1,270 matches
-
Précis de décomposition (Manual de descompunere), nu se lasă amăgit de filosofia mistică ortodoxă și își încheie lucrarea amintită cu aceste cuvinte: "Destinul nostru fiind acela de a ne descompune odată cu continentele și stelele, ne vom plimba, ca și bolnavii resemnați, și pînă la capătul anilor, curiozitatea unui deznodămînt prevăzut, înspăimântător și zadarnic." Întîlnirea celor doi scriitori se realizează, poate, în recunoașterea tragicului, iar în cazul lui Cioran, într-o turbulență care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a enunțat dogma; în anii ce urmează, conducerea partidului se străduie să normalizeze discursurile și conduitele. Stilul care se conturează nu este unul al moderației, ci acela al unei violențe diluate, fățarnice, omniprezente, care interzice orice deviație și impune alienarea resemnată sau, și mai rău, înclinația spre dublul limbaj și spre autocenzură. Se instalează un cenușiu uniform, împrăștiat la intervale regulate de gălăgia spectacolelor patriotice. Constrîngerea presei are loc în 1974: sînt interzise atacurile împotriva partidului, împotriva conducătorilor lui, informațiile care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și discriminare dusă de Vest se mai fac auzite. Românii împietresc într-o mentalitate de asediați. Frica, riscul la care omul se expune corespondînd cu străinii, obligația trasată tuturor cetățenilor de a raporta contactele cu străinii creează o izolare cînd resemnată, cînd respinsă în surdină. Ca semn al acestei frici, Radio Europa Liberă nu mai primește decît mesaje anonime care mărturisesc decepția și nemulțumirea. Însă Ceaușescu declară, pe 21 august 1981, cu ocazia Zilei presei: "Trebuie manifestată o atitudine intransigentă față de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dar și de sexul inaccesibil al unor femei celebre, precum Kylie Minogue și Avril Lavigne, Bunny trăiește într-o permanentă vigilență senzorială. Cele mai banale semnale sexuale declanșează adevărate seisme în corpul său, marcat deja de primele semne ale îmbătrânirii. Resemnată, soția sa se sinucide, după ce expune indiferenței lui, zile în șir înainte de a se spânzura de fereastră, obiectele - martor ale iubirii lor fericite de altădată: cămașa portocalie purtată în noaptea nunții, lenjerie provocatoare, scrisori de dragoste. Șocul morții lui Libby
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mijlocului de secol: Lidia Sava. Da, văduva marelui om de teatru Ion Sava (din care am montat în 2001 Vreau să număr stelele, la Iași, în premieră absolută!). Distinsă femeie! Cu un permanent zîmbet trist pe figură, cu o privire resemnată, de om pentru care viitorul nu mai prezintă interes, întoarsă-n fascinantu-i trecut (impenetrabil, poate!) și în ea însăși. Era italiancă, la origine a și tradus, în perioada 40-50, din Pirandello. A văzut ce tînăr sînt, s-a și mirat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nuvele ale cărții, Fiul și O seară de noiembrie înregistrează dinamica relațiilor interumane, pe filiera romanului conștiinței, dar fără a putea rivaliza cu romancierii momentului (Preda, Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura). Această direcție, vizând conștiința dilatată și pasivă, lucidă și resemnată, alertă și naufragiată în mediocritate, constituie traiectoria pe care se plasează și nuvelele din Pricini de iubire (1981), unde puținele îndrăzneli pe care autorul și le permite sunt de ordin psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a treia piesă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
-se Dumnezeului lor, pentru a potoli setea și foamea comandantului și a întregii armate, iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care aveau, în viziunea sa, expresivitatea unui pietism resemnat și a unui fanatism vulgar. Acele gesturi creștine, considerate parte a teatralității și dulcegăriilor, condamnate în Memorii, erau interpretate drept vicii ale sufletelor fără demnitate, atitudini ce îi ostraciza de stoici, bărbații cu adevărat virili. Contrar acestei atitudini, a fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
devorându-și fiii“ este poate una din cele mai monstruoase imagini din istoria picturii. Exacerbarea expresiei figurii, a gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta lui Goya este un strălucit exemplu. * * * După naufragiul vaporului care-l purta în călătorie, Gulliver se trezește. „Când mă deșteptai, se
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Se vede c-a venit, de n-a mai venit. (Zicătoare culeasă din popor și consemnată de Ion Creangă. Iată cum explică filosoful C. Noica paradoxul din această zicătoare, care are, la prima vedere, aspect de glumă sau de Înțelepciune resemnată: „Ceea ce aștepți să vină - care poate fi fericirea ta de om, sau bună dezlegare pentru tine și lumea ta, sau ce va mai fi fiind - nu poate avea totdeauna caracterul unui lucru determinat care să se ivească ori nu; totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și pistruiată, și răsfățată? - Dacă ai vedea-o cu ochii mei... Μ Nehotărâtul În iubire este clientul fidel al dragostelor târzii. Μ Revoltatul de profesie nu este altceva decât un prizonier al propriilor puncte de vedere. Μ La cimitir mergi resemnat, nu pregătit. Μ Dacă un prost crede că nu e prost nu Înseamnă că e așa. La fel, și dacă un om inteligent crede că nu e suficient de inteligent. Μ Sinceritatea este o condiție a reușitei În dragoste, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter ego în persoana soției, Mina, care acționînd o vreme în contratimp, apoi cu o resemnată, se pare, docilitate, subliniază din ce în ce mai apăsat tragica tratare umană a protagonistului. Iluziile cu care s-a hrănit, încercări febrile de regăsire a sensului pierdut al vieții, se destramă pe rînd. Celălalt cuplu al piesei, un cuplu "martor" pentru experimentul moral
