2,703 matches
-
spectacol fascinant. Mă las În genunchi și Întind degetele spre una dintre gâze. Dă să urce și nu prea. Simt În tâmplă căldura soarelui ca pentru prima dată, sufletul se moleșește și aproape că intru Într-o blândă și binecuvântată reverie. Mă fac una cu pământul și cu ceea ce mișcă pe el. E un timp unic, al Întâlnirilor și al Întretăierilor destul de paradoxale de imagini, mirosuri și sunete din anii care au fost și din primăverile care au trecut și care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai dai un medicament, e timpul poate s-o trezești. Mai Întârzii cu câteva cuvinte, mai potrivești o idee, mai bâjbâi prin bucătărie, Întunericul se lasă, gândurile te cuprind. Îți aduci aminte de trezirile intempestive din somnurile copilăriei tale, din reverii, di bolile și oboselile de tot felul. Chipul mamei deasupra capului tău. Și un fior dureros al neștiinței: că nu realizezi ce e cu tine. Paradoxul trezirii la realitate! Îl reeditezi cu pioșenie și sfială mergând În dormitorul ei: este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fost o zodie norocoasă aceea în care s-a născut scriitorul. Cu firea lui senină și echilibrată, A. pășește prin viață lin, cu nonșalanță, gata oricând să guste o plăcere, cu delicii de rafinat epicureu. E înclinat spre confort și reverie, dar tânjește mereu să cutreiere prin ținuturi cu un soare blând și învăluitor. Dacă pare uneori infatuat și distant, mai ales în raport cu tânăra generație, față de cei apropiați se arată mereu afectuos, cu duioșii neașteptate. Ușurătatea celui pe care Eminescu l-
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la proporțiile normale. Ca și la
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Zăpezile fierbinți (1976), criticul Eugen Simion scrie că ar fi „forma în care sensibilitatea lui de om al colinelor, discret și melancolic, se exprimă mai bine”. Același timbru, aceeași tonalitate elegiacă se întâlnesc în Copac solitar (1981), unde reflexivitatea însoțește reveriile, iar simbolistica tinde să dea un înțeles mai adânc imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească un convențional și simplificator mod de abordare. Unda nostalgică urmărește și
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
1974; Zăpezile fierbinți, București, 1976; Copac solitar, București, 1981; Pentru pământul natal, Buzău, 1982; Ținutul Sânzienelor, București, 1984; Ani de studenție, București, 1989; Blitz în eternitate, Râmnicu Sărat, 2002. Repere bibliografice: Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni, Buzău, 1980, 116-117; Nicolae Ciobanu, Reverie poetică, LCF, 1982, 1-2; Marin Ifrim, Gheorghe Andrei și Ținutul Sânzienelor, „Muntenia literară”, 2001, 141; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Personalități prahovene, Ploiești, 2002, 18-19. T.N.
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
RL, 1983, 52; Marian Papahagi, Tehnica abruptului epic, TR, 1985, 41; Valeriu Cristea, „Cartea mică a clipei” și „marele tunet”, RL, 1986, 14; Holban, Profiluri, 322-327; Cristea, Fereastra, 265-272; H. Zalis, Prozele lui Vasile Andru, CL, 1984, 4; Christian Crăciun, Reverii antropologice, T, 1990, 2; Mihaela Ursa, Viața ca semn, TR, 1991, 47; Maria Genescu, Viața ca „un cumul de soartă bună”, RL, 1994, 2; Ion Apetroaie, Vasile Andru - textualist moderat, în Siretul, vatră de istorie și cultură românească, îngr. Ion
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită de înnoire. Teama „de lume, de moarte și uitare”, distilată acum în retorte mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria unui altundeva și în fantezie grațioasă. Conștient de magia „împărecherilor de slove”, dar și de istoria depusă în ele, A. este recunoscător cuvintelor pentru „credință”, pentru puterea lor de evocare, pentru virtualitățile lor poetice, cauțiune a propriei dăinuiri (Imn). Motivul
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
insațiabil (Nemulțumitul); în întuneric, farul pare „un Crist umblând pe ape” (În port), iar marea, iubita ce se pregătește de culcare (Nocturnă). Rețin atât impresia directă, cât și jubilația gravă în fața forței originare. Evaziunea din real se face pe calea reveriei, indusă de un exces senzorial - parfumul crinilor, o melodie nordică, aroma ceaiului -, într-un decor polar sau exotic (Metamorfoză, Reverie, Paharul fermecat). Erosul e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
culcare (Nocturnă). Rețin atât impresia directă, cât și jubilația gravă în fața forței originare. Evaziunea din real se face pe calea reveriei, indusă de un exces senzorial - parfumul crinilor, o melodie nordică, aroma ceaiului -, într-un decor polar sau exotic (Metamorfoză, Reverie, Paharul fermecat). Erosul e dominant în „fantazii”, precum Moartea Narcisului, o capodoperă a lui A., Scrisoare și Ex-voto... Câteva poezii (Pastel, Fantazie), și ironice, și elegiace, prefigurează maniera lui A. Mirea sau lirica plictisului provincial. În Fantazii, versificația devine mai
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
orb. Căsătoria prematură, sinuciderea soției, răpirea unei prințese, fuga, arestul, legătura pasională cu celebra actriță Eleonora Duse, ruina materială, amenințarea cu Închisoarea datornicilor, refugiul În Franța, toate Îl prind ca un vârtej. Și apoi, o revenire spectaculoasă: după ce Își consumă reveriile egotist-estetizante, simte nevoia să trăiască nietzscheean, cu maximă intensitate, la limită. Acestei convingeri i se datorează destinul de nou condotier În timpul primului război mondial, când, Întors În Italia, Înaripează sufletele tinerilor cu faptele sale, dar mai ales prin cuvintele meșteșugit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prins Între un „Don Juan neobosit” și o „Iunonă teatrală, curajoasă”. „Nu ne trăim propria viață, ci pe cea a morților”, va scrie chiar el În Intențiuni. Una dintre primele fotografii ni-l restituie Îmbrăcat În fetiță. Modă a epocii, reverie maternă, plăcere a deghizamentului? Cu siguranță, câte ceva din toate acestea. Pentru ca o poză târzie, datorată lui Roger Viollet, să ni-l Înfățișeze În chip de Salomee, Într-un travesti impecabil, cu prilejul reprezentării piesei sale, scrisă anume pentru Sarah Bernhardt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
va și naște, de altfel, spre a o pierde la doar nouă ani), nostalgia nereprimată după „figura mamei”, singura prezență feminină acceptată o viață Întreagă, gustul pentru eleganța căutată, oroarea de „naturalețea” fiziologicului, a procreării, un narcisism exacerbat, masochismul voluptuos, reveriile pederaste, toate Îl definesc și ca dandy. Un dandysm ce se manifestă de timpuriu, Încă din adolescență, la Trinity College din Dublin și mai apoi la Oxford, prin fascinația declarată pentru estetismul lui Walter Pater și Ruskin, dar și pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai lăsa multă vreme loc urmașilor lui Sheridan, Brummell și Byron, cu condiția totuși să se Înfățișeze unii demni de ei. Ceea ce i-a părut, poate, cititorului o digresiune nu e, la drept vorbind, așa ceva. În multe cazuri, considerațiile și reveriile morale ce izvorăsc din desenele unui artist sînt cea mai bună tălmăcire pe care le-o poate da un critic; sugestiile sînt parte dintr-o idee-matcă, și, prezentîndu-le succesiv, poți să-i faci pe ceilalți s-o ghicească. Mai e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dima. Între euphorion și pharmakon, PSS, 2000, 8-9; Irina Petraș, Genosanalize. Simona-Grazia Dima. „Impersonal, în trombe și iertare, îl modula vântul”, CNT, 2000, 43; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 209-210; Bogdan Alexandru Stănescu, Duplex, LCF, 2003, 17; Radu Voinescu, Reveriile lucidității, VR, 2003, 6-7; Gheorghe Secheșan, Optzecismul timișorean în loja națională, VTRA, 2003, 6-7; Horia Gârbea, Două „călătorii apocrife”, LCF, 2003, 38. A.D.R.
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
ale acestei tulburătoare energii poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
melancolii (1946), Alfabetul sângelui (1946), Jocuri în filigran (1947) - corespund în general orientării avangardiste a grupării „unu”, în editura căreia au și apărut câteva dintre cărțile sale, marcate în special de tehnicile suprarealiste. Cuvintele cheie ale acestei poezii sunt „mirific”, „reverie”, „somn”, „imponderabil”, creând o atmosferă de dematerializare și fluidizare a percepțiilor și trăirilor, topite într-un imagism frenetic, dar aleator și nebulos. Acest tratament oarecum experimental al stării lirice este continuat la alt nivel expresiv în Un anumit anotimp (1977
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
S. Crohmălniceanu, Joacă și seriozitate, LCF, 1991, 15; Alex. Ștefănescu, Întâmplări cu filosofi, RL, 1991, 32; Alex. Ștefănescu, Cărți primite la redacție, RL, 1998, 47; Al. Ioanide, Anca Delia Comăneanu, „Miercuri, joi pe strada circulară”, RL, 1999, 16; Gabriel Inea, Reverii infernale, TMS, 1999, 5. N.Br.
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
fi depistate numeroase afinități cu opera rostandiană, de autorul lui Cyrano de Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
două cărți în domeniu (Fantezii critice și Portret al criticului în tinerețe, 1984), C. are o accentuată structură de prozator. Scriind despre cărțile altora (în majoritate cărți de proză), el tatonează propriul teritoriu imaginar, împrăștie în discursul evaluativ mininarațiuni personale, reverii critice și digresiuni, practică limbajul aluziv, jocurile lexicale, ironia și alterizarea eului critic, într-un cuvânt, face o „critică artistică”, situată între hotare. Dispoziția histrionică și experimentalismul jovial ar fi notele dominante în volumul de debut, unde aplicațiile la caragialeanism
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
poeticități de tip reflexiv, înclinată către limbajul speculativ și „spiritul geometric”. Abundă termenii din geometrie, tehnică, cibernetică, mărturisind o receptivitate acută față de suflul vremii și, în egală măsură, angoasa produsă de invazia tehnicismului. Obsesia timpului străbate textele și deschide terenul reveriei, proiecției fantastice, călătoriilor, clivajelor temporale. Spirit fundamental ironic, autorul cultivă asociațiile neașteptate, pândește îndelung surpriza cititorului printr-o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând prozaicul să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
sugerează titlurile. Înzestrat cu imaginație, mai curând dionisiac, dar nu fără conștiința efemerității, C. transfigurează realul în sens estetizant. Volumele Clepsidra (1966), Bunavestire (1968), Coline cu demoni (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprind versuri muzicale, mici caligrafii alimentate cu resurse livrești, reverii intelectuale cu unele accente de „neohellenism” (Reversibilitate, Astoria, Arhitectul ș.a.). Fantezia brodează stări senine, melancolice, nostalgice sau anxietăți pe marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]