12,373 matches
-
să plec. Mă întorc spre intrare și descopăr, într-un cuier cît peretele, o colecție de pălărioare, de șepci, de berete. Ce deranjat era că-i cade părul! "O să ajung chel ca un ou. Un fel de Humpty-Dumpty, dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de blugi, chipiul de comandor, pălăria cu bor îngust, tip Dash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fraged. luminoasă și fragil. puternică, în puritatea și abundența ei feminină. Să fie într.un ceas bun? Să fie semn că ne vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci. Amînam. Mă uitam în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu mănînc mult, dar îmi place numai mîncarea care îngrașă. Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam e o barbarie". Idiot mai e și sexologul chel, cu teoriile despre cei 4-5 centimetri de carne ("cel mai bun penis e ca mînerul rotund de la ușă"), disecînd reușita "actului", în trei pătrimi de ceas, cu recunoștința reciprocă bărbat-femeie la un loc. Ca să n-o mai fac pe victima (colaterală), ies din casă. Tano rămîne înăuntru, cu șira la țeava fierbinte. Și ce piruete mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
motiv decît curajul. E probă de curaj și de îndemînare să sfidezi pericolul mașinilor, să învingi forța cailor din motor, să-i pui cu botul pe labe. Trebuie să eviți la mustață bolidul. Voi n-ați avut Cavaleri ai Mesei Rotunde? Cruciade? Și noi, cîinii, avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard, Cavalerii Marii Intersecții, ai Sensului Giratoriu. Îi celebrăm pe martirii șoselei cu șase benzi, cu opt, cu zece... Mai sînt și răpușii de dor: cîinele soldatului, cățelușa lui Mozart, Codarcea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uite așa mi-am ratat șansa reabilitării prin iubire. Aș fi putut s-o privesc la infinit, noapte de noapte, și atunci oamenii nu ar mai fi spus că Vârcolacul mușcă din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a slujit peste ani, cu precizia și intensitatea unei imagini. Și profilul olfactiv creștea lent în toate direcțiile, ca o peliculă revelatoare ce impresiona o hârtie fotografică, și dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înapoi, încercând să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubim încă. Ești încă soția lui, adică a mea, adică a noastră... Actul 2. Procesul (Sala de judecată. În mijlocul scenei, în fund, pupitrul judecătorului. Lateral, în fiecare parte, câteva rânduri de scaune. În centrul scenei, un scaun de bar, meschin, rotund, foarte înalt, unde va sta cel interogat). Judecătorul poartă căști în urechi și dă din cap ritmic. Din când în când, intonează în surdină aceeași și aceeași melodie: I don't buy my love, Don't buy it... Don't
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unduindu-și șoldurile bogate. Se repede glonț către scaunul inculpatului, îl dislocă cu brutalitate pe înlocuitorul ei și continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă pentru o clipă. Fundul ei mare se așază cu greutate pe scaunul mic, înalt și rotund și se revarsă în toate părțile ca un cozonac ce-și iese din formă.) Cleopatra: ...Îmi cădea varul de pe pereți, domnilor! A trebuit să zugrăvesc de câteva ori în anii ăștia. Doamna Dora este o ofensă publică. Totuși, de la scindarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mod ciudat, tocmai la scurtă vreme după ce-am făcut legătura dintre poză și semnătura de pe bilețel; fotografia se odihnea ca niciodată în sertar cu fața în jos și atunci pentru prima oară m-a frapat "M"-ul caligrafiat rotund în filigran pe spatele ei. Fotografia, ce știa să scrie bilețele, cu fata frumoasă și zâmbet straniu, a încetat să-mi mai rețină atenția. Sfârșitul călătoriei. Marny Mă scol rapid de la masă și ies din vagonul-restaurant pe urmele ei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
farsei monologului ce va urma, pentru a nu porni cu o preconcepție asupra sensului discret și vag al piesei. Prin urmare, se ridică cortina, scena complet goală, cu excepția unui cer banal de vară, usturător de albastru și un soare perfect rotund, de culoarea lămâii stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei, este trasă o linie strâmbă și tremurată ce pare să despartă la modul metafizic "cerul albastru deasupra noastră" de nevolnicia celor ce vor năvăli pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o cloacă, apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui în mână. Deasupra ei survolează o albină ce ezită între a se așeza pe floare sau pe umărul rotund și pufos al Pulcheriei. Din fundal se aude vocea rezonerului...) Oare ce-o să aleagă albina, floarea sau fata? Albina știe că floarea nu-i mai poate oferi prea mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete aproape vertical de stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din găuri mari și rotunde, ce descreșteau pe etajele superioare și se terminau cu niște ferestre mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi Land. Dacă frunzele-vele dispăreau una câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
