2,564 matches
-
bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile lui. Rămăsei cu bătrânul și cu mortul. Soarele se scufundase; la asfințit crescuse o întinsă roșață purpurie. Prin lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un fel de sat... Pe-aici trebuie să fie casele cucoanei Roza, dar nu se văd... Și începu a râde înveselit. Satul era gol. Nici cânii nu lătrau. Oamenii erau undeva, la lucru, pe câmpiile întinse. Totuși, un om sta rezemat în băț la o cotitură, sub geana întunecoasă a pădurii și parcă ne aștepta. Un om! strigă doctorul, ca și cum ar fi făcut o mare descoperire. Stați! Bădișorule, ai putea să ne spui cât mai avem până la Hârlău? —Cum? — Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzii lângă mine glasul moșneagului cu sprâncenele și cu barba stufoase: Ce să facă? Seceră... Avea un glas aspru, un fel de hârâire dureroasă. Doctorul se întoarse spre el: —Ce vorbești, moșule? Cum seceră?... Bătrânul nu răspunse. Iar bătrâna, corogită, rezemându-se în coate, se târa, ca o râmă prin lanul fierbinte, prindea mănunchiuri și le tăia cu secerea sclipitoare. Când ne văzu, se opri și, așa cum era, în genunchi, aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mine, cu hârâitu-i aspru, neprietinesc: —Vai de capul ei... O biată păcătoasă... Așa-i ea, beteagă... Boală femeiască... Ce să facă? Parcă o iartă cineva?... Doctorul nu zise nimic. Tăceam și eu. Ne urcăm așa în trăsură. Bătrâna, în genunchi, rezemându-se în coate, începuse iar a secera în arșița zilei. O privea neclintit bătrânul. Alături de el, cu mânile în lungul trupului, privea și băiatul cel desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se îndreptă spre boier: —Cucoane, eu zic să-l iau și să-l duc până la bordeiul meu... Cum să-l lăsăm aici?... Are el ceva... —Bine, ia-l și du-l... rosti cu jumătate de glas stăpânul. Chihaia își rezemă la o parte pușca și baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-i zbor capul. Măi, Năstasă! strigă el cu putere cătră haidăii din ogradă care dormeau prin șuri; măi Ilie, ia sculați repede și făceți-vă-ncoace!... Tremurând, mută și cu ochii sticlind, Cristina șovăi cătră păretele grajdului. Când se rezemă cu palmele, simți prin bârnele de stejar frământarea celui rămas sus, prins ca o fiară în cușcă. Dar în același timp îi căzu sub degete și coada lucie a unei furci de fier, pe care încă de cu ziuă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe ea, apoi se mistui în umbra porții, își deslegă de undeva calul și îndată se auzi tropot. Atunci nevasta vătafului răsuflă adânc, se liniști și privi în juru-i. Haidăii ogrăzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de grijă și năcaz pe care îl ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să merg? —D-apoi cine? Și-a aprins o țigară. A întrebat cu liniște: —Gata? Aștept de-un ceas, a răspuns Ana. Îmi era milă de tine cum dormi și nu voiam să te trezesc. Stătea îmbrăcată, pieptănată și îmbrobodită, rezemată în perine. Nana Floarea începu să șoptească nedeslușit umblând prin casă și căutând în toate cotloanele o sută de lucruri. Câteodată se oprea și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi a nălucit un zâmbet. În acel puțin zâmbet era pentru dânsa singura nădejde pe care o mai avea pe lumea asta. S-a retras în partea cealaltă a colțului sobei, unde Culi n-o putea vedea. Acolo s-a rezemat de părete și a lăsat să-i curgă lacrimile, în tăcere. Le-a cules de trei ori cu vârfurile degetelor și le-a lepădat. Și-a trecut dosul palmelor și apoi colțul broboadei peste pleoape și iar a ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pătul, în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul nalt - vânătorul avea un prag de stâncă, pe care își rezemase carabina cu lunetă. Culi își ocupa ascunzișul lui obișnuit, între tufe de bisacăn. Așa au așteptat până cătră înserat. Au început să schimbe șoapte și se pregăteau de retragere. —E ușor de înțeles, explica domnul Ionaș Popa, că vânatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceva neobișnuit. Ar fi poftit să