Aproape îmi venea să plâng... Gândurile mi s-au îndreptat apoi spre Vladimir. Încercam să-l văd, să-l aud, să știu unde e, ce face... Doar tăcere și o vagă senzație de izolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cutezat totuși, după toți acești ani, să-și schimbe viața. Nu le-a fost foarte greu să se căsătorească căci ofereau nume mai râvnite chiar decât zestrea. Nici una însă n-a avut noroc. Câte mai trăiesc, își duc zilele în resemnare, tristețe și singurătate. Mai ales singurătate. Străine și părăsite de toți. Au aflat prea târziu că nu mai aparțin lumii din afară, dar și-au pierdut între timp și locul de aici. Ea, din superstiție, s-a abținut. Bătrânețea și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este niciodată cu adevărat o problemă pentru că nici unul dintre voi nu-l practică deocamdată. ― Da. Și înțeleg cumva la ce se referă, cu toate că eu n-am experimentat nimic de genul ăsta atunci când am fost adolescentă. Experiențele mele se limitau la resemnare și la a nu fi invitată la petrecerile la care erau invitați toți tipii cool. ― Jur că așa a fost cu Bill. Am avut parte de cea mai tare zi, suspină Lauren. Ne-am întâlnit la o cafea mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trece cei trei bărbați care urmau să fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimbat pasul cântecului.” Tanaka, samuraiul și Nishi erau cu toții așezați pe scaune și ascultau cântecul unuia dintre însoțitorii lor. Din ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le erau luminate de o bucurie fără margini. În dimineața aceea, înainte de a se urca în trăsura care urma să-l ducă la tribunalul bisericesc, Velasco le spusese plin de încredere că în curând aveau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
punte s-a așternut din nou întristarea. Mai cu seamă Hasekura stătea singur deoparte și privea marea. Uitându-mă la chipul lui, mi-am dat seama că își urma călătoria fără pic de speranță. Pe chip i se citea acea resemnare și supunere în fața sorții specifică japonezilor. — Nimeni nu știe ce va fi mâine, am început eu să-i vorbesc. Cine știe, poate că ajunși la Roma, toate se vor schimba în bine, așa cum pe neașteptate o rază de soare străpunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supușii săi cântă pe punte. După înfățișarea lui când bate din palme nu-mi pot închipui că ar putea face acel lucru de care se temea Hasekura. Mi se pare că acum în inima lui Tanaka s-a pogorât o resemnare liniștită la gândul că a făcut tot ce i-a stat în putință. Însă, cei mai mulți dintre japonezi nu mai iau parte la slujba pe care o țin pe corabie în fiecare zi. Cu toate că îmi dau seama că n-au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încredere că lucrurile stăteau așa. Îi era frică să se gândească mai departe în amănunt. La ce bun să-și închipuie tot felul de lucruri despre ce avea să se întâmple după aceea? Samuraiul își înghiți cu greu amărăciunea și resemnarea. Prin fereastra deschisă pătrundea aerul nopții. Mirosul de pământ îi aduse iarăși aminte de vale. Chiar dacă n-avea să-și primească înapoi pământurile de la Kurokawa, samuraiul era mulțumit doar cu valea lui. Spre deosebire de tatăl și de unchiul său, sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și arăta niciodată bucuria sau tristețea, de aceea chiar și atunci când ochii săi se întâlneau cu ai stăpânului, nu făcea decât să răspundă cu o privire nepătrunsă. Cu toate acestea, samuraiul știa că în ochii lui Yozō se ascundea o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna din sufletul său. La rândul lui, nici Yozō nu întrebase nimic. Totuși samuraiul simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales calmul adânc al resemnărilor sale meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în autorul ei un observator atent al cadrului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dacă n-ar fi fost acela, ea nu ar fi avut nimic de spus. De altfel, aveam o putere așa de mare asupra ei, încît la prima rugăminte renunța și la el. Și nu vedeam atunci pe obrazul ei dezastrul resemnării, cum îl vedeam pentru motive mult mai mici, de pildă când trebuia să ne despărțim pentru o noapte. Cred că s-ar putea dovedi destul de lămurit acestea. Un cadou de ziua ei, aceasta nu putea ridica riposta "ești întreținută". Deci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fulgerător, puse mâna pe el, strecurându-l între călcâi și bocanc. Gestul acela - absolut inutil, de vreme ce era înconjurat de cei care intenționau să-l omoare și, practic, îl considerau deja mort - reuși însă să-l facă să treacă bariera dintre resemnarea inertă și hotărârea de neclintit. Trebuia să fugă, să scape de bestiile acelea asasine! Din clipa aceea, cu inima bubuindu-i în piept, își adună toate simțurile, nădăjduind că soarta îi dădea o șansă la viață. 12 Pornit în urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
