3,443 matches
-
Articolele Autorului pe cărarea către crucea cuvântului doi călători împart lumina cuvintelor între ecou și culoare sunt orb ascultă-mi muzica surdule eu te voi privi dincolo de culoare pe marginea unui vers citesc surdule citesc semnele mele au adâncimi câmpiile rostogolesc bilele de foc în vârful degetelor așa te văd surdule așa te văd orbule sunt surd știu privește-mi mai bine dansul între două coloane de foc ale timpului meu apoi spune-mi care cântec din împletirea razelor lunii este
ÎMPĂRŢIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370184_a_371513]
-
în cartea sa „Meditații metafizice” - traducere din limba franceză de data aceasta -, faptul că Noica s-a conformat propriei personalități, a celei care avea să devină creatoarea Rostirii filozofice românești „căci el nu traduce, ci mai degrabă murmură textul cartezian, rostogolindu-și cu voluptate cuvintele, lăsându-se amețit de sonoritatea lor poetică”. În continuare, semnalează: „a existat o predilecție românească pentru filozofia lui Descartes, dovedită de preocuparea lui Nae Ionescu pentru această filozofie și pentru personalitatea autorului ei...”. În „Cuvântul înainte
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
și o lăsăm netrăită? de ce o neglijăm, pentru a ne face planuri... de viitor? Privim în jur de parcă am fi mereu urmăriți de umbra timpului... Vreau să nu mai fug...! Vreau să fac popas, să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o trăiesc, iar atunci când vine alta la rând... să o trăiesc și pe aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
de umbra timpului... Vreau să nu mai fug...! Vreau să fac popas, să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului. Vreau s-o trăiesc, iar atunci când vine alta la rând... să o trăiesc și pe aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții, acum! Să aspir adânc intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărmul tăcut. Mă așez pe
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
mișcare inima dacă era oprită, repetând respirația directă gură la gură. În sfârșit îi simți pulsul slab, deci mai erau speranțe ca fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură porniră vâlvătaia ce se prelingea spre dâra de benzină ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
privindu-se-n oglinzi. Pe mine nu mai vor să mă arate, Și soarele orbit, se ascunde-n ele la apus, Mă poartă gânduri greu încercănate, Surzesc și șoaptele ce aveam de spus. Când setea o sting cu lacrima dorinței, Rostogolesc în suflet doar suspine. Număr pe degete raze de lumină, Vorbesc cu umbra, văzându-te pe tine. Mi-eram deajuns, atâta cât eram, Aveam un vers și zece gânduri... Acuma nici pe-acelea nu le am, Mă pierd aiurea printre
SPERANȚA UNEI ȘOAPTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353385_a_354714]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CÂND VALUL ÎNȚELEGE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Când valul înțelege că el este oceanul, Si zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
mi-a zis: Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
de oamenii aflați într-o mașină care circula în aceeași direcție de mers, adică pe direcția spre București. Din cauza curbelor nu au văzut cum s-a petrecut accidentul. Au apucat să vadă doar momentul în care mașina lui Iustin se rostogolea dincolo de glisiera metalică fixată la o palmă-două de marginea șoselei. După cum au relatat ei, mașina s-ar fi aflat în a doua răsturnare când au văzut doar roțile din față și farurile autoturismului, care, de altfel, le-a atras privirile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
el. În câteva secunde, pe mătăhălos îl transformă într-un munte cu trei stânci țuguiate în vârf, iar lângă el, Pui de Ger deveni un pietroiaș, din care țâșni un izvor cu apă cristalină. Cojoacele de zăpadă căzură de pe uriaș, rostogolindu-se în avalanșe. Ajuns în fața Temniței cu Troiene, pe Mărțișor îl cuprinse emoția. Își aduse aminte de bieții nenorociți care l-au încurajat și l-au ajutat să evadeze, sperând că vor scăpa și ei. Apoi alunul... și falnicii brazi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Publicat în: Ediția nr. 1165 din 10 martie 2014 Toate Articolele Autorului Porțile pământului s-au zăvorât Cu lacrima prinsă-n colțul ochiului - Candid contur de zigurat Ce n-accepta plecarea! Zorii au pus umărul vârstat cu alb Și-au rostogolit-o de pe un tăpșan. Armonicele acelui devreme, Înrămat azi în amintire, Au defulat în surdină Spre Calea Lactee - Când stelele dispar În caftanul dimineții, Strâng în palmă Aromate flori de salcâm, Aștept să mă privești calin Din ochi de dumbravă, Cu
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului ziua aceasta este mai înclinată decât de obicei oamenii sunt mai înclinați și cu gândurile înclinate nu se mai văd și păsările abia ținându-și înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare și o înclina și soarele-nclinat și luna curg pe-alături de valuri de vârfuri numai o floare albă de cireș atât de tremurândă și dreaptă ridică și reazemă ideile ce se-nclinaseră Referință Bibliografică: înclinarea florii de cireș
ÎNCLINAREA FLORII DE CIREŞ de VASILE PIN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353545_a_354874]
-
victoria altor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) are copaci și pietre cu forme de om și o apă învolburata cu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sau c-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins și târât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. dar nu în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
