10,776 matches
-
câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi-a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să..., dar nu mai zic... mie rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți le imaginezi... În orice caz am ales să lucrez Într-un club și nu Îmi pare rău. Într-o zi el mi-a propus dacă nu vreau să lucrez În Night club! Pentru
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
vest, de la literă către vers până la alcătuirea delicată a aerului, a cătușelor, a pulberii care explodează după trecere zi de zi vers pe care ți-l dăruiesc, luo na odată cu sfârșitul a ceea ce nu sunt cu parfumul iritant al reușitei/rușinii cu desenul tău perfect, ascuns într-un buzunar de absență. ești un paradis, luo na, pe care lupii l-au devorat peste care luna a apucat să strălucească unde s-au savurat cine copioase, de către cuceritori ești un paradis peste
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai buni ca dumneata! DĂNILĂ: I-auzi vorbă! Adă punga-ncoa, jupâne, și ține gânsacul. Să-l mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine la rampă, cântărește punga în palmă.) DĂNILĂ: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Halal de tine, Dănilă! Dintr-o pereche de boi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n mână... Și doar am spus de-atâtea ori că voi merge și voi cere un anteriu mai acătării, ca pentru unul ce-am îndurat atâtea în pustnicie; și nu unul ca acesta ce-l am, de-a mai mare rușinea, peticit și mai scurt ceva la spate decât dinainte. Păi cum vine asta?! (Caută cu privirea, intră pe jumătate în colibă, mormăind supărat. Iese în mână cu un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am putut stăpâni. Am călătorit toată noaptea, sunt nedormit și obosit. REGELE: Dacă e așa, îți poruncesc să caști! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. Haide, mai cască! E o poruncă! MICUL PRINȚ: Mi-e rușine... nu-mi vine să casc. Nu pot să casc așa, când mi se cere. REGELE: Eu nu îngădui nesupunerea. Eu sunt un monarh absolut. Așa că îți poruncesc hotărât ba să caști, ba să nu caști! Îți poruncesc să faci imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Mi-e foarte milă de tine. N-ai pe nimeni? N-ai nici măcar o oaie? BEȚIVUL: O oaie? M-ar face să uit? MICUL PRINȚ: Poate că da. Ce vrei să uiți? BEȚIVUL: Vreau să uit că mi-e rușine. MICUL PRINȚ: Și de ce ți-e rușine? BEȚIVUL: Mi-e rușine că beau. MICUL PRINȚ: Pot să te ajut cu ceva? (Bețivul face un semn de respingere, își toarnă. Mormăie cântecul, bea) Îmi pare foarte rău pentru tine, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
N-ai pe nimeni? N-ai nici măcar o oaie? BEȚIVUL: O oaie? M-ar face să uit? MICUL PRINȚ: Poate că da. Ce vrei să uiți? BEȚIVUL: Vreau să uit că mi-e rușine. MICUL PRINȚ: Și de ce ți-e rușine? BEȚIVUL: Mi-e rușine că beau. MICUL PRINȚ: Pot să te ajut cu ceva? (Bețivul face un semn de respingere, își toarnă. Mormăie cântecul, bea) Îmi pare foarte rău pentru tine, dar n-am ce-ți face. Nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
N-ai nici măcar o oaie? BEȚIVUL: O oaie? M-ar face să uit? MICUL PRINȚ: Poate că da. Ce vrei să uiți? BEȚIVUL: Vreau să uit că mi-e rușine. MICUL PRINȚ: Și