2,257 matches
-
această trăire extatică decât în singurătate, când ai senzația că planezi peste această lume. Și singurătatea nu este un mediu de nebunie? Și apoi, nu este caracteristic faptul că acest extaz poate să apară chiar unui individ sceptic? Nu este revelator pentru nebunia din extaz fenomenul acesta, al prezenței celei mai ciudate certitudini și a celei mai esențiale viziuni într-un mediu de îndoială și disperare? Decât - nimeni nu va realiza stări extatice fără experiența prealabilă a disperării, deoarece într-una
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în loc să ai sentimentul unui câștig, îl ai pe acela al unei pierderi. Tristețea apare după toate fenomenele prin care viața pierde din ea însăși. Intensitatea ei este echivalentă pierderilor. Astfel, fenomenul morții provoacă cea mai mare tristețe. Și nu este revelator pentru diferența dintre melancolie și tristețe faptul că niciodată o înmormîntare nu poate fi numită melancolică? Tristețea nu are nici un caracter estetic, caracter ce nu lipsește decât rar melancoliei. Este interesant de urmărit cum domeniul esteticului se îngustează din ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăirea simultană în timp, deoarece viața ca activitate dinamică și progresivă are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic al vieții este inconceptibil fără elementul temporal. Cu cât viața este mai intensă, cu atât timpul este mai esențial și mai revelator. Și apoi, viața prezintă o multiplicitate de direcțiuni, de avânturi intenționale, care nu se pot desfășura decât în timp. Când vorbești de viață spui clipe, iar când vorbești de eternitate, clipă. Nu este un minus de viață în experiența eternității
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e fructul iluziei, nu este mai puțin muzicală. Dar tristețea acestei nopți universale este întocmai ca tristețea muzicii orientale, în care predomină mai mult misterul morții decât al iubirii. Precum, în explicarea nașterii iubirii, fenomenul iraționalității ("iubirea e oarbă") este revelator, tot așa, în senzația iubirii, fenomenul topirii este nu mai puțin revelator și semnificativ. Iubirea este o formă de comuniune și de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine această formă decât fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universale este întocmai ca tristețea muzicii orientale, în care predomină mai mult misterul morții decât al iubirii. Precum, în explicarea nașterii iubirii, fenomenul iraționalității ("iubirea e oarbă") este revelator, tot așa, în senzația iubirii, fenomenul topirii este nu mai puțin revelator și semnificativ. Iubirea este o formă de comuniune și de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine această formă decât fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor individuației? A te topi în iubire înseamnă a încerca un fior organic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și exaltă, ci se lasă dominate de ele. Stările sufletești la femei nu sânt creatoare, fiindcă se mențin într-o sferă pur individuală și accidentală și ca atare sânt lipsite de semnificație și de o valoare simbolică, de un sens revelator. Femeia este un animal incapabil de cultură și de spirit, iar atunci când se explică sterilitatea ei prin condiții istorice se realizează un act de cea mai crasă ignoranță. Femeile n-au creat nimic în nici un domeniu. Și ceea ce e mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acestei lumi. Există în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, negația categorică a formei, a planului închis și determinat. Infinitul fiind progresivitate absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are o consistență finită și o cristalizare formală. Este revelator că arta care exprimă mai bine infinitul, muzica, este aceea care topește formele într-o fluiditate de un farmec ciudat și inefabil. Forma tinde totdeauna să dea un caracter absolut fragmentarului, să-l izoleze într-o autonomie și, individualizând conținuturile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultivarea lor, la atingerea unei expresivități absolute prin delicatețea și nuanțele sau poziția lor. Ne place să le admirăm în pictură, să vorbim de semnificația lor, dar sîntem incapabili să le dăm expresie în propria noastră persoană, să le facem revelatoare pentru toată agitația noastră lăuntrică. Să ai o mână fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realizat-o. Noi știm astăzi destul de bine în numele cărei idei istorice a luptat fiecare, cât a realizat