lumii. astăzi sunt dezvelite intru victoriaaltor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) arecopaci și pietre cu forme de om și o apă învolburatăcu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sauc-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă.îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalicidevin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins șitârât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. darnu în focul banilor voiam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
victoria altor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) are copaci și pietre cu forme de om și o apă învolburată cu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sau c-o fată. numai bărbații parcă-s bolovani rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins și târât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. dar nu în
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
doborât, a urmat, cu ajutorul toporului, curățirea acestuia de crengile mari, apoi, lungimea cozii toporului a folosit-o ca unitatea de măsură la care trebuie tăiat în bucăți bradul... După tăierea în bucățile dorite, acei „cilindrii” groși și grei i-a rostogolit la vale unde aștepta căluțul moțului. Acolo, a bătut un piron de fier în fiecare bucată de lemn și apoi a legat-o cu un lanț de jugul căluțului, care mai apoi, a târât-o până în curtea neîngrădită a stăpânului
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
și atunci unde este libera mea alegere în toată această înșiruire de inele ale șarpelui îndoielii sunt bătaie din bătaia inimii Lui și atunci când El vrea eu spun vreau nici nu am vreme să protestez ascult tac urmez calea mă rostogolesc minge de iarbă la picioarele necuprinsului necunoscută umbră mă plec tălpii mișcării impuls de foc sufletului El dă meciul se joacă la două capete început și sfârșit repetându-se până la vârful sandalelor cărora timpul le mai adaugă câte o bridă
MERE COAPTE NECOAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352951_a_354280]
-
Într-un fragment din jurnalul filozofului austriac Wolfgang Kraus am putut citi caracterizarea: „Un mers agitat, cu pași mari, un fel de a vorbi sacadat, avântat, de parcă i-ar fi greu să țină pasul cu șuvoiul gândurilor sale, cuvintele se rostogolesc, se suprapun, dând glas unor formulări incisive și precise. Un om de o bunătate deplină”. Pictorul, omul politic Eugen Mihăescu a amintit de curând cutremurătoarea întâlnire cu filozoful, în ultimele zile ale vieții sale: „În vara lui ’94 m-am
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
vârste preșcolare. Drumul într-acolo l-am cunoscut aproape pe de rost, cu șipotele și izvoarele cu adăpătoare, cu tăietura din care adunam zmeură, atenți la fiecare zgomot ce putea anunța venirea ursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleam spre vale, mestecenii de care ne aninam ca să ne „dăm huța” sau ritualul spălatului pe dinți cu cărbunele scârțâitor din vreo vatră stinsă, care ne făcea gingiile negre, ca la vampiri. La paisprezece ani, după admiterea la liceu, vegheată de
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
da de clipele trezirii când vei repeta târârea apoi înălțarea cu încetinitorul ca într-un flash absurd dintr-un film vechi banda din rolă e zgâriată pe alocuri ruptă secundele otrăvirii rădăcinilor își descoperă efectele și râde silențioasă roată se rostogolește dintr-o bilă a gândurilor prinde dinți și... sapă sapă până vei da de tine - un ulcior spart în partea stângă răsare o floare a nu știu cui poate-i iubirea veștedă a gândului că ești bucuria întârzie e o lecție grea
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
nu o dată cu nuanțe, aparent, de jucăușe versificații dar în matricea fiecărui poem se distinge o lume specifică acestui poet care scrie cu patimă și devoțiune. În rimă, nu obligatoriu riguroasă, sau în vers alb de cea mai pură esență, S.I. rostogolește parcă bulgării zăpezii lirice și construiește aici o lume fascinantă. Scrie cu ardoare și cu talent evident, scrie cu seriozitate și respectând ceea ce este mai important în formula unei cărți: taina creației. Când citești textul perfect rotunjit, fără asperități de
STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353775_a_355104]
-
al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de soi ales,arămii, căci nimeni n-a avut timp să le culeagă , se rostogolesc de pe crengile voluptoase, că lacrimile unui crocodil. Ajunse la pământ , se zdroșesc, formând o chisălița ... Citește mai mult G A Z E L A ȘI J U N G L A-r o m a n-Cer luminos de iunie
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de soi ales,arămii, căci nimeni n-a avut timp să le culeagă , se rostogolesc de pe crengile voluptoase, că lacrimile unui crocodil. Ajunse la pământ , se zdroșesc, formând o chisălița ... XIII. MARU-NALT DIN CURTEA MICĂ, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1189 din 03 aprilie 2014. Maru-nalt din curtea mică L-a sădit
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
o poarte până la țărmul oceanului, unde iubitul ei obișnuia să se plimbe. În focul dragostei, adunat în cochilia de mărgean, stau fulgere înaripate, gata să spargă ghiocul în preajma iubitului. Marea a purtat-o până la ocean, unde un val puternic a rostogolit-o la picioarele lui ... în timp ce se plimba pe plajă, pierdut în gânduri. Criss copilărise într-un oraș de pe malul Mării Negre-Tomis, orașul în care pe vremuri, poetul iubirii-Ovidiu, fusese exilat. Shinya știa lucrul acesta și intuise că acea scoică nu
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > UN DANS Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Voiam să închid ochii și să scriu despre dans, dansez în fiecare vis,dansez, iar clipele se rostogolesc pe note, clipe de parcă sunt ispite. Mă opresc și scriu în dansul unui vis de viu ca o părere sau ca o obsesie în care, tu reală, în brațele mele transfigurată în fericire. Doar așa devenim unul o perfectă identitate
UN DANS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353882_a_355211]