1,913 matches
-
legi, propria organizare socială și spiritualitate, iar în decurs de jumătate de secol iată-i agonizând în iluzia unei lumi mai bune, cu o sticlă de alcool în față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide un popor prin alienare ! — Asta nu poate explica totul, se aude o voce masculină din spate, cu un puternic accent slavon. Există popoare tari ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
treizeci, într-o după-amiază ploioasă, în care n-ați avut nici măcar destul timp pentru a vă rosti speech-ul de mulțumire. Din această cauză erați refugiat, probabil, în acel colț de grădină, adică acolo unde v-am abordat, dezamăgit de ridicolul situației. Vă mărturisesc de altfel că întreaga ceremonie de premiere a fost ridicolă. Erați cocoțați acolo, pe estrada din fundul grădinii, în jur de 30 de inși mai mult sau mai puțin nerăbdători să scape de penibilul situației. Fiecare aveați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
chiar diformitățile unor portrete se simțea vocația unor mâini de probabili artiști. Nu erau în nici un caz picturile stridente care se confecționează prin pensionatele de fete. Cu toate acestea, atât în forma, cât și în cantitatea picturilor se vădea un ridicol, la început inexplicabil. Grație comentariilor lui Simion și unui examen mai atent, taina fu lămurită. Nici un tablou nu era original. Toate copiau cărți poștale ilustrate, clișee de prin cărți de calitatea cea mai proastă uneori și mai puerilă, și un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apropierea curții, când Pascalopol, care nu mai văzuse acest inedit gen de călărie, le răsări înainte. - A, zise el puțin palid, faceți cavalcadă matinală. Felix făcu gestul de a-l saluta, dar se opri, căci își dădu numaidecât seama de ridicolul situației. Pascalopol o luă înainte spre grajduri, ca și când ar fi fost în mod special ocupat. - Mi se pare, observă Felix, că Pascalopol e indispus. - Așa mi se pare și mie, trebui să recunoască Otilia, și,dîndu-se numaidecât jos de pe cal
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi făcut o fată liberă, din curiozitate. Stănică o prezentă cu multe preambuluri Aglaei și celorlalți. Lili făcu o foarte bună impresie, din cauza atenției cu care privea toate. Obișnuită cu bogăția, ea găsea interes în orice lucru, oricât de ridicol, și, parte dintr-o modestie înnăscută familiei ridicate de jos, parte din lipsă de gust, nu făcea observații jignitoare. Aurica se extazia înaintea ei, și Titi rămase prostit. Asta făcea plăcere lui Stănică, firește. Mai puțin interes stârni fetei Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dormitor, fericiți să-și înnumere de treișpe ori nenoriciții ăia de 415 lei, pe care-i ceream pe-un tablou, se trezeau cu mine în debara, adulmecîndu-te și implorîndu-te, peste tot, să apari: "Nora! Nora!" Tăcu. - Își închipui cât de ridicol eram? Tăcu. Închipuiește-ți cât era el de ridicol! - Ce-ți mai place s-auzi?... Că și la internat, după ce m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nenoriciții ăia de 415 lei, pe care-i ceream pe-un tablou, se trezeau cu mine în debara, adulmecîndu-te și implorîndu-te, peste tot, să apari: "Nora! Nora!" Tăcu. - Își închipui cât de ridicol eram? Tăcu. Închipuiește-ți cât era el de ridicol! - Ce-ți mai place s-auzi?... Că și la internat, după ce m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Adică de fiară abia semidomesticită, în fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă, cineva să i-l șteargă c-un prosop ce semăna, într-un chip deplasat, cu o blană de tigru. Nu, domnul Robin nu putea fi nici pe departe atât de ridicol pentru a merita, chiar și după șaizeci de ani, ca două babe ce nu fuseseră în stare decât să schimbe Parisul pentru București să-și bată, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, plasând- o între farfurioarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lipsi de la laboratoarele de matematică, fiindcă au eprubete cu cercetări asupra calculelor diferențiale! Au izbucnit în râsete de ignoranța lui. Iar vrea să pună o întrebare ușchită, însă intervine Florin cu accentul lui inconfundabil de brăilean, să-și scoată din ridicol colegii care prea luau în serios bobocul: - Ce tot vorbiți acolo? Nu vedeți că ăsta face mișto de voi? Este tot de vârsta noastră și anul trecut a fost student la Galați, iar acum își bate joc de voi făcând
