2,299 matches
-
recentă, pe lângă cele devenite de-acum clasice, preocuparea pentru detaliile semnificative, comentariul critic succint și la obiect, pe care și-l îngăduie, ambiția (reușită în bună parte) de a acoperi aproape toate zilele vieții poetului și gazetarului Eminescu, cu informații revelatoare, contextualizarea în istoria culturală și politică a timpului în care a trăit, fac din această construcție biografică un instrument de lucru extrem de util pentru studierea la școală (și nu numai) a personalității marelui scriitor, o sinteză referențială în totul. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aduce "relațiilor social-politice" din România sfârșitului de secol al XIX-lea și, nu mai puțin, în privința teoriei "despre stat și națiune", așa cum rezultă din scrierile social-politice ale aceluiași. De altfel, o primă precizare asupra operei politice a lui Eminescu este revelatoare în ceea ce privește unghiul abordării. Geta Deleanu vede această operă elaborată "în contextul general al epocii", când "la cârma statului român alternau partidul liberal și partidul conservator", "politicianismul devenind profesia de credință a păturii conducătoare în stat". Așadar, "privită în lumina acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
existenței creatorului modern care, prin recuperarea profunzimilor inconștiente, își articulează o existență multidimensională și paradoxală", confirmând "apropierea și chiar congeneritatea lui Blaga cu Eminescu" prin tocmai "funcționalitatea principiului personanței ca teorie poetică a influențelor literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pare că l-a iubit, dar se pare numai", pentru că ea "era o narcistă". Pentru dr. C. Vlad e limpede: "Din scrieri și din atitudinea lui în viață reiese că în fața dragostei reale el rămânea de piatră". Se citează, drept revelatoare, versurile din Scrisoarea V: Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila,/ De ai inimă și minte, feri în laturi, e Dalila". Fără îndoială, doctorul C. Vlad era obsedat de profesiunea sa, văzând totul doar prin prisma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce alcătuiesc sumarul unui volum de interpretări stilistice ("câteva analize și sugestii de interpretare"), ce poartă un titlu programatic: Mihai Eminescu prin câteva cuvinte cheie (Editura Fides, Iași, 2000), urmărind varii "contexte poetice" pentru felurite cuvinte ce au o funcție revelatoare în modul de exprimare al poetului. Dintr-un început își propune să urmărească tocmai utilizarea cuvântului cuvânt, și sensurile, semnificațiile ce le primește acesta în varii împrejurări poetice: "poezia-cuvânt, ca ipostază a logos-ului integrat (rațiune, cuvânt) este, deși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ființei noastre? Răspunsul pe care autorul Jurnalului metafizic ni-l oferă este experiența plenitudinii. Suferința cauzată de neliniște este datorată raportării la plenitudine, în afara căreia experiența a ceea ce ne lipsește ar fi de neconceput. Experiența interioară este nu numai sursa revelatoare a ființei, ci ea se arată învestită cu dimensiunea transcendenței - sentimentul unei plenitudini eterne și imuabile, realizarea valorii, măntuirea spirituală, presupun tocmai acest lucru. În afara asentimentului la transcendența care ne animă, consideră filosoful francez, nu suntem și nu valorăm nimic
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
geneza textului literar - în termenii autorului, „laboratorul intim al literatului, înțelegând prin aceasta întreg procesul de filtrare, de la formele primare până la forma definitivă, variațiile de titlu ale poemelor sau culegerilor etc.”. A doua este corespondența scriitorilor, ca „gen de confesiuni revelatorii sub toate raporturile, biografice și de creație”. A treia direcție se îndreaptă spre mărturiile literare, care „ar dori să prezinte, fie sub forma unor interviuri, fie sub aceea a unor pagini autonome de reminiscențe, cele mai de seamă informații din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
scrie până târziu versuri, pe care nepoata sa Ruxandra D. Shelden și Eugen Lozovan le-au adunat postum în Ante saeclum (1993), tot ei făcând posibilă apariția volumului Permanențe românești. Discursuri și portrete (1994). Anterior soția criticului publicase o culegere revelatoare, Corespondențe (1979), conținând scrisori de mare importanță pentru definirea profilului intelectual al omului de cultură. Se găsesc acolo referințe la mentorii literari de acasă (Charles Drouhet) și din străinătate (Abel Lefranc, Fortunat Strowski, Paul Hazard, Fernand Baldensperger, Albert Thibaudet), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
