1,209 matches
-
a luptei de clasă și a conflictelor sociale, un exercițiu de rezistență Împotriva Puterii. Manifestările carnavalești din timpul răscoalelor sau revoluțiilor ar constitui un limbaj social al contestării și schimbării: „Episoadele parodice trimit mai puțin la o inovație a maselor revoltate, cât la formele ritualice de carnaval: ele sunt, În realitate, un mod de rupere de vechea lume și de afirmare, Într-un limbaj provocator sau amenințător, a legilor lumii noi” (M. Ozouf, 1976, p. 114). M. Bristol (1985) urmărește exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată, sau distrugerile bunurilor acestora, se integrează În familia riturilor violenței. (Textul de față reproduce sintetic demonstrația din P. Shaw, 1981, pp. 206-221.) Tipologii ale mituluitc "Tipologii ale mitului" Fixarea unor mari familii de mituri nu este o operație simplă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Eugen Ionescu, ci se mulțumește să-1 extragă din realitatea în care-l surprinde existând din abundență. Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tristețea vînzătorului de sticle goale, Editura Scripta, București, 1992. Brăescu, Gh., Toasturi cazone, Ediție îngrijită, tabel cronologic și crestomație critică de Simion Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1985. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Caragiale, I. L, Opere, vol. I, Proză literară, vol. II, Teatru, Scrieri despre teatru. Versuri, vol. III, Publicistică, vol. IV, Corespondență, ed. îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
editura Teora, București, 2000. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Bergson, Henri, Râsul, Editura Universal Dalsi, București, 1997. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Ceuca, Justin, Evoluția formelor dramatice, Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Defays, Jean-Marc, Comicul. Principii, procedee, desfășurare, trad. de Ștefania Bejan, Institutul European, Iași, 2000. Dürrenmatt, Friedrich, Teaterprobleme, 1955, reprodus în Dialogul neîntrerupt al teatrului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Oxford University Press, 1994, p. 2. 122 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 190. 123 Asemenea lui Caragiale care își exprima indignarea față de lipsa de reacție la sesizarea absurdului: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați, auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați, vedem impostura și ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștințe" (Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965, p. 426), Eugen Ionescu preciza: Această criză
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a scriitorului. Dintre acestea, tipul creatorului i se pare a fi cel mai absurd, întrucât este conștient de limitele sale și totuși creează o operă "pentru nimic" (Camus, Albert, Opere, V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994, pp. 171-186) 155 Idem, p. 194. 156 Idem, p. 192. 157 Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sub romantism când individualizarea, izolarea și sentimentul de damnare al scriitorilor sporesc. Aproape nu există scriitor al epocii care să nu-și pună această problemă. Verdictul popular aproape că trece înaintea celui specializat al criticii. Romantismul exacerbează teza geniului izolat, revoltatul social. Relația dintre literatură și acțiune socială va fi îmbrățișată în toate mediile revoluționare. Se vorbește însă despre fenomenul influenței reciproce dintre literatură și societate. Nu numai societatea are influență asupra literaturii, ci și literatura asupra societății. Fr. Schlegel își
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
rupă convenția, să facă cu ochiul lectorului printre rânduri. Orice tânăr putea deveni disident doar visând la occident în mijlocul unei ședințe de partid, un bătrân își aducea aminte de farmecul tinereții lui dintre cele două războaie (capitalism) și devenea astfel revoltat fiindcă își compara bătrânețea schimonosită cu prima libertate, pierdută după instaurarea comunismului. Pe de altă parte a doua modalitate de schimonosire a umanului când vestul scria despre eroi din est, aceștia erau descriși ca inteligențe primitive, obsedate, care fie că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a unui fapt istoric tocit de prea multe comentarii. Cuvintele nu-i mai erau de ajuns. Cuvintele nu mai puteau descrie ororile, așa că a divagat în tehnica cinematică. Combinația e un gen de artă nou, care oripilează. Lectorul e deopotrivă revoltat și entuziasmat. Se simte inteligent fiindcă a scos dopul unei sticle al cărei conținut e pe cale să-l otrăvească. Cititorul se simte deștept, dar lectura textului lui Amis e una deprimantă. După cum s-a văzut deja, povestea romanului e extrem de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Woolf la început de secol XX, romanul modern nu mai are nevoie să ofere cronologie, personaje unitare, acțiune antrenantă sau intrigă amoroasă. Romanul s-a schimbat demult la față, iar ceea ce scrie Alan Brownjohn e de fapt o revoltă împortiva revoltaților care aduceau pe scenă Fluxul conștiinței. Tony Finley și Christine Wait sunt adolescenți, elevi încă, provenind din familii simple și nu tocmai înstărite. Ei au complexele și timiditățile tipice vârstei lor, pe care Brownjohn le sesizează cu mare acuitate și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uită la Tony cu mai mult decât indiferență și Brownjohn nici nu-și prea bate capul să analizeze ce se petrece în mintea ei. Tony e oarecum conturat, dar ambii tineri sunt în primul și din păcate în ultimul rând revoltați, fără un motiv anume, nemulțumiți fiindcă aceasta e starea de spirit specifică neastâmpărului, neliniștii de licean. Amănuntele nu prea țin de foame amatorului de narațiune; faptul că lui Tony îi e rușine să poarte ochelari