găuri mari și rotunde, ce descreșteau pe etajele superioare și se terminau cu niște ferestre mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi Land. Dacă frunzele-vele dispăreau una câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la etajele inferioare, din găurile mici de pe nivelurile superioare porneau furnicile lucrătoare, grăbite să ia drumul invers pentru următorul transport. Nu mai știu pentru câtă vreme am zăbovit cu privirea la acea agitație furibundă de intrări și ieșiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să accepți și să recunoști iubirea, să pui capăt suferințelor și existenței tale searbede. Printr-un gest reflex mă închin și mulțumesc. Împărătița îmi face semn să plec. Cavalerul meu vătaf mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea, clănțănind din zalele lui cheliceroase; tot acum observ că poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ales când se întorcea vremea în loc, cum spunea el, când se îndrepta după zile de ploi lungi și obositoare, sau de câte ori dădea prima zăpadă și își făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
revederii sau a recunoașterii poate fi atât de puternică și de intensă. Pentru că memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără s-o fi văzut vreodată, pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă scol în timpul nopții, dar o presiune puternică în zona abdomenului m-a trezit. A fost poate primul semn elocvent al bolii. Un zgomot fojgăit se aude dinspre culoar. Caut febril comutatorul și holul puternic iluminat îmi dezvăluie un fund rotund, împodobit sporadic cu fulgi și pene, ce se agită deasupra coșului meu cu rufe murdare. Făptura purta o pereche de ciorapi albi de nailon trași peste picioare umane, delicate, de balerină, ce se terminau în copite de capră. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spaima mamei. Îmi dă pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după alte femei și fumează ca un turc. Nu-mi pot imagina de ce această prezență abundentă și exuberantă, cu sânii și fesele atât de mari și rotunde, poate avea o reverberație atât de masculină asupra mea. De altfel, și față de mama se comportă bizar. Sunt sigură că și mama simte la fel în raport cu ea; o ia pe după umeri, îi face masaj pe tot trupul, are grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin geamlâcul rotund de sticlă colorată înspre holul ce dădea către celelalte camere și nu a zărit decât un zid nesfârșit lipit de geamul ușii. Ca și cum casa ei s-ar fi terminat aici, în spatele acestei uși. Atunci a înaintat rapid către fereastră, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și citise "Bătrânul și Marea" a asociat numele de "Santiago" cu marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deranjate. Ca și cum s-ar autoconține, retrase în lumea lor, aceste viețuitoare stau încremenite cu orele pe picioarele lor elefantine și puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă următoarea mișcare. Oul țestos este hermafrodit; perfect rotund și translucid. În final, sexul oului este dat de expunerea mai mult sau mai puțin la lumină. Sămânța devine "mirabilă" prin dozarea luminii. Un ou cu plod... Îl urcă-n soare și cunoaște! spune poetul (Ion Barbu). "Lonely George" este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poți strecura printre ei. Se răsfățau în soare pe nisipul fierbinte sau pe stâncile labirintice de lavă și o purtau cu gândul la descrierile din "Bătrânul și Marea" și de-acolo la Santiago al ei, bărbatul cu umerii puternici și rotunzi. Și ea și-l imagina rostogolindu-se pe nisipul fierbinte, printre focile ce forfoteau lasciv și ludic sau zăceau nemișcate la soare. La vârsta la care citise "Bătrânul și Marea" nu văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a dat Dumnezeu..." Privesc cu interes, dar fără dorință, la îngerul care stă imponderabil deasupra mea. Nu l-a mai chemat nimeni de foarte multă vreme și el totuși a venit, de bună seamă cu un scop anume. După formele rotunde, ochii tâmpi de albaștri, ciorapii de nailon, pare mai degrabă o îngerașă. Prezența lui atotcuprinzătoare desfășurată pe tavanul camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]