a-i stabili liniile directoare, liniile de evoluție se îmbină în cazul său cu vocația sintezei, a clasificărilor memorabile. Scriitorii sunt grupați pe direcții și afinități ideologice, iar opera lor este discutată (și disecată) metodic, prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de grup, exagerările produse de cronicile literare și de motivațiile extraestetice sunt eliminate și sancționate, ținta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
substantive finale nu definesc, de fapt, o grădină reală, ci una fantasmatică, proiecție a inconștientului, dar și substitut al lui). Cea de a doua amintire din debutul Strajei dragonilor, care nici nu este cu adevărat o amintire, e însă extrem de revelatoare în privința elementului feminin al psihologiei lui I. Negoițescu, a accentuatei prezențe a animei în psihicul său. În mod paradoxal, el își amintește de cineva pe care nu l-a cunoscut; în memorie îi persistă, în chip inexplicabil, figura unei mătuși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un corp de note explicative așezate în subsolul paginilor. La sugestia poetului Emil Hurezeanu - deținătorul Jurnalului inedit al lui I. Negoițescu și al drepturilor de editare a acestuia -, am inclus la sfârșitul volumului un fragment din Jurnal (4 ianuarie 1949), revelator atât pentru sensul Strajei dragonilor, cât și pentru felul în care s-a amplificat, ulterior, drama interioară a scriitorului, dramă căreia Autobiografia, rămasă în stadiul ei incipient, îi circumscrie doar premisele. În fine, prezenta ediție Humanitas a Strajei dragonilor conține
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru conservarea ansamblurilor sculpturale de către contemporani ar da măsura, respectul și configurația recognoscibilă a prezentului. Peste admirabilele statui care veghează străzile și oamenii orașului se abat valurile de miresme ale florilor de tei și fiorurile lirice dintr-o istorie culturală revelatoare. Pelerini ai esteticului vin să redescopere Iașul, bogăția de monumente, într-un plin triumfal al armoniei liniilor, culorilor, mișcărilor, sunetelor, într-un frumos care umple inima de un orgoliu întemeiat. Prin edificiile sale istoria Cetății parcă își ia revanșa asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lumea contemporană moare câte puțin pentru a renaște mâine, transfigurată și într-un echilibru spiritual necesar. Între cauză și efect faptul cultural ieșean este strâns legat de experiența umanistă a celor care duc mai departe noema în formă deplină și revelatoare pentru viața noastră culturală, de azi și de mâine. Eu cred că Iașul are asemenea oameni înzestrați și dăruiți actului de spirit și metafizic. În lumea modernă cultura este înlocuitorul sentimentului de inutilitate, de deznădejde și imoral, ea poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tranziție universală în locuințe, în costume, în legi, chiar în limbă“ drept notă dominantă a spectacolului pe care îl ofereau Principatele Române. Constatările unor străini cu ochiul ager, dispunând și de un larg orizont comparativ, trezesc un interes incontestabil. Mai revelatoare însă, pentru că ne înfățișează tranziția sub latura ei subiectiv perceptibilă, sunt mărturiile recoltate in medias res. Adevărul este că, în epocă, fenomenul se impune atenției tuturor și conturează o dimensiune a conștiinței colective, prezentă la toate „etajele“ acesteia. În Darea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Repede aruncătură de ochi asupra limbei și începutului rumânilor) Reluată cu insistență de către scriitorii timpului, analogia dintre limbă și port ne surprinde și astăzi prin nealteratul ei adevăr: paralelismul fenomenelor de tranziție în sânul celor două domenii este constant și revelator. Felul în care oamenii își îmbracă trupul și acela în care își înveșmântă gândirea sunt două fețe ale unei singure medalii. Cuvintele, ca și veșmintele, conturează un teren de opoziții și disonanțe, generând reacții diverse și, mai ales, situații polemice
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