întrebe pe domn și nu cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându-se în patul cel mare pe o coastă, cu tâmpla rezemată în palmă. Vânătorul s-a simțit trudit și a adormit îmbrăcat un somn; după aceea a ieșit afară, dinaintea casei de vânătoare. Luminile încă ardeau în casa de sus și în cea mică. Nana Floarea se afla afară singură, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la fund fără să fie moartă. C-o mână și-a ținut strâns rana. Cu cealaltă mână a înotat pe subt undă și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală. S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a sorbit. A așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spune întotdeauna „costuri“. Habar n-am de ce, dar dacă spui „cost“ nu vei fi luată în serios. În schimb, folosirea din belșug a cuvântului „costuri“ te pune în aceeași echipă cu oamenii cu greutate.) —Oau, a spus George. (S-a rezemat de spătar și a privit la oamenii din jurul mesei.) Oau. E grozav! Cea mai originală idee pe care am auzit-o. Simplă, dar... super! Foarte Candy Grrrl. A schimbat o privire cu Candace. Atmosfera tensionată din jurul mesei s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
La Depozitul din strada Mulberry. Hai și tu cu noi. —Hm, OK. S-a uitat la mine. —E OK? —OK. Amorul dintre Jacqui și Aidan a continuat în seara următoare când, în barul arhiplin, Jacqui a arătat spre un Adonis rezemat de un perete. — Uite, tipul de-acolo e bestial. Și singur. Crezi că așteaptă pe cineva? Întreabă-l, i-a sugerat Aidan. Nu pot să mă duc pur și simplu și să-l întreb. Vrei să mă duc eu? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
geantă drăguță, văzusem modelul ăsta la Zara. De fapt, fusesem cât pe-aci să cumpăr una și eu, însă aveam deja ceva foarte asemănător. Am rămas uitându-mă după ea până când a dat colțul. M-am întors și m-am rezemat bine de scaun. Era Janie, nu-i așa? Dacă mă mințea în acest moment, nu avea să existe un viitor pentru relația noastră. A dat din cap, puțin posomorât. — Da, era Janie. —Ce coincidență. —Mda. Înapoi la reședința Maddox, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a-i vorbi era deodată atât de copleșitoare că îmi ieșea prin toți porii. Într-o secundă eram scăldată de sudoare și a trebuit să fug în baie ca să vomit. Au trecut zece, poate cincisprezece minute, în care mi-am rezemat capul de vasul rece de porțelan, prea amețită ca să pot sta în picioare. Trebuia să-i vorbesc. Aș fi dat tot ce aveam, aș fi fost gata să mor și eu, pentru cinci minute în care să-i pot vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când puteam să luăm cina într-un loc select. Toată gașca era acolo, așezați în șir pe banchetele de pe hol. Nicholas m-a observat. —Marfă! Uite-o pe Miss Annie. Astăzi pe tricoul lui scria „Winona e nevinovată“. Mitch era rezemat într-o rână de perete și s-a aplecat să mă vadă. —Hei, micuțo. A întins piciorul să mă atingă. — Cum a fost săptămâna asta? — Oh, știi tu, am zis. La tine? —Cam la fel. Ne-am așezat cu toții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere sau, pur și simplu, spre a face dovada că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vederi și înțelegeți-vă asupra atitudinii care trebuie adoptată spre binele tuturor, iar eu voi acționa potrivit sfaturilor voastre. Vizirul nostru al-Mulih își va da cel dintâi cu părerea; eu nu voi vorbi decât la sfârșit.“ După care, și-a rezemat spatele de pernele înșirate la perete și n-a mai scos o vorbă. Al-Mulih era principalul colaborator al sultanului, astfel că oamenii se așteptau din gura lui la elogii în versuri față de atitudinea adoptată până atunci de cel ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vremuri de restriște, nu dorește să se întoarcă spre a se îngropa într-un sătuc din împrejurimile Murciei. Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât cu o mutră preocupată. Era oare departe? Era primejdios? Alții s-ar fi oprit la aceste amănunte; noi ne mulțumeam să mergem. Ajungând în cartierul acela, spre amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]