1,912 matches
-
ar putea să dureze câteva luni. Nu vreau să investești atâta timp fără să te alegi cu nimic. — E bine așa. Oricum n-am altceva mai bun de făcut acum. În felul ăsta, mă urc iar în șa și îmi retrăiesc anii de glorie. — Anii de glorie? — Sigur. Vremurile bune pe care le-am trăit împreună, Nathan. Dubinsky. Williamson. O’Hara. Lupino. Îți amintești toate cazurile astea, nu? — Sigur că mi le amintesc. Nu te știam atât de sentimental, Henry. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi știut că e important... Dacă ar fi știut că e important ? Cum să nu știe că e important ? Îmi smulg mâna și mă uit adânc În ochii ei. Rana și umilința de altădată Îmi revin În suflet și le retrăiesc din nou cu o forță care crește cu fiecare clipă și, brusc, presiunea e de nesuportat. — Ba da, ai știut ! mă trezesc strigând. Ai știut exact ce faci ! Știai foarte bine cât sunt de disperată ! Din prima zi când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fără să vreau. Cum se uita la mine În soare, cu un surâs larg pe față. Cum a cumpărat iarba-neagră aducătoare de noroc. Stau Întinsă În pat, inima Îmi bate nebunește și revăd În minte, iar și iar, totul. Și retrăiesc, iar și iar, aceeași umilință. Aceeași dezamăgire. I-am spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gândesc deloc la el. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dat greș Într-o manieră atât de catastrofală. Nu-mi vine să cred că Jack chiar crede că eu... că el chiar crede că aș... Îmi revine În minte, din nou, șocul pe care i l-am citit pe chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire, mai exact, toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scârțâit. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
odată, bunicul a oftat adânc și mi-a zis că nu are sens să înveți să citești - cu cât cineva este mai educat, cu atât mai profund simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru ocrotirea și salvarea locuitorilor. Iancu iubea mai ales acest oraș. Cunoștea bine fiecare galerie încă din adolescență. Faptul că acolo nu ajungea niciodată lumina zilei nu-l deranja. Era un întuneric viu. Îl ajuta să vadă mai bine, să retrăiască, să reconstituie marile povești din Theba, Memfis, Bizanț sau Roma, să se apropie, să înțeleagă istoria unor eroi de demult sau a propriei sale familii. Chiar și acum, după ce revenise în țară, petrecea aproape zilnic câteva ore bune în subteranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
O trecu un fior rece. Își strânse șalul mai bine și își rezemă fruntea de geam. Își aștepta băiatul, la fel cum îl așteptase cândva pe Alecu. Și asta o neliniștea, îi rănea inima cu zimții aceleiași suferințe. Oare va retrăi din nou coșmarul? Era o copilă când îl zărise prima oară pe tânărul Alecu, fiul Luminăției Sale, Poetul. Și în mintea ei începuse să se toarcă o poveste cu un Făt-Frumos plin de farmec și de inteligență. Ochii lui mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă simt nu știu cum, bătrân, ca un moș d-ăla care umblă cu bale la gură după fetișcane ca tine, și ea, râzând, că n-a ajuns chiar așa, ca Roșioara, să se uite la bătrâni pă interes... Amintindu-și și retrăind pas cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a întâmplat ce n-ar fi trebuit să se întâmple, și n-ai decât să-ți spui că așa a vrut Dumnezeu și știe El mai bine și decât tine și decât oricine ce trebuie și ce nu trebuie. Retrăia parcă seara aia când se încurcase cu Velicu, tot în bucătăria asta și tot cu carne prăjită-n tigaie. Pulpa aia de porc din cantina concentraților, Mirelo, parc-a trecut o sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strângând din umeri - răsăritul nu e niciodată cald la Tabriz - și Înaintam, astfel, În direcția caravanseraiului, fără să caut s-o iau pe scurtături. Nu eram grăbit să ajung, aveam nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care Însoțește dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu să fie meditațiile din nopțile fără somn: „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în neființă. Imaginea ei îmi era încă mult prea vie în minte. Nu puteam să uit cum îmi cuprinsese penisul în gură și încă mai trăiam senzația părului ei lung mângâindu-mi abdomenul. Îi simțeam căldura trupului și respirația și retrăiesc parcă momentul orgasmului. Îmi aduceam aminte de toate acestea de parcă s-ar fi petrecut cu cinci minute în urmă. Aveam impresia că Naoko era lângă mine și dacă întindeam mâna, o atingeam. Dar ea nu era lângă mine, trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care umblă. L-ar găsi și pe urmă i-ar conduce pe Ăia doi. — Hai să mergem În spate. În spatele căsuțelor poștale, ale seifurilor, ale registrelor, ale cărților poștale și ale timbrelor pentru contramandate, cu ghișeul Închis, astfel Încît Suzy retrăi sentimentul glorios de a se afla În biroul ce fusese al ei atunci cînd lucrase la magazin, În acea vară, acolo o Întrebă domnul John: — Suzy, unde crezi că s-au dus? — Nu știu, serios. Probabil că nu prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și, văzÎnd cum lasă În spate locurile prin care treceau, fata spuse: — Nu-i așa că-i haios să conduci cu viteză? Parcă ți-ai retrăi tinerețea. Nu-nțeleg. Cum adică? — Nu știu cum să-ți explic. Ca și cum ai micșora lumea și te-ai uita la ea prin telescop, așa cum faci cînd ești tînĂr. — Nu știu, nu prea mă gîndesc la tinerețe. — Știu. Eu Însă, da. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ori cu mama lui Andy și a lui David, sau pe aia terminată de curînd, care putea să treacă prin locuri mai plictisitoare. „Nu Încape Îndoială“, se gîndi. „Mergem pe aia nouă. S-o ia dracu’ de Încercare de a retrăi, cum am făcut În În noaptea ailaltă, cînd am luat-o prin Tamiami.“ Prinseră buletinul de știri de la radio, trecînd peste toate piesele radiofonice care se dădeau Înainte de prînz. — Nu-i ca și cum m-aș pieptăna În timp ce țara arde, spuse Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă aflu Într-o miniatură, am zărit În mica mulțime de pe laturile șirurilor câteva doamne, figuri androgine, care așteptau marele spectacol de cutezanță ce le fusese promis. Însă toate astea Îmi trecură prin minte ca un fulger, am simțit că retrăiam o altă experiență, dar fără s-o recunosc. „Nu e luarea Ascalonului?” Întrebă Belbo. „Pe domnul sfânt Iacob, bunul meu domn,” Îi spusei, „e Într-adevăr bătălia cruciată! Sunt mai mult ca sigur că astă-seară unii dintre ei vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e un lux, iar sclavii iau ceea ce găsesc. Dar se răzbună. Azi au capturat mai mulți albi decât poți să-ți Închipui. Cultele africane originare aveau slăbiciunea tuturor religiilor, erau locale, etnice, mioape. În contact cu miturile cuceritorilor, ei au retrăit un vechi miracol: au redat vitalitatea cultelor misterice din al doilea și al treilea secol al erei noastre, din bazinul mediteranean, Între o Romă care se dezagrega Încet, Încet și fermenții ce veneau din Persia, din Egipt, din Palestina pre-iudaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
propusese pentru ziua aceea, până nu începe Teofana exercițiile. Când era aproape gata aude pianul. Cu gândul că va continua să mai învețe mai pe seară, târziu, se așeză pe canapea la orizontal și în melodiile partiturilor cântate de Teofana retrăiește fiecare moment al reîntâlnirii cu fata pe care reușise s-o sărute. „Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe am fost tulburat de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Trebuia să se întâmple A doua zi, după ce a sosit de la repetiții, Teofana s-a dus să se odihnească, fiindcă după aceea trebuie să meargă în parc să îl întâlnească pe Cezar așa cum stabiliseră. Până a adormit, fata și-a retrăit întreg trecutul și nu știa cât și ce să-i dezvăluie lui Cezar. Până la urmă s-a hotărât să i-l înfățișeze pe de-a-ntregul, dacă el va fi în stare să-i păstreze secretul. S-a trezit ca după
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un concert, grăbită că întârziase, obosită, flămândă. — Vezi? — Și cu toate acestea am regăsit-o parcă mai frumoasă de cum am lăsat-o. O iubesc atât de mult! În Africa, nu era zi să nu mă gândesc la ea, să nu retrăiesc clipe din veșnica noastră hârjoană. — Voi din dragoste vă hârjoneați? Cred că nu are pe nimeni ca prieten, iubit. Nu. — Înseamnă că te-a așteptat, deci te iubește. Era gata, gata să se mărite. Îți povestesc eu ție. — Dar nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce dracu-i vom înapoia. Dacă-i vom înapoia... Drept răspuns, Poetul bate darabana în masă și râgâie, profund și sictirit, picat subit pe gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
auzit să moară cineva de foame la noi, așa cum se întâmplă prin alte părți ale lumii, cum ar fi în Africa sau India. Oftez și mă gândesc la acele vremuri. Mircea mă privește și-mi cercetează expresia feței. Poate a retrăit în mintea lui de copil tot ce i-am povestit. - Bunicule, și în afară de război, secetă și foamete, nu mai ai ce-mi spune? - Cum să nu? Îți voi spune povestea păduchilor. Ai auzit de păduchi? - Da, am auzit, dar nu știu cum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am chef de scris, îmi reiau deci manuscrisul, profitând de siesta colegelor, care citesc sau își pilesc unghiile. Acum câteva zile, pe când povesteam cum Gina adormise cu ochii deschiși, în care văzusem reflectat propriul ei chip în loc de al meu, am retrăit acel moment de spaimă înghețată. Am simțit nevoia să revăd, să știu din nou și din nou să nu înțeleg. M-am ridicat de la birou și am smuls cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Bhowanipore. Dar aceasta s-a întîmplat în 1929, iar eu întîlnisem pe Maitreyi cu cel puțin zece luni mai înainte. Și dacă sufăr oarecum începînd această povestire, e tocmai pentru că nu știu cum să evoc figura ei de-atunci și nu pot retrăi aievea mirarea mea, nesiguranța și turburarea celor dintâi lntîlniri. Îmi amintesc foarte vag că, văzînd-o o dată în mașină, așteptând în fața lui "Oxford Book Stationary" ― în timp ce eu și tatăl ei, inginerul, alegeam cărți pentru vacanțele de Crăciun ― am avut o ciudată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei și singura mea măsură de modernizare, după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obicei, cafeaua, și eu, într-o doară, l-am întors. Și ce să vezi ? Pe urmă a tot mers, fără întrerupere. De atunci, mărturisesc, mă deranjează când îl văd că se oprește. Pe de altă parte, când îl privesc îmi retrăiesc toată copilăria. Mai ales mi amintesc o după-amiază anume, când aș fi dat oricât să-l pot citi. Fusesem pedepsită să stau închisă până la ora 6. Mă închiseseră în camera mea, care era fostul budoar al lui Margot, o cameră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]