resurecție. Neogoticul a fost, neîndoielnic, o expresie europeană a romantismului; el a vrut să fie, fără a reuși în aceeași măsură, și expresia lui românească. Ca produs al epocii de tranziție, căreia încearcă să-i traducă aspirațiile, el rămâne totuși revelator și caracteristic. Nu Johann Schlatter a adus la noi goticul, ci nevoia de gotic l-a adus la noi pe Schlatter. 25 O clădire pe lângă care bucureșteanul trece zilnic, fără totuși a-i refuza uneori un crâmpei al atenției sale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de drept. Degeaba ești serios dacă nu știi să fii atent și dacă nu ești perspicace (atenția inteligentă e totdeauna perspicace). Cine contemplă cu atenție lucruri neluate în seamă, socotite insignifiante, efemere, acela are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii. Dar atenția acordată lucrurilor neînsemnate se numește frivolitate. Serioșii (pretinșii serioși) se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tămâie și rămân la nivelul clișeelor și platitudinilor grave. Contrariul frivolității nu e seriozitatea, contrariul frivolității e superficialitatea, pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un sens plus pur aux mots de la tribu, cum sună versul lui Mallarmé, și să luăm termenul în accepția montaigneană. Eliade e în primul rând un mare eseist, iar gustul său atât de marcat pentru eseiștii englezi și spanioli este revelator. Erudiția uluitoare și riguroasă, de o rară forță demonstrativă, de care dau dovadă tratatele lui de specialitate, nu poate fi nici o clipă pusă în cumpănă de calitatea lui esențială de eseist (nu-i așa, stimate Adrian Marino?). În prefața la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai sus. Dar declarația aceasta trebuie coroborată cu alta, neașteptată, extraordinară, teribilă. Înainte însă de a o cita, vreau să amintesc o replică din Pietonul aerului, care, deși pusă în gura unui personaj epizodic și ridicul, nu e mai puțin revelatoare pentru felul de a gândi al autorului : „On peut tout de suite, tout d’un coup, renoncer à tout, d’un moment à l’autre”. Acum, declarația anunțată cu câteva rânduri mai sus. În prefața scrisă de Eugen Ionescu la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Gazeta de Vest” din Oradea (1991-1992). Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureș, iar din 1992 lector la Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. În 2003 își ia doctoratul în filologie, cu teza Experiență revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează cu critică literară în „Echinox” (1973), iar editorial cu volumul Între extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Echinox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
Între extreme. Pe de o parte, autorul denunță „critică tehnică” prin care a fost citită poezia optzecista, propunând în contrapartida o „critică de identificare”, adică un „gen de lectură fenomenologica și estetică totodată, care combină/ îmbină [...] hermeneutica existențiala - vizând experiență revelatoare, originară, a subiectului creator, ca și, apoi, ontopoetica explicită și implicită în opera - cu critică tradițională de judecată estetică”; pe de altă parte, observă că optzecismul poetic camuflează, de fapt, o dualitate - există aici o linie „textualizantă”, „postmodernă” (lunedismul), dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat al textului, confirmat de incursiunile hedonist-metafizice ale criticului și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
pe ucenica lui Isus ca pe un personaj paradoxal, o prostituată ajunsă la ultimul grad al desfrâului, convertită de Isus după o vindecare miraculoasă. Eticheta de „prostituată” pare lipită de veacuri și pentru eternitate pe fruntea ei. Citez un fragment revelator din Proloage, pentru 22 iulie: „Maria, numită Magdalena, a fost ucenică și mironosiță a lui Cristos, cea dintâi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoare de mir. Era din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește fără nici o ezitare și fără nici un parti pris confesional cunoștințele patristicii moderne. Lista de nume pe care le citează respectuos este revelatoare: V. Grumel, cu articolul despre Maxim din Dictionnaire de Théologie Catholique și un studiu din Échos d’Orient; R. Devreesse, cu două texte apărute În colecția Analecta Bollandiana și un al treilea din Revue de science religieuse (1937). H. Staubinger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
De Lubac Însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican. Pius al XII-lea, probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică, În 1950, epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile Învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: PASAJ RETRAS Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, În mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu scopul foarte precis de a impune o noțiune vagă pe care ei spun că au preluat-o de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]