din ea și cât de mărginită a fost, de a putut permite atâtea alte misiuni paralele sau complementare. Este totuși atât de puțin revelator a cunoaște configurația ideală a unei misiuni, atunci când vrei să știi care este determinantul secret, dar activ, ce avântă o cultură înspre marginile ei, către epuizarea sensului ei în lume. Aș sacrifica o jumătate din viață, de aș putea trăi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât de cuprinzătoare pe cât se spune. Ne-am obișnuit a atribui Renașterii și consecințele ei îndepărtate sau apropiate. Tot ceea ce în baroc sau în romantică este derivare tardivă din Renaștere atribuim acesteia. Reflexele istorice îndepărtate ale unui fenomen nu sânt revelatoare pentru esența lui, ci pentru sufletul epocii care își caută analogii trecute în mod inconștient. Că romantica a iubit Evul Mediu și l-a iubit în felul ei, acest fapt este caracteristic romanticei, identității ei, nevoii de a-și defini
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imita, țara și-a simțit instinctiv golurile. Dacă selecționa valorile occidentale după un criticism sever, nu realiza caricaturi mai puțin minore și își rata, în plus, elanul. Paradoxul nostru istoric ne-a obligat la această maimuțăreală, dacă nu fecundă, extrem de revelatoare. Am imitat gesturi, sisteme, ideologii, organizații, de la haina de fiecare zi până la speculații metafizice. Obsesia Occidentului a fost marea noastră fericire. Păcatele liberalismului românesc sânt răscumpărate îndeajuns de furia modernistă, care a lansat România artificial în lume, pentru ca viitorul s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universalistă a maselor. Marxismul, care a pus în secolul trecut mai complex și mai grav problema maselor, este ce e drept un istoricism (după cum au arătat Scheler și Troeltsch), dar unul metodologic, înțelegînd istoria funcțional, iar nu organic. Nu este revelator că afirmarea maselor în istorie este, în fond, o desolidarizare de istorie? Mase au existat totdeauna; dar n-a existat totdeauna conștiința maselor. Meritul revoluțiilor n-a consistat în a le fi ameliorat condiția exterioară și materială, ci în a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că România ar trebui să mângâie visul explicit al cuceririi țărilor din jurul ei - e prea domoală pentru a putea concepe asemenea absurdități -, dar faptul că ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător și revelator pentru carența ei. Armata noastră nu servește decât un principiu de apărare și nu se mișcă în numele nici unei idei. Ca și statul, ea este excentrică națiunii; o servește automat, fără participare și fără dinamism. Funcțiile României sânt disociate una de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mobile secrete și rămânem dezarmați în fața faptelor. Autocunoașterea nu ne revelează structura devenirii concrete. De câte ori căutăm un antipod mobilității vieții istorice, nu ne putem opri decât la sistem. Rigiditatea și consecvența logică, valabile într-o lume de forme, nu sânt revelatoare în lumea de conținuturi care este istoria. Sistemul pleacă de la premise, istoria de la irațional. Logicul rămâne în sine, în transcendența formelor sale, în inaderența lui sterilă la devenire. Istoria reprezintă, dimpotrivă, o pendulație continuă între irațional și conștiință, care uneori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci și una de zile, învață într-o școala vedantică modernă. Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoșătoare, atât de revelatoare. Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita. "N-ați avut dreptate să contați pe mine." Cine s-ar putea exprima astfel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șefului regicid, omicid permite trecerea de la o mulțime naturală la una artificială, la fel cum uciderea tatălui a dus la trecerea de la hoarda primitivă la societatea organizată, adică de la preistorie la istorie. Rămîne să vedem de ce renașterea imagoului acestuia este revelatoare pentru natura carismei. Al treilea și cel din urmă episod al trezirii omenirii ne va ajuta să înțelegem acest fapt. IV Trebuie să presupunem că societatea are oroare de lipsa tatălui, așa cum în natură materia are oroare de vid. După ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
De aceea, Securitatea nu a avut un plan de evacuare a dictatorului - un astfel de plan a existat în perioada 1968-1970, dar el nu a fost actualizat niciodată (pp. 171, 184). Fostul șef al Securității mai face încă o afirmație revelatoare: el indică faptul că Elena și Nicolae Ceaușescu au fost capturați în 22 decembrie, dar anunțul prinderii lor s-a făcut cu o zi întârziere, ca și cum „cineva” ar fi avut interesul să mențină o stare de incertitudine în rândul populației
