2,453 matches
-
era vie iar ea era de-o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
liniștiți pe scaune, ținându-și mâinile așezate în poală. Pe scaunul din spatele șoferului, oglindită în geamul care îl desparte pe acesta de restul lumii, stă o femeie bătrână, într-un trenci de culoarea timpului. De sub mânecile tocite se ivesc manșetele roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea, bonne à tout, cine știe cu câți ani în urmă. Capul și l-a învelit cum a putut mai bine în căciuli și broboade, dar un cârlionț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce gură mare avea! —Excelent! Duggie părea din ce în ce mai fericit. Când pot să vin să le văd? Am găsit niște idei minunate pentru instalare. Ți-aduci aminte de asistentul ăla îngrozitor cu care m-a blagoslovit Willie? Adrian? Ăla cu costume roz deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de Zinfandel 1, numai că e un pic spre fraise. Ah, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pot să vin să le văd? Am găsit niște idei minunate pentru instalare. Ți-aduci aminte de asistentul ăla îngrozitor cu care m-a blagoslovit Willie? Adrian? Ăla cu costume roz deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de Zinfandel 1, numai că e un pic spre fraise. Ah, absolut îngrozitor. Întotdeauna mi-e groază c-o să zică lumea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zisei eu, politicos. Arăți mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dar nu mai era o altă umbrelă. Luă umbrela din dulap și se Înapoie la masă. Dacă făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre biroul lui Patta. Ciocăni, așteptă până ce fu sigur că-l auzi pe superior strigând „Avanti“ și intră. De obicei, când intra Brunetti, Îl găsea pe Patta În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
perfect intact. Poți să pleci acum. Imediat după ce desfaci pachetul. Am spus să ieși din cameră! Bine, bine. În sfârșit. În cutie, alături de un bilețel, Tania a primit 6 nestemate: una țiclam în formă de stea cu 6 colturi, una roz în formă de fluture, una roșie în formă de fulger, una mov în formă de diamant, una portocalie în formă de măr și una albastră în formă de măr. Biletul suna așa: „Pentru tine și prietenele tale. Folosește-le cu
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
în Merseyside. Apoi a fost rândul Laurei. Hugo a privit-o cu interes. În afara machiajului gros, Laura avea un spațiu generos între cei doi dinți din față, ceea ce făcea ca zâmbetul ei să aibă un aspect obscen. Era îmbrăcată în roz țipător. Hugo s-a întrebat unde-i era jumătatea. E, ăăăă, prea ocupat ca să vină aici, a recunoscut Laura când Lotti i-a pus senină aceeași întrebare. Nici un tată n-ar trebui să fie prea ocupat ca să vină aici, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frumoase- din contră! Amanda a devorat detaliile referitoare la cadourile pentru copil pe care o supermanechină însărcinată le primise de la prietenii ei celebri. Costumașe Baby Dior, un halat de baie cu monogramă, salopete cu imprimeu Pucci, mocasini din piele întoarsă roz, o pălărie Ralph Lauren și mănuși din lână merinos de culoarea lavandei. Plus o pereche de pantofi de condus Tod, albastru-deschis! Panicată, Amanda a citit cum un cărucior numit Broscuța Bugaboo era „accesoriul preferat al oricărei mame la modă“. Frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că sentimentele materne intervin mai târziu. Așa că nu și-a constrâns deloc manifestarea principalului sentiment în calitate de proaspătă mămică, și anume acela de dezgust. Mai întâi, i-a dat frâu liber în salonul postnatal. Unde era oribil: pereții erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda încercase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rosa părea fericită, așa că Alice s-a dus în baie să-și spele niște piure de legume de pe haine. A încercat să nu se uite la capacul canapelei. Acesta, cu suprafața lui hidoasă, căptușită cu un material plastic de un roz prăfuit, era folosit ca întăritură pentru masa de schimbat scutece, care de-acum era evident că stătea să se prăbușească, iar iminența acestei situații nu putuse să fie ignorată nici măcar de Jake. Alice se enerva de fiecare dată când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
