7,557 matches
-
tristețe, dorința reîntoarcerii În familie, preocuparea obsedantă de identificare a părinților (pentru cei care nu i-au cunoscut), fie prin acceptarea jenantă a apartenenței la o familie umbrită de vicii grave sau evitarea și respingerea părinților; - comportament revendicativ - concretizat În revendicarea ostilă a unor necesități și drepturi, stridențe comportamentale, izolarea și apariția fenomenului de marginalizare etc.; - sindromul de instituționalizare/hospitalism - prezent la copil după o perioadă mai Îndelungată de timp petrecută Într-o instituție de asistență și ocrotire - generează o stare
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
bine organizată și mai populară." Campanii similare de blamare au afectat practicile de angajare și investiții ale firmelor Mattel, Nike și ale multor altor companii. ONG-urile variază puternic în ceea ce privește organizarea, bugetele, răspunderea față de membrii lor și simțul responsabilității în privința revendicărilor lor. În funcție de toate acestea variază și puterea lor blândă. Unele ONG-uri dovedesc mai multă credibilitate și se bucură de mai multă încredere decât guvernele, altele, însă, nu. Un sondaj efectuat de curând în Europa arăta că 42% dintre europeni
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
științelor gestiunii și managementului, aflate mereu în căutarea unor "resurse" intelectuale inedite. Coeziunea salariaților în jurul unui "proiect de întreprindere" unificator și exaltant, precum și fabricarea unei "culturi" adecvate și singulare care să permită depășirea antagonismelor categoriale, a frustrărilor individuale și a revendicărilor s-au dovedit vreme de câțiva ani un program suficient de atrăgător și dinamic pentru a determina recrutarea câtorva cercetători de către conducerile întreprinderilor sau de către organismele de consultanță: istorici sau "etnografi" chemați să se cufunde în genealogia unei întreprinderi, să
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de terenuri de cultivat, care este în general accentuată de o suprastructură a proprietății funciare. Proprietatea funciară este cea mai puternică piedică pentru dezvoltarea țărilor din Lumea a Treia, fiind de altfel și un element esențial al dinamismului lor politic; revendicările țăranilor, mișcările revoluționare sunt focalizate asupra problemei reformei agrare, simplă speranță în anumite cazuri, în curs de realizare în altele. Dar ce este reforma agrară? Într-un stadiu inițial, dezmembrarea proprietății funciare. Or, în nordul congolez, proprietatea funciară nu există
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
realiste clasice/neoclasice ale adaptărilor marilor puteri la sfârșitul Războiului Rece. Evoluțiile din sistemul internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor internaționale după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să conteste principalele revendicări realiste privind dinamica sistemului internațional, și până când nu vor face acest lucru, gândirea constructivistă va rămâne în mod inutil marginalizată în cadrul domeniului. O observație similară privind literatura constructivistă face referire la interesul recent al constructiviștilor față de socializarea statului și dinamica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în jurul întrebării privitoare la existența unei "păci separate" între democrațiile cu același tip de regim. Dar acest consens poate împiedica apariția unor întrebări mai profunde privind posibilitatea ca între liberalism și pace să existe o relație mai generală. Reducerea sferei revendicărilor sale a făcut ca argumentul păcii democratice să fie remarcabil de rezistent în fața criticilor. Cu toate acestea, argumentul exclude o serie de întrebări fundamentale despre dominația realismului ca explicație generală a sistemului internațional. În mod ironic, susținătorii păcii democratice sprijină
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
logica structurală. Principalul lor argument este că, prin implicare și garanții diplomatice, America încurajează alți actori majori să îi sprijine poziția hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cruciale pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală, unde tiparele interdependenței economice și instituționale dintre state sunt bine dezvoltate. Totuși, în cazul Asiei de Est aceste predicții lipsesc. Prin contrast, modelul liberal contestă revendicările neorealiste atât în privința Europei Occidentale, cât și a Asiei de Est, și prevede apariția unei structuri pașnice de relații între marile puteri la nivel global. În ansamblu, variațiile interregionale ale tiparelor interdependenței înseamnă că analizarea politicii externe a principalelor puteri