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
teroriști au fost civili. Doar dacă teroriștii confecționați de noua Putere primiseră instrucțiuni să producă panică mai ales în rândul populației, pentru o mai bună controlare a ei. Lucrarea semnată de Aurel Perva și Carol Roman este scrisă fără ambiții revelatorii, citând adesea din alți autori care s-au pronunțat asupra evenimentelor din decembrie 1989, ea dorindu-se a fi mai degrabă un studiu de caz realizat cu fișe amestecate. Addendatc "Addenda" Procesul și execuția lui Ceaușescutc "Procesul și execuția lui
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dintre text și interpret 2. Limba este mediul oricărei comprehensiuni și conferă suportul viu care oferă universalitate experienței hermeneutice. Pentru Gadamer, „întreaga experiență a lumii este mediată lingvistic”1. Dacă în accepția sa limba are un caracter evenimențial, grație puterii revelatoare a limbii, acest lucru se datorează și unei meditații asupra „hristologiei, ce deschide drumul unei noi antropologii care reconciliază într-o manieră nouă spiritul omului, înțeles, în finitudinea sa, cu nemărginirea dumnezeiască. Ceea ce noi am numit experiență hermeneutică își găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și va cauza, probabil, o oarecare discrepanță între rezultate și așteptări. Cum poate fi redusă la minimum este problema care m-a preocupat atât în teorie, cât și în practică. în acest context schema lui Popper mi s-a părut revelatoare. El demonstrează chiar că în științele naturale, unde putem stabili o corespondență între enunțuri și fapte, rămâne esențial să menținem un proces și o atitudine critice. Cât de mult contează gândirea critică în alte domenii, unde incertitudinile sunt mult mai
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
de lucru și, ca atare, funcționează foarte bine, evidențiind discrepanța dintre realitate și percepția participanților asupra ei și scoțând în evidență concepțiile greșite ca fiind factori cauzali în istorie. Aceasta duce la o interpretare particulară a istoriei, care poate fi revelatoare, ca în momentul de față. Pentru mine, lupta împotriva terorii reprezintă o concepție greșită sau o metaforă falsă, cu efecte cumplite asupra Americii și a lumii întregi. Ideea failibilității radicale este la fel de utilă pe piața financiară, indicând rolul concepțiilor greșite
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
deplina Închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el este, ca să spunem așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri de sine, al formării personalității, coincide la poetul nostru cu cel al unor revelatoare Întîlniri și confruntări dintre tradiția și realitatea artistică și literară românească cu mișcările radical novatoare din spațiul european. La o vîrstă a tuturor disponibilităților și Într-o epocă ce-și caută ea Însăși căile cele mai adecvate de expresie, el
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sînt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a Îmbrățișării, În ciuda sensului, a cuvintelor. [...] Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino Înseamnă același lucru. Inexact”. Și tot aici, un pasaj revelator pentru Înțelesul abstragerii despre care vorbeam mai sus: „Cuvîntul În literatură, ca și culoarea sau linia În pictură, are un rost abstract, mai presus e Înțelesul gramatical sau logic (s.n.). Există o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale acțiunilor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-și coaguleze propria interpretare Într-o sinteză elocventă, deschizătoare de drumuri pentru reflecția românească asupra limbajului poeziei. Chiar dacă nu e original În punctul de plecare, el reușește - pe fundalul manifestelor constructivist-integraliste - să surprindă cu remarcabilă acuitate punctele de contact, paralelismele revelatoare dintre diversele orientări novatoare, identificînd, printre cei dintîi la noi, elementele cele mai productive pentru evoluții ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu Încetul În Însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „cîte cuvinte - atîtea ființe” se ajunge astfel pînă la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei În puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]