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a-și pierde controlul, de a “Înnebuni”. Cancerul nu se vindecă, citostaticele nu constituie decît un tratament paliativ. Dar acțiunea lor nu poate fi limitată la celulele neoplazice. Așa se Întîmplă și cu autorul nostru. În ciuda unui final reușit, grav, resemnat - Michel, rămas din nou singur, decide să rămînă În Thailanda pentru a-și trăi ultimii ani, intră Într-o depresie gravă care nu-l mai conduce nici măcar la sinucidere - Houellebecq plătește tributul unor grave erori: de la ubicuitatea obscenului, la sacrificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În mare parte pierdut. Mișcarea trash apare la sfîrșitul anilor 1970 ca un soi de fotografie În negativ a hippie-ului puțin rezistent la asaltul consumismului În plin avînt. Sex Pistols, curentul și filozofia de viață punk reprezintă imaginea unei revolte resemnate, lipsită de ideal, un mod de a trăi a cărui miză unică rămîne hedonismul violent aflat la confluența durerii și plăcerii - un fel de sadism modern care exaltă trauma ca singură experiență individuală - mai rar colectivă - marcantă. Interesant este că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
locul demobilizarea generală. Comunitatea devine suspectă: oare care dintre membrii ei ar putea fi un agent sub acoperire? În cine să mai ai încredere? Întrebări ce marchează victoria unei puteri care, acționând astfel, descurajează individul și sădește în el convingerea, resemnată, că nimeni nu mai poate scăpa din plasa atent țesută de o supraveghere generalizată. Aidoma unui cancer metastazic, supravegherea se răspândește în întreg organismul social și contaminează ansamblul membrilor lui. Ce să faci ca să te salvezi? În 1984, George Orwell
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al inaniției, impresionează în mod deosebit prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceste observații se referă de fapt la decalajul între stilul Margueritei Yourcenar și proza tradițională, ele recunoscând calitatea sa de excepție: motivația calofiliei este una care vine de mai departe, din zona de dincolo de forme, anume spune interpretul din conduita resemnată, pentru care nu există altă mângâiere decât scrisul 24. În ansamblul lecturilor cum putem vedea , nu cântărește atât aspectul structural izolat, ci legătura lui cu substanța comunicată o relație pe de o parte stăpânită și sigură, de cealaltă parte, nervoasă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cultural. Din balansul nu tocmai lejer între cele două ia naștere nota specifică, cea de emoție gravă, fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii întâlnire "la nord sau sigur pe după răsărit", ascultă resemnat "zgomotul după-amiezelor casnice" (doar după ce, dimineața, nu uită să își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de pleonasm", constată un martor pentru care lucrurile erau foarte clare 38. Și, pe de altă parte, nu întîmplător, într-o întreagă literatură, personajul Adolf Hitler este asimilat "voinței impetuoase a tineretului german" (în vreme ce, în preajma unor alegeri, generalul von Seeckt, resemnat, scrie surorii sale: "Te sfătuiesc să votezi pentru Hitler, tineretul are întotdeauna dreptate..."). Desigur, văzut astfel, conducătorul promite să fie o călăuză profetică, pare a avea drept misiune esențială să încarneze, conferindu-le măreție, visele, certitudinile și așteptările adolescenților: afirmarea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Aceasta însă, precizează Heidegger, este mai mult posibilă decît reală, este o năzuință. Oricum, aflat aici, omul își regăsește propria ființă; frica de moarte provocată de cunoașterea limitelor sale biologice (finitudine) își pierde din intensitate și se transformă în acceptare resemnată a morții (20). Spre deosebire de "existența inautentică", "existența autentică" se caracterizează, așadar, printr-un plus de luciditate (21, p. 203). La Heidegger, ca și la alți existențialiști, este prezentă ideea unei creații permanente a ființei umane din propriile sale resurse, a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și pe față. Dușmanul principal se află efectiv în noi: este futilitatea noastră, viața noastră trăită "din zi în zi", catalepsia noastră, descompunerea noastră, fatalismul nostru. El se regăsește în aceeași măsură în optimismul nostru neghiob și în deznădejdea noastră resemnată. El se regăsește în incapacitatea noastră de a reflecta asupra destinului nostru și de a ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman al cetăților grecești în lupta lor cu Alexandru Macedon a fost incapacitatea lor de a înțelege
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei de ucazuri să devină relativ comodă. Stăpânul își cunoaște sluga, iar aceasta se complace în situația ei de făptură supusă, nevolnică, resemnată. Un paternalism anacronic, același în fond ca înainte de Revoluție, s-a erijat în sursă unică de remediere a răului. El mimează la nevoie discursul liberal, în timp ce faptele îl arată captiv al vechilor deprinderi de gândire și acțiune. Nu vrea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]