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deceniul cuprins între 1989 și 1999. Neorealiștii ar putea afirma că acest interval nu este suficient de lung pentru ca tendințele de balansare să se dezvolte adecvat. Această afirmație a fost făcută recent de Mearsheimer (2001), de exemplu. Într-adevăr, această revendicare a dobândit greutate odată cu evoluțiile importante ce au avut loc în sistemul internațional după 1999. Ca urmare a crizei de la 11 septembrie 2001, precum și a intervențiilor americane ulterioare în Afganistan și Irak, se afirmă tot mai des că relevanța neorealismului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
economice și monetare germane (Lippert și Stevens-Strohmann, 1993, p. 41). Politicienii germani păreau dispuși să suspende imperativele Bundesbank atunci când miza o reprezentau interesele naționale vitale, dar nu și când era vorba despre interesele altor membri ai MRS. Așadar, în sprijinul revendicărilor neorealiste, există dovezi potrivit cărora diplomația comercială și financiară a Germaniei a devenit mai asertivă și mai axată asupra propriilor interese decât în trecut. În ceea ce privește diplomația economică a Germaniei în interiorul UE, Heilbrun sugerează chiar că Germania își pierde interesul față de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
De asemenea, politicile Chinei privind Insulele Paracel și Spratly din Marea Chinei de Sud reprezintă dovezi ale caracterului ei tot mai asertiv. În 1992, în China s-a votat o lege privind apele teritoriale și zonele contigue, care îi oficializa revendicarea de suveranitate asupra acestor teritorii, precum și asupra Insulelor Senkaku, disputate cu Japonia. În plus, China a acordat concesiunea pentru extracția de petrol în Insulele Paracel, cu promisiunea de a proteja prin forță drepturile decurgând din concesiune. În 1995, la scurt
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
regiune, încălcându-și acordul dat în 1995, potrivit căruia Conferința ONU privind Dreptul Mării avea să alcătuiască fundamentul rezolvării conflictelor. Posibilitatea existenței unor mari rezerve de petrol și gaze în Marea Chinei de Sud crește stimulentele Chinei de a emite revendicări teritoriale în această zonă, din cauza dependenței ei tot mai mari de importurile de petrol (Salameh, 1995, p. 133; Valencia, 1995, pp. 13-16; Foot, 1998, p. 433). În plus, această serie de rivalități teritoriale este exacerbată prin animozitățile istorice dezvoltate între
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a susținut principiul suveranității cu privire la intervenție și s-a opus constant aspectelor non-tradiționale ale menținerii păcii. Poziția Chinei reflectă faptul că liderii ei se tem că multilateralismul "ar putea limita avantajele diplomatice chineze sau chiar ar contesta în mod direct revendicările Chinei cu privire la Taiwan și la Marea Chinei de Sud" (Fravel, 1996, p. 118). Această poziție a culminat prin obiecțiile Chinei față de intervenția NATO în Kosovo în 1999, care s-au transformat în critici aspre după ce un avion de luptă american
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru superficialitate și ne-trebnicie, a generat teme la îndemîna oricui și, în mod obiectiv, s-a plasat în situația de a putea fi invocat de toți aceia care flecăreau apăsând pe o coardă facilă și cu sunet bine verificat. Această revendicare a lui Noica, din două direcții diferite, a dat naștere unei situații confuze pe care Noica însuși a alimentat-o și în care, Dumnezeu știe de ce, s-a complăcut cu o iresponsabilă grație. Pentru cei care vin după noi, pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
piardă capacitatea de a iubi. Pentru că de fapt a crescut singur, ca un vlăstar în pădure, navigând în atmosfera capricioasă dintre mama și tatăl lui, duplicitar de mic, încercînd să caute soluții de zi cu zi pentru frustrările, geloziile și revendicările fiecăruia dintre ei. El e cel care a trebuit să se poarte matur, prins la mijloc între infantilismul celor doi. Mi-a lăsat drept moștenire un enorm capital de culpă pentru că prin despărțirea părinților, care s-a petrecut înainte de nașterea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-și fi câștigat 45 de ani de vieți mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă? De când există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde oare refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică? 27 februarie Simt nevoia să revin la anvergura analizei din Stadiile imediate ale Erosului și la finețea distincției pe care o face Kierkegaard între cele "două perioade" ale Evului