evident că stătea să se prăbușească, iar iminența acestei situații nu putuse să fie ignorată nici măcar de Jake. Alice se enerva de fiecare dată când se uita la capacul ăla și-și imagina câte insecte trăiau probabil sub suprafața lui roz prăfuită. Și nu rezista să nu se gândească și de cât timp o fi zăcut canapeaua la groapa de gunoi înainte ca Jake s-o „găsească“. Ochii lui Alice au căzut pe dulapul din baie. Sau, mai curând, pe fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pumnul ridicat în sus. —Ce mama naibii..., a început Hugo. —Scuze, amice, a spus bărbatul cu un accent Cockney pronunțat. Tocmai mă pregăteam să bat la ușă. În spatele lui, așezat numai pe jumătate pe trotuar, era un microbuz vopsit în roz și roșu, cu un logo înstelat pe scria „Twinkledreams“1. —Am venit să fac tavanu’, l-a informat bărbatul pe Hugo. Hugo s-a holbat la el. — Nu înțeleg. Care tavan? — Îți bați joc de mine? Ăla din camera copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să se mai întâmple. Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sărit peste gărdulețul vopsit în alb din capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina luminii din ce în ce mai scăzute, dar în apă, undeva în fața lui, o pată mică de roz îi confirma că ținea pasul cu ursulețul. În vreme ce râul se apropia de un cot, lui Hugo au început să-i crească speranțele că jucăria avea să se oprească în mal împinsă de forța apei. Apoi s-a lovit, violent, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plini de lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din apropiere, o formă fleșcăită, care aducea cu un urs. Era de un roz foarte fosforescent. La scurt timp după asta, Hugo s-a trezit înșfăcat cu putere, săltat în sus și întins pe pământ. A clipit la vederea grupului de oameni- probabil trecătorii de pe pod - care-l scoseseră din apă și-l trăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era ridicat într-un coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și căpătase un aer dramatic datorită machiajului iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era îmbrăcată erau infinit mai sofisticate decât garderoba obișnuită a lui Alice, care arăta de parc-ar fi fost scoasă dintr-o pubelă; o fustă mulată, de un elegant albastru pal și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
evidență. Acum își dădea seama că greșise. Cu niște haine și un machiaj adecvat, era frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
datorată diferenței de fus orar se topea cu fiecare minut care trecea. Nu că Amanda ar fi fost așa de obosită. Era adevărat că zburase toată noaptea, numai că venise în cabina cu paturi de la clasa întâi, unde totul era roz și ți se servea și șampanie. Din fericire, scurta perspectivă în abisul de coșmar de la clasa economic rămăsese cu mult în spatele ei. Amanda s-a uitat prin cameră cu un ochi critic. Firidele cu arzătoare de ulei parfumat, în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
venit să cred că m-ai sunat și mi-ai spus că trebuie să vorbim chiar în secunda în care mă urcam în taxi la Heathrow. —Incredibil, i-a replicat Laura, care sclipea într-un costum de baie de un roz așa de tare că pe Amanda o dureau ochii. Și e grozav c-ai putut să vii direct la centrul de frumusețe, să te întâlnești cu mine, în loc să te duci întâi acasă. Amanda și-a scuturat piciorul zvelt și bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șocat. Ea! Vorbea relaxată, de parcă l-ar fi văzut de pe trotuarul de vizavi. Oare femeia asta n-avea nici un pic de rușine? Hugo s-a uitat la ea pe sub sprâncene. Privirea-i era plină de ură. A observat absența obișnuitului roz violent și a pieptului umflat de efortul de a respira. Laura era îmbrăcată cu un pulover cenușiu cu guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În schimb, a șuierat: —Ce faci aici? Zâmbetul lui Hugo părea bolnav. —Terapie de cuplu. Tu? Alice a întors ochii. —La fel. Deci Jake a aflat? Hugo și-a spus că Alice era așa de frumoasă cu eșarfa de un roz blând - care sigur nu era de la gunoi - care-i scotea în evidență bujorii din obraji și-i încălzea nuanța părului. — Da. Și am înțeles de la el că și Amanda știe. Hugo a clătinat din cap. — Deci, în esență, amândoi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]