explică acum de ce nimeni nu avusese curajul să vegheze la barieră! — Prin urmare, constată sarcastic, nu vă mai rămâne decât să cereți îndurare. Un fulger sclipi în ochii lui Canzianus, dar imediat el lăsă capul în jos, ca o vagă resemnare; când îl ridică din nou, privirea sa era dreaptă și fermă: — Da. Sunt aici pentru a te implora... De ce vrei să faci vărsare inutilă de sânge? Ce onoare o să obții dintr-o asemenea acțiune? Dacă însă o să-i lași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
salveze prestigiul în fața alor săi; făcu totuși, tulburat, un pas îndărăt. Gomerius, înspăimântat, îl lăsă jos pe Inisius și se ridică în picioare, venind instinctiv lângă abate. Acesta din urmă, însă, își redobândi calmul. Plecând capul, făcu un gest de resemnare cu mâna. Nu. Cum aș putea să te ameninț? Tu poți să faci orice, iar eu nimic. Dar gândește-te puțin: mulți dintre bărbații aceia sunt capii unor familii numeroase. Cine o să-i hrănească pe copii dacă voi îi luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vii cu mine, trebuie să mergi. Așa, cuminte! Fata, însă, îi rezista cu încăpățânare, iar ea, sfârșită de lupta aceea, îi trimise lui Sebastianus o privire disperată, cu ochii plini de lacrimi. El întinse un braț, într-un gest de resemnare: — N-o vezi? E nebună. De acum și-a pierdut mințile. Nu poți s-o porți cu tine. Ea scutură din cap cu hotărâre și începu să o încurajeze din nou pe fată, căutând să o facă să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și indiferenți, sărăcia (nu se știa bine, era o problemă cum și de unde 1 În revistă lipsește un rând. am să am cu ce plăti gazda pe luna a doua), toate acestea mă făceau să chem în ajutor cu putere resemnarea, această putere sufletească tristă și rece, care numai atunci e de preferat durerii, când durerea e prea mare. Când mă gândeam la străzile mele, la felinarele mele de pe ulițele prietene din Roman, la figurile oamenilor din orașul meu - mi se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Laertios, Despre viețile și doctrinele filozofilor, Editura Academiei, 1963, p. 425, carte scumpă și lui Emil Codrescu din Adela). Prin această latură se desparte categoric de unul dintre idolii tinereții sale, William James (ca și prin disprețul pragmatismului, al utilitarismului). Resemnarea se sub-înțelege, ca și inutilitatea regretului față de ceea ce ți se întîmplă: Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amîndouă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i le adusese directorului și veselia lui a început să prindă aripi. I se umfla inima în piept de bucurie. Pașii i s-au iuțit. A început să fluiere o melodie. Șlagărul: K-K-K-Katy. Și acum Memoriul. Prezentat cu mândrie și resemnare. Mândrie pentru că -mă rog, s-o lăsăm baltă. Resemnare pentru că s-ar putea să asculte și unii dintre colegii mei de breaslă - toți măscărici veterani organizați - și am impresia că, mai devreme sau mai târziu, această anexă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să prindă aripi. I se umfla inima în piept de bucurie. Pașii i s-au iuțit. A început să fluiere o melodie. Șlagărul: K-K-K-Katy. Și acum Memoriul. Prezentat cu mândrie și resemnare. Mândrie pentru că -mă rog, s-o lăsăm baltă. Resemnare pentru că s-ar putea să asculte și unii dintre colegii mei de breaslă - toți măscărici veterani organizați - și am impresia că, mai devreme sau mai târziu, această anexă pe care o includ aici va trebui să poarte titlul:O rețetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
surprinsă când m-am întors cu geanta ei. M-a privit cu atenție cum am pescuit fotografiile de pe fundul ei. Când am adus foarfeca din bucătărie a început să plângă puțin, dar chiar și atunci o făcea mai mult din resemnare, nu protestând. După ce fotografiile au fost tăiate, m-am dus la ea și am luat-o ușurel în brațe. Corpul Shebei e atât de slăbuț zilele astea, încât ai impresia că o poți rupe. — Hai, am zis, totul e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]