4,067 matches
-
până la refuz absent la visări de-atâtea ezitări fără tine am lipsă de mine robotica viață sufletu-mi învață... COPAC OPAC (din volumul " Pasărea din tâmple") copac opac lasă-ți frunzișul DEOPARTE DE O PARTE a truchiului tău NODUROS NODU' ROS de carii va ajunge moale, și SEVA SE VA prelinge printre crengile tale prea albe... copac opac, tu ai rădăcini adânci și DUREROASE DURE, ROASE, îți sunt amintirile despre soare și OAMENI O AMENInțare este ochiul meu CONCENTRAT CON CENTRAT
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
o trimiți, prea luminatul meu iubit? N-a fost de-ajuns să-mi usuci a ochilor plânsoare cu ploaia strânsă-n griul zdrențăros?! Sau crezi că poți cu-o prefăcută floare s-alini a sufletului rană, iubirea ce m-a ros?! Cu razele-ți tardive nicicând rușinea-mi surdă nu vei putea-o duce în lan făr’ de păcat Îndrăgosteala vieții nicicum nu e absurdă nu încerca s-o mesteci în grâul neghinat Ah, dar a ploii picătură-perlă, mai mângâie pământul
SONET 34 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370828_a_372157]
-
vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet lumină/ O roadă amară, un fruct pârguit/ Mireasmă ce viața în veci mi-a sfințit./ Din tot ce-ai sperat atâta doar rămâne/ Refrenu-amintirii ce cântă în tine!/ A crede mai mult nimic nu înseamnă!/ Când timpul din fașă, pe toate le-nseamnă
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
dar încărcate de inele multe și grele. Își strunea din instinct gesturile și toate cuvintele, pe care ba ... părea a le strivi în măsele, ba ... le salva și ridica pe vârful limbii cu lipici de femeie care nu se lasă roasă de gânduri nici dacă ar avea de gestionat Universul. - La Munte urc; alde a' meu îi om cu sânge, nu cu lapte de capră în vine. Nu trece săptămâna că și dă telefon după mine. Mi s-o lipit singurătatea
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Nu-mi amintesc să fi omorât ei vreun șoarece.De obicei, când deschidea ușa, soarecii fugeau și cred că veneau înapoi prin locuri de ei știute. Erau din cei mici. Noi am construit curse, să-i prindem, că altfel ne rodeau caietele, cărțile sau intrau în ghiozdan și dacă ajungeam cu unul la școală era belea. Intrau și prin dulapul unde țineam proviziile și trebuia să punem curse mereu. Cursa de șoareci, învățasem acasă, cum se face.Aveam o strachină de
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
comunicativă. După așa zisul accident de la vânătoare și după cearta dintre părinții ei, Marta l-a luat pe Felix cu mașina și l-a dus la spital. De aici, el nu s-a mai întors acasă. Elia a aflat de la Rozi, prietena Martei unde sunt cei doi și după aproape un an a ajuns la Orăștie. Marta își vânduse apartamentul și cumpărase unul în Orăștie. Acolo locuia împreună cu Felix, pe care l-a îngrijit după ce a fost externat din spital. Elia
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
peste câteva zile, Marta o așteaptă în mașină la benzinăria de la intrarea în oraș. Singura care putea să le spună adevărul era prietena Martei, care locuia într-un sat din apropiere, cea pe care oamenii o ocoleau și spuneu că Rozi este vrăjitoare. A nins și zăpada le îngreuna mersul, dar în cele din urmă au ajuns în fața casei. Fumul care ieșea pe coș, era un semn că Rozi era acasă. -Am ajuns. -Slavă Domnului! o îmbrățișează Marta. Draga mea, tot
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
sat din apropiere, cea pe care oamenii o ocoleau și spuneu că Rozi este vrăjitoare. A nins și zăpada le îngreuna mersul, dar în cele din urmă au ajuns în fața casei. Fumul care ieșea pe coș, era un semn că Rozi era acasă. -Am ajuns. -Slavă Domnului! o îmbrățișează Marta. Draga mea, tot timpul am simțit că tu ești fiica mea, dar vrăjitoarea asta voia să cred că tu ai murit. -A dat greș, după cum vezi. -Sunt așa de fericităt, o
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
-Ce idee bună să-i arătăm și ei că suntem fericite, zâmbește Marta. Tu bate și eu o să mă ascund, ca să nu-și dea seama că sunt aici. -Să ne ajute Dumnezeu! își face Elia cruce și bate în ușă. Rozi, deschide! Sunt eu Elia! Rozi, știu că ești acasă, deschde, te rog! Elia continuă să bată cu pumnii în ușă, dar femeia nu-i deschide. -Eu sunt Rozi, deschide! insistă ea. Elia sunt, deschide, te rog! continuă ea să bată
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
arătăm și ei că suntem fericite, zâmbește Marta. Tu bate și eu o să mă ascund, ca să nu-și dea seama că sunt aici. -Să ne ajute Dumnezeu! își face Elia cruce și bate în ușă. Rozi, deschide! Sunt eu Elia! Rozi, știu că ești acasă, deschde, te rog! Elia continuă să bată cu pumnii în ușă, dar femeia nu-i deschide. -Eu sunt Rozi, deschide! insistă ea. Elia sunt, deschide, te rog! continuă ea să bată în ușă. Fie-ți milă
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
-Să ne ajute Dumnezeu! își face Elia cruce și bate în ușă. Rozi, deschide! Sunt eu Elia! Rozi, știu că ești acasă, deschde, te rog! Elia continuă să bată cu pumnii în ușă, dar femeia nu-i deschide. -Eu sunt Rozi, deschide! insistă ea. Elia sunt, deschide, te rog! continuă ea să bată în ușă. Fie-ți milă de mine, Rozi, îngheț de frig. Vino, și deschide! Cuvintele fetei o fac pe Rozi să deschidă ușa. -De ce nu mi-ai
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
ești acasă, deschde, te rog! Elia continuă să bată cu pumnii în ușă, dar femeia nu-i deschide. -Eu sunt Rozi, deschide! insistă ea. Elia sunt, deschide, te rog! continuă ea să bată în ușă. Fie-ți milă de mine, Rozi, îngheț de frig. Vino, și deschide! Cuvintele fetei o fac pe Rozi să deschidă ușa. -De ce nu mi-ai deschis? Bat de atâta timp.. -Știam că ești tu, dar... Ce e cu tine? Acum ți-ai găsit să vii
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
ușă, dar femeia nu-i deschide. -Eu sunt Rozi, deschide! insistă ea. Elia sunt, deschide, te rog! continuă ea să bată în ușă. Fie-ți milă de mine, Rozi, îngheț de frig. Vino, și deschide! Cuvintele fetei o fac pe Rozi să deschidă ușa. -De ce nu mi-ai deschis? Bat de atâta timp.. -Știam că ești tu, dar... Ce e cu tine? Acum ți-ai găsit să vii, pe vremea asta?! Ai necazuri... Elia intră, iar Rozi împinge repede ușa
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
o fac pe Rozi să deschidă ușa. -De ce nu mi-ai deschis? Bat de atâta timp.. -Știam că ești tu, dar... Ce e cu tine? Acum ți-ai găsit să vii, pe vremea asta?! Ai necazuri... Elia intră, iar Rozi împinge repede ușa. -Nu, nu te las să-mi furi a doua oară fiica! Vrăjitoare, lasă-mă să intru! îi spune Marta și după ce împinge ușa cu putere reușește să intre în casă. Îți bați joc de mine, Rozi? Spune
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
iar Rozi împinge repede ușa. -Nu, nu te las să-mi furi a doua oară fiica! Vrăjitoare, lasă-mă să intru! îi spune Marta și după ce împinge ușa cu putere reușește să intre în casă. Îți bați joc de mine, Rozi? Spune-mi cine e fiica mea! Elia, da? Am fost prietene, de ce-mi faci asta? M-ai mințit! De ce, Rozi, de ce? -Nu-i adevărat! îi răspunde Rozi. -Nu te mai cred! Știi că nu suport minciunile! Ai vrut să nu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
îi spune Marta și după ce împinge ușa cu putere reușește să intre în casă. Îți bați joc de mine, Rozi? Spune-mi cine e fiica mea! Elia, da? Am fost prietene, de ce-mi faci asta? M-ai mințit! De ce, Rozi, de ce? -Nu-i adevărat! îi răspunde Rozi. -Nu te mai cred! Știi că nu suport minciunile! Ai vrut să nu aflu. Da! Asta ai vrut. -Nu e adevărat! -Nu vrei să știe Elia că eu sunt mama ei! Sau poate nu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
ușa cu putere reușește să intre în casă. Îți bați joc de mine, Rozi? Spune-mi cine e fiica mea! Elia, da? Am fost prietene, de ce-mi faci asta? M-ai mințit! De ce, Rozi, de ce? -Nu-i adevărat! îi răspunde Rozi. -Nu te mai cred! Știi că nu suport minciunile! Ai vrut să nu aflu. Da! Asta ai vrut. -Nu e adevărat! -Nu vrei să știe Elia că eu sunt mama ei! Sau poate nu crezi tu, Elia, că eu sunt
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
eu sunt mama ei! Sau poate nu crezi tu, Elia, că eu sunt mama ta? -Ba eu cred! Nu ți-am spus că eu cred? -Nu ai crezut de la bun început... De ce m-ai adus aici? -Ca să vorbim cu Rozi... -M-ai adus aici ca să te ajute, vrei să fugi de propria ta mamă, de sânge din sângele tău! De ce nu mă crezi, Eia? -Te cred, mamă. Nu trebuia să venim aici, îmi pare rău. Hai să plecăm! -Stai! Dacă tu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
Așa o mamă poate aduce doar suferințe! Marta se repede și o strânge pe Elia la pieptul ei. -Doamne, lasă-mă, mă sufoci... -S-o luăm cu începutul. Nu o strânge prea tare, Marta. Eu sunt de vină pentru tot! încearcă Rozi să o liniștească. Am făcut un mare păcat și regret enorm. Nu i s-a întâmplat nimic fetei tale. Fiica ta e vie, s-a născut sănătoasă și e bine. -Cui i-ai dat-o? Spune, acum suntem aici amândouă
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
moartă. -Cine era el? -Simu. * Preocupată de pictură, Tina, fiica cea mică a soților Deac nu-și dă seama că a rămas singură în casă decât târziu, spre seară. „Cu siguranță au plecat s-o aducă pe Elia acasă de la Rozi. Ce zăpăcită mai e și Elia asta. S-a împrietenit cu Marta, fosta amantă a tatălui meu, care acum crede că e fiica ei. Doamne ferește!” își face Tina cruce și se îmbracă în grabă. „Doamne, dar uitucă mai sunt și
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
și se îmbracă în grabă. „Doamne, dar uitucă mai sunt și eu. I-am promis mătușii Aurora că trec pe la ea și am uitat. Sora mea e aiurită, iar eu sunt uitucă. Dar nu-i nimic și Aurora locuiește aproape de Rozi și voi trece și pe la ea”, își spune Tina. Când ajunge în fața porții, ca să scurteze drumul Tina o ia prin pădure spre casa în care de câteva luni locuia mătușa ei, dar din cauza zăpezii care s-a așternut în ultimul
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
pășești? Stai, mai bine te duc în brațe, îi spune el și o ridică de parcă ar fi fost un fulg. -Da, ai dreptate, nu e atât de grav, îi spune ea. Ce puternic ești. Hai să ne oprim puțin la Rozi. Suntem mai aproape de casa ei. Cei doi intră în curte și apoi în casa bătrânei. -Aici văd că nu e nimeni! se miră Tina. Speram să o găsim pe sora mea aici... -Ce te-a făcut să pleci singură prin
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
într-o seară de toamnă a anului 1881 în josul Teatrului Național. Vlahuță tot acum îl vede într-un tramvai „un om în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii (...) El ține în brațe un ghiozdan ros pe la margini: degetele de la mâna dreaptă îi sunt pline de cerneală violetă, ochii lui mici, înfundați, cu gene rari, au privirea vagă și ostenită a omului distras, dus pe gânduri.” „Mâncam adesea la același birt, povestește Vlahuță, și multe seri
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
se spune ca e cuvânt de origine mediteraneană, cf. gr. uras și ar proveni din i.e. *suer- „a scoate un zgomot, bâzâit, zumzăit“ (sic!) După noi, există o asemănare între șoarece și soare. Se știe că șoarecele e rozător, care roade deci. Chiar cuvântul a roade vine din lat. radere, rodere, pe ungurește rág. Se vede relația cu soarele egiptean. De asemenea, aici trebuie amintit numele șobolanului rât în latină, germanice, cu etim. necunoscută ori obscură. După noi, comparăm rât cu
MOUSE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369870_a_371199]
-
de origine mediteraneană, cf. gr. uras și ar proveni din i.e. *suer- „a scoate un zgomot, bâzâit, zumzăit“ (sic!) După noi, există o asemănare între șoarece și soare. Se știe că șoarecele e rozător, care roade deci. Chiar cuvântul a roade vine din lat. radere, rodere, pe ungurește rág. Se vede relația cu soarele egiptean. De asemenea, aici trebuie amintit numele șobolanului rât în latină, germanice, cu etim. necunoscută ori obscură. După noi, comparăm rât cu rato- „soare“ în limba are
MOUSE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369870_a_371199]