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și de această complicitate cu simțul comun, cu toate că ea creează impresia c-ar încerca să clintească tendințele permanente ale societății omenești. Oricum, cea mai neliniștitoare rămîne practica, adică succesul aplicării ideilor sale. Ele pot fi elementare, ba pot friza chiar ridicolul; oricum ar fi, și-au găsit o confirmare aproape perfectă în evenimentele trecutului nu prea îndepărtat, confirmare subliniată de observatori foarte pătrunzători, de felul sociologului german Adorno. Surprinde încă faptul că astfel de jumătăți de adevăruri (sau mai rău!) au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din primul dintre semeni, stăpîn al semenilor: Stalin. Această calitate dovedește o bună stăpînire a voinței, după cum subliniază și Goethe: "Omul care posedă și afirmă stăpînirea de sine îndeplinește cele mai dificile și mărețe sarcini." Ea îi permite să frizeze ridicolul, îndrăznind să facă ceea ce nu ar îndrăzni niciodată reflecția ponderată: să îngenunchieze pentru a săruta pămîntul lagărului de concentrare, asemenea cancelarului Brandt, sau să proclame, ca președintele Kennedy, "Eu sînt berlinez". Problema curajului este întotdeauna în centrul guvernării, acolo unde
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viziuni asupra lumii, pe care ei o proclamă. Aceasta devine pasiunea dominantă a unei clase, a unui partid, a unui popor. Prezența acelor înzestrări cu adevărat carismatice ne izbește la un individ, mai ales atunci cînd cuvinte care ar părea ridicole spuse de un oarecare, gesturi pe care le-am considera nepotrivite la un altul nu sînt nici rizibile și nici deplasate la el. Dimpotrivă, provoacă o puternică impresie asupra tuturor. Vedem în ele semnele unei convingeri puternice la un individ
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Voronca Într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decît În aparență paradoxal: „Trăirea celor de o vîrstă cu mine stă În conștiința dezastrului iremediabil, a relativității și omenescului oricărei Întreprinderi, În certitudinea universalei incertitudini și a ridicolului oricărui elixir-formulă - toate formulele trebuie ca șerpii să năpîrlească - În, mai ales, singura morală și religie a poemului”. Acestui cult poetul Îi va sluji Întreaga viață, cu o fervoare și dăruire unice În epocă, oficiindu-l ca un autentic spirit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate spune oglinzile sparte În buzunarul unui amurg sau gîfÎitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizînd-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, În orice caz, cu mult mai puține reticențe decît În urmă cu o jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
culturii unei țări: departamentele franceze, Ludovic al XIV-lea și Napoleon, Molière și Albert Camus. Însă, din anii ’60, asistăm la o mondializare a culturii, astfel că opere străine, ca Harry Potter sau Stăpânul inelelor sunt mai citite decât Prețioasele ridicole sau Mizerabilii; fenomenul este și mai evident în domeniul cinematografiei, al serialelor televizate și al muzicii fiind atât de amplu, încât tinerii au cu siguranță o cultură care depășește ceea ce este evaluat în funcție de programele școlare. Bătrânii nu mai pot spune
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cunoaștere și de informare a acestei modalități de investigare. Probabil că doar ignoranța sau, să spunem mai blând, cultura „umanistă” poate face ca un reputat jurnalist, într-o reputată revistă de cultură, să afirme, fără să-și dea seama de ridicolul situației în care se plasează: „Nu știu cine sunt cei anchetați în sondaje (din mulțimea de prieteni și cunoscuți pe care îi am n-am găsit nici unul), dar eu ascult conversațiile din metrou ș...ț și de acolo îmi trag concluziile” (C.T.
