1,828 matches
-
am ascuns groaza destul de repede și Meryt mi-a văzut fața. - Spune-mi, măcar, mi-a cerut ea, luându-mă de umeri. Nu-ți strânge buzele când ai fi putut să salvezi copilul. Măcar învață-mă, să pot încerca eu. Rușinată de lacrimile ei, am început să-i povestesc despre metodele Innei, despre cum făcea ea cu cuțitul, despre trucurile ei cu mâna. Am încercat să-i explic cum se folosesc plantele, dar nu știam numele egiptene ale ierburile și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca rămurelele unui pom tânăr și erau mai lungi decât palmele masive, iar brațele îi erau împodobite cu munți și văi de mușchi, din cauza muncii grele. M-a surprins uitându-mă și și-a tras mâinile, de parcă s-ar fi rușinat. - Când m-am născut, mama s-a uitat la mine și a țipat când le-a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spre Teba. Re-mose s-a ridicat de la pământ și a așteptat afară până când am fost gata pentru călătoria pe care urma s-o fac. Cât mi-am adunat trusa și ierburile, m-am bucurat de curajul de care dădusem dovadă, rușinându-l pe fiul meu cel puternic, arătându-i propria nepolitețe și insistând să-mi iau la revedere. Unde era femeia supusă care trăise în casa lui Nakht-re atâția ani? Meryt mă aștepta în ușa casei fiului ei, nerăbdătoare să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
treaba aia cu pertu-ul, apoi s-a dus în cămară și a adus de-acolo o farfurie de cornulețe cu nucă, două pahare și o damigeană, mi-a pus în față farfuria și un pahar, spunându-mi să nu mă rușinez, să mănânc liniștit, a luat și el un cornuleț și l-a mâncat, între timp a scos dopul de la damigeană, și-a umplut paharul, am văzut că era vin roșu, am luat și eu un cornuleț cu nucă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capitală, deși comercial vorbind n-a prea satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă îndoisem, fie și doar o clipă, de tatăl meu. Până atunci, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă îndoisem, fie și doar o clipă, de tatăl meu. Până atunci, nu mai mi-adusesem aminte întâmplarea cu ceața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezîndu-se pe jos și luînd o revistă. Cum a fost ziua mea ? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decît budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gîndul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu sînt. — Emma ! Cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simțit frustrată ! — Nu m-am simțit deloc frustrată ! zic iute. Lissy, nu sînt lesbiană. — Bisexuală, atunci. Sau „poli-orientată“. Spune-i cum vrei. Nu sînt nici bisexuală ! Sau poli-cum vrei tu. — Emma, te rog ! Mă prinde repede de mînă. Nu te rușina cu sexualitatea ta. Îți promit că am să te sprijin din tot sufletul, indiferent de alegerea pe care o vei face... — Lissy, nu sînt bisexuală ! țip. Și n-am nevoie de nici un sprijin ! A fost doar un vis, OK ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Noc, acasă, că n-ar fi fost așa de cumplit după ce-o Împuiasem până și pe o vacă din aia precum Bodolona. Măcar Logon să iasă câștigat din toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i mai arătau. - Ia trimite la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în același timp, conștient de îndatoririle sale, încearcă să salveze aparențele; înlătură câteva obiecte care baricadează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pipăie unul pe altul.) INAMICUL (Când la unul, când la altul.): Da, cu floarea, cu floarea... Vezi? Vezi un loc negru, o gaură murdară? De aici a plecat și ochiul meu... la ceruri... (Pioșenie.) L-am slobozit într-o dimineață, rușinat de câte visasem cu el... Sunt prea mulți... doi ochi... pentru un singur om... (Meditativ.) Prea multe mârșăvii se pot visa... cu doi ochi... Fiecare ochi visează altă mârșăvie și tu cum alegi, cum? Cum să alegi dintre două urâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vecii vecilor n-ai fi putut să-l servești pe dușman la fel de bine cum ne-ai servit pe noi, spuse el. Mi-am dat seama că aproape toate ideile pe care le am acum, care mă fac să nu mă rușinez de nimic din ceea ce poate am simțit sau am făcut ca nazist, n-au venit de la Hitler, nici de la Goebbels, nici de la Himmler - ci de la tine, zise el luându-mă de mână. Numai datorită ție n-am ajuns să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Bine, ascult, l-am liniștit eu. Lacrimile îi șiroiau pe obraji. I-am vândut bijuteriile, bijuteriile preferate, ba odată până și rația ei de carne... toate ca să-mi cumpăr mie țigări, mărturisi el. — Am făcut cu toții lucruri de care ne rușinăm, l-am consolat eu. — N-am vrut să mă las de fumat de dragul ei, insistă el. — Toți avem și obiceiuri rele, am zis eu. — Când a căzut bomba pe apartamentul nostru, a omorât-o pe ea și pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-i așa? zise Bez, care ne întărâta când pe unul, când pe celălalt. Să vezi la el amețeală - pe lângă el, Jimmy Stewart 1 e un fel de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme cu scara lui Iacob, mărturisi Ben, rușinându-se ca un copil de școală. Știa cum să se comporte cu Bez, după cum observam, îndeajuns de sigur pe el încât să-l ia un pic peste picior. N-avea nici un sens să se bazeze pe funcția lui de director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut, Matthew! spusei eu cu entuziasm. Părea ușor dezorientat. — Toate bune? îl întrebai eu. Nu, doar că - în fine, zise el rușinându-se, ca un băiețandru, nu te-am mai văzut îmbrăcată așa frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte să-mi pice fisa și să înțeleg că și Matthew avusese față de mine aceeași reacție pe care o avusesem eu față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am început să mă zbat, dar era foarte puternic. După care am simțit... am simțit... Inspiră adânc. Îmi dădeam seama că se abține să nu plângă. Matthew, care stătea în spatele ei, neștiind ce să facă, părea că e oripilat și rușinat. Săracul probabil că se simțea într-un fel răspunzător pentru ceea ce se întâmplase cu Violet în casa părinților lui. Avea un ac - trebuie să fi fost unul dintre seringile mele creion ActRapid - mi-a înfipt un ac în braț. Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
obținem un acord cu yubani-i și vom avea acest drept. Încercați să mă cumpărați? — Da. Pentru câteva clipe, păru descumpănit de sinceritatea inginerului și întârzie să reacționeze. Celălalt profită de ocazie. — Toți avem un preț și nu trebuie să ne rușinăm pentru asta. E ceva propriu naturii noastre. Și prețul dumneavoastră ăsta este: pace și singurătate... Eu sunt singurul care vi le poate garanta. Și, țineți minte... Dumneavoastră, aici, nu sunteți decât un străin. Nu aveți dreptul să trăiți în țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
femeie dezirabilă, pacea pe care o dorea atât de mult se risipise. De ce goliciunea era atât de nevinovată, încât o avusese alături luni întregi fără ca o singură dorință să-i fi trecut prin minte? Atunci când Adam și Eva s-au rușinat de ei înșiși, s-au îmbrăcat..., ori s-au rușinat pentru că se îmbrăcaseră? Dar nici nu se excitase pentru cum era îmbrăcată Piá. Ci pentru exact acea cale de mijloc în care trupul ei apărea ascuns și prezent în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se risipise. De ce goliciunea era atât de nevinovată, încât o avusese alături luni întregi fără ca o singură dorință să-i fi trecut prin minte? Atunci când Adam și Eva s-au rușinat de ei înșiși, s-au îmbrăcat..., ori s-au rușinat pentru că se îmbrăcaseră? Dar nici nu se excitase pentru cum era îmbrăcată Piá. Ci pentru exact acea cale de mijloc în care trupul ei apărea ascuns și prezent în același timp, acoperit și gol, apropiat și îndepărtat, vizibil, dar protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mult în două mii de ani. Să vâneze și să ucidă era tot ce știa. Nu conta că erau gorile anterioare lui Hristos sau bizoni de pe pășuni. Să ucidă și să păstreze blana era singura lege pe care o cunoștea. Se rușină pentru pieile de caiman pe care le adusese. Timp de doi ani, pieile pe care i Ie dădea părintelui Carlos și pe care acesta le vindea la Santa Marta erau - împreună cu fluturii - principala lui sursă de venit. Nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor muri cu mândrie, așa cum au trăit. Nu va fi un trib care moare uitat, ci „Tribul“ care lasă amintiri cu trecerea timpului. Albii vor trebui să se simtă rușinați de dispariția noastră, nu noi. — Cine a hotărât asta? — Toți. La yubani, hotărăsc toți. Ne-am strâns în casa cea mare în ziua când ai luat-o pe Piá. Răspunsul tău a fost clar: albii nu vor pacea noastră. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Antonia era, probabil, pîndită de pierderea judecății, bătrînii o sfîrșeau, uneori, rău. Antonia era, În rest, Întreagă la minte, blîndă, vioaie. Dacă izbucnirile ei nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol ; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin apoi. Ce m-a apucat?, zicea. De aici, poate, visul lui Thomas: aceasta Îi tot Împuiase capul, În ultima vreme, repetase obsedant prevestirea. Rusoaico!... Așa o numeau mulți pe Antonia, o ramură a neamului ei se trăgea din Est
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gândul la prima întâlnire cu prietena lui din ultimul an de liceu. Acolo, pe o bancă așezată strategic sub coroana bogată a unui pom prin care lumina neonului din apropiere nu pătrundea, a sărutat-o pentru prima oară. S-au rușinat amândoi, au izbucnit în râs și s-au sărutat din nou, dar mai lung și mai „lipicios”, cum l-a caracterizat pe el fata, după aceea. Vorbeau mult și parcă niciodată nu epuizau subiectele ancorate în literatură de toate felurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
când mă gândesc, simt că roșesc și mă trec fiori. Uit de bărbat, uit de copii, uit de tot. Cred că uit și de mine. Nu mă recunosc de cele mai multe ori și vă mărturisesc, deși îmi vine greu și mă rușinez, că... Confesiunea asistentei a fost întreruptă de intrarea furtunoasă în salon a doctorului Grigore. Flutura cu satisfacție o hârtiuță ținută cu două degete și, fără să salute, se grăbi să comunice motivul bucuriei sale. - Am găsit! ... Am găsit ceva extraordinar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]