sau să-i spună lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent: Scrisul bun mă incită, face ca viața să merite să fie trăită. Nu mă gândesc niciodată la competiție. Pe de altă parte, profund revoltat și protestatar convins ("Știu că sunt o mare pacoste..." zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, "wishful thinking"adică crezând ce i-ar place lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este T.S. Eliot. El a urmat multe din sfaturile lui Pound, i-a adoptat preferințele literare în destule privințe, dar influența lui Pound asupra lui Eliot a fost mai degrabă o desferecare decât o iluminare. Eliot este primul critic explicit, revoltat avant la lettre împotriva disecărilor așa zis științifice, pe care Eliot le numește ismele critice. A urât structuralismul și alte încercări de a înlocui opera cu creația criticului universitar. Creatorul Eliot a fost întotdeauna mai puternic decât criticul din el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
obiceiurilor, credințelor existente. Zeus din Olimp ajunge în Templu. Alți idoli după el. Urmează prigoane, masacre. Tora = cartea învățăturilor este arsă cu alte cărți sfinte. Evreii abandonează orașe, sate, se ascund în peșterile din munți. Discordia nu opune rezistență. Dar revoltatul Iuda Macabi și apariția cărților Daniel și Ester îi animă și-i adună pe evrei, reușind să-i elibereze prin victoria macabienilor asupra sirienilor lui Antioh Epifanes. Hanuka (anul 163 î.Chr.) este sărbătoarea evenimentului. Evreii revin la legea lor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Se întâmpla în anul 457. Thaisia este o tânără prostituată frumoasă, bogată, vestită pentru performanța de a fi avut mulți amanți pe care i-a ruinat. Preluase acest nărav de la mama ei care a dus o viață desfrânată, în păcat. Revoltat și încrezător în puterea lui de convingere, preotul Pafnutie, îmbrăcat în haine lumești, s-a dus la ea, cu bani ca orice client. Și-a dat seama că ea crede în Dumnezeu, i-a ținut o predică, avertizând-o de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
săracilor și orfanilor. Când a crescut, a fost ademenită de un monah al mânăstirii și, apăsată de povara faptei, socotindu-se nedemnă de a mai sta într-un loc de smerenie și rugăciune, a plecat, fără știrea unchiului ei și, revoltată, s-a dus într-un bordel. Unchiului ei i-a apărut în vis un balaur ce înghițea o porumbiță iar el a scos-o din pântecele balaurului. Visul l-a făcut s-o caute pe nepoată, nu a găsit-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
imperială a suveranului Gao Zong, doamna Wu, care l-a subjugat afectiv și sexual pe împărat. A avut o fetiță cu suveranul și, întrucât gândea să devină împărăteasă, și-a sufocat fetița și a dat vina pe împărăteasa de facto. Revoltat, împăratul și-a repudiat soția și a înlocuit-o cu îndoliata concubină, devenind împărăteasa Wu. Fosta călugăriță budhistă și devenită împărăteasa Wu se amesteca tot mai mult în rezolvarea problemelor de stat, s-a înconjurat de oameni capabili și fideli
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mandatul de președinte și, un an mai târziu, în 1852, s-a autoproclamat împărat sub numele Napoleon al III-lea al celui de al doilea imperiu (1852-1870). Miss Howard, la treizeci de ani, a trebuit să accepte restricționarea relațiilor lor. Revoltată, a apărut la brațul colonelului Béville. O apropiată a împăratului i-a prezentat-o acestuia pe tânăra spaniolă Eugenia de Montiyo cu care se va căsători în 1853. Miss Howard continua să spere la întoarcerea, de acum, a împăratului și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
totuși "decât veriga necesară care trebuia să lege literatura clasică de literatura naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică unei retorici, a creat un jargon și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
avea să scrie unul dintre cele mai bune eseuri din antologia lui Richard Crossman Zeul care a eșuat (1950), Camus a devenit un critic din ce În ce mai Înverșunat al iluziilor „progresiste”, culminând prin condamnarea violenței revoluționare În eseul său din 1951 Omul revoltat - ceea ce a provocat ruptura cu prietenii de odinioară din stânga intelectuală pariziană. Pentru Sartre, datoria primordială a intelectualului radical era să nu-i trădeze pe muncitori. Pentru Camus, ca și pentru Silone, cel mai important era să nu se trădeze pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șefi. Cu excepția unor cazuri speciale precum Austria, Germania și Scandinavia, relațiile dintre management și lucrători În fabricile și birourile din Europa nu erau bune: Într-o uzină tipică din Milano - sau Birmingham, sau de pe centura industrială a Parisului -, muncitorii activiști, revoltați, erau supravegheați de patroni despotici, cu care nu comunicau aproape deloc. În anumite părți ale Occidentului, „relațiile industriale” reprezentau un oximoron. Același lucru era valabil În serviciile și profesiile liberale. La ORTF (Radioteleviziunea franceză) și Commissariat à l’Énergie Atomique
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simțit obligate să adopte și ele poziții intolerante ca să nu rămână mai prejos. În mod asemănător, În Valonia și la Bruxelles, politicienii din partidele francofone obișnuite au adoptat o linie „comunitară” mai radicală pentru a-i satisface pe alegătorii valoni revoltați de ascendentul flamanzilor În politică. Până la urmă, toate partidele clasice s-au scindat pe criterii comunitare și lingvistice: În Belgia, creștin-democrații (din 1968), liberalii (din 1972) și socialiștii (din 1978) există fiecare În dublu exemplar - un partid pentru fiecare comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect pictura lui Klimt, deși acesta face parte din star-system-ul artistic vienez. Artistul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]