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sînul nopții”, „buze de rouă”, plăceri molatice, argil molatic, filomela și moartea dulce - arată tendința de a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem, totuși, sentimentul că o sensibilitate nouă Își face greu loc, dar Își face, În versurile tînărului Bolintineanu. În Florile Bosforului, Macedonele, Conrad
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Povestind cumplitul dor”... A povesti amorul e chiar stilul lui de a scrie. A povesti, adică a trece gîndul printr-o istorie moralizatoare din care, adesea, n-a rămas decît un proverb. Pann nu se expune niciodată total, nu riscă ridicolul unei confesiuni patetice. Caută complicitatea legilor morale, se ascunde după modele. Formula lui de adresare este se spune că... Unele CÎntece de lume vorbesc, totuși, la persoana Întîi singular și sînt mai direct jălalnice. N-am cercetat, neinteresîndu-mă problema, dacă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unei coale obișnuite de scris, alta - o foaie mică cu en-tête. Nimic altceva. Ioanide le luă și se întinse pe pat, aruncând hârtiile lângă el, indecis dacă trebuie sau nu să le citească, cu teama îndeosebi de a nu fi ridicol făcând atâta poliție pentru cine știe ce nimic. În cele din urmă examină hârtia cea mare, bătută la mașină, care cuprindea de la prima vedere un fel de raport ca răspuns la un chestionar, ale cărui puncte erau subliniate și distanțate în cursul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Minunat! (Aspectul de caricatură era complet 1 Literatura latină (germ.). 2 Literatura greacă (germ.). 3 Virgiliu, părintele Occidentului (germ.). G. Călinescu normal la Suflețel și cele mai sincere efuziuni făceau pe nepreparați să zâmbească. Dan Bogdan, Gulimănescu, însă, pierduseră sensul ridicolului prietenului lor și-l luau cu totul în serios.) - Ce este minunat? Întreba Aurora, punând pe măsuță tava,în mijlocul căreia trona o ceașcă de cafea cu lapte cu două degete de frișcă deasupra. Trebuie adăugat că Aurora, cara uxcor 1
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a lui Tudorel de a face pe tenebrosul îl oripila. Cu toate întîmplările grave (asasinarea lui Dan Bogdan, moartea Pichii), lui Ioanide nu-i intra în cap că purtarea fiului său avea o latură serioasă, deși reprobabilă. Nu vedea decât ridicolul, grotescul și se gândea să interneze pe Doru într-o casă de corecție. De aceea, înregistră întunecat târcoalele pe care de la o vreme Tudorel le dădea prin birou, unde se prefăcea că scoate o carte din raft atunci când era surprins
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
memoriu la minister și un altul lui Pomponescu, în calitate de profesor la școală și membru în guvern. Se plângea de abuzul lui Ioanide, care îl elimină brutal de la postul în care îl numise ministerul, confiscîndu-i salariul. Toate aceste lucruri erau complet ridicole pentru orice om de bun-simt, și de natură a trezi râsul. Însă Pomponescu, în criza lui de ură, țintea probabil la altceva: să creeze un caz Ioanide, o nevralgie morală care să producă jenă la pronunțarea numelui arhitectului. Instinctele sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supărător deci din punct de vedere artistic, elementul spectaculos și erotic. G. Călinescu, printr-un de admirat tur de forță artistică, atinge mult maibine obiectivul propus printr-un procedeu contrar: el înfățișează aristocrația în posesia deplină a "virtuților" ei tradiționale. Ridicolul personajelor din mediul nobiliar nu-și are, la el, ca la înaintași și confrați, sursa în contradicția dintre aparență și esență, între ceea ce personajele vor să pară și ceea ce sunt ele în realitate. Aparența nu contrazice esența lor, ci o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]