Mediu. Până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moaștelor ultimei iubiri a lui Cioran. Încântătoarea doamnă, ne spune cronicarul din Observatorul, a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui. Cel mai mic gest de conviețuire se reportează asupra posterității defunctului și speculează neputința acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieții "l-au iubit" și "i-au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ci numai pănă în dreptul teiului lui Baliță”, consemnează hotarnicii în mărturia dată, prin urmare, mai spre apus de apa Dimaciului. În cele din urmă, Ștefan Dia obține câștig de cauză, boierii fixând hotarul în dispută pe Dimaci. Răzeșii își întemeiau revendicările pe o mărturie hotarnică anterioară, obținută de la jitnicerul Negre Apostol, tatăl lui Costin Negre, din veleatul 7258 (1750) iunie 20, hotarnică „prin carili diosăbești moșia Umbrăreștii di moșia Sasul di Gios”, în care se specificase cum urmează hotarul dinspre apus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Am putea citi perplexitatea guineenilor în două feluri: recunoașterea unei conștientizări prea târzii a problemei, care a lăsat situația să se degradeze, sau, dimpotrivă, o accentuare a solicitărilor politice care exagerează problema și includ în violența școlară evenimente care sunt revendicări studențești. În ambele cazuri, este în cauză lipsa de fiabilitate și de durată a statisticilor publice. Pe ce să se bazeze politicile publice și cum ar putea fi definite acestea? Este vorba într-adevăr de o creștere a violenței? Sau
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
optsprezece. Eram așezați în fața microfoanelor, alături de două vedete din showbiz, Roger Vadim și Philippe Léotard. Începe jurnalul. Se aude vocea unui jurnalist care povestește cum manifestația liceenilor e dată peste cap de "spărgători", manifestație printre ale cărei scopuri, reamintesc, era revendicarea unor mijloace pentru combaterea nesiguranței din licee. Pe malurile Senei ard mașini. Se termină jurnalul. Jean-Luc Hess își face meseria, prinzând mingea din aer: "Domnule Debarbieux, dumneavoastră, care tocmai ați scris o carte despre violența în școală, explicați-mi de ce
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de risc care, asemeni tuturor factorilor de risc, nu se concretizează decât dacă se combină cu alți factori de risc, dintre care criteriile socio-demografice sunt cele mai importante. Acest fapt are, evident, consecințe considerabile pentru politicile publice, dar și pentru revendicările sindicale: nu o scădere globală a efectivelor ar influența nivelul violenței în școală, ci o scădere țintită și pozitiv inegală. Bineînțeles, problema rămâne de a face din această abordare prin discriminare pozitivă a școlilor o abordare nestigmatizantă, ceea ce, știm, echivalează
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o anumită măsură aceasta este o dezbatere falsă, și autori precum Ferrera și colegii acestuia avansează idei nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit de un nou tip de stat "neoliberal". Chiar dacă au fost câteva revendicări cam exagerate la adresa abolirii statului-națiune și a sfârșitului bunăstării,36 adevărul este probabil undeva între aceste revendicări și contra-revendicarea potrivit căreia statele bunăstării sociale sunt încă în viață și încă protestează. În spatele acestei dezbateri se află problemele normative conform cărora
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit de un nou tip de stat "neoliberal". Chiar dacă au fost câteva revendicări cam exagerate la adresa abolirii statului-națiune și a sfârșitului bunăstării,36 adevărul este probabil undeva între aceste revendicări și contra-revendicarea potrivit căreia statele bunăstării sociale sunt încă în viață și încă protestează. În spatele acestei dezbateri se află problemele normative conform cărora statul bunăstării sociale trebuie să supraviețuiască, iar valorile fundamentale ale politicii publice trebuie să existe. Una dintre
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
celei de-a Cincea Republici, devenise tot mai autocratică având în vedere poziția importantă a președintelui în cadrul acestui sistem.10 Mai ales, Valéry Giscard d'Estaing fusese satirizat fără milă de către reviste satirice precum Le Canard Enchainé pentru presupusele lui revendicări monarhiste. Descentralizarea și regionalismul, așadar, au fost două teme destul de potrivite pentru distincția dintre opoziția de stânga și guvernul de dreapta. Un al treilea factor a fost că, spre sfârșitul anilor 1970, a existat o tendință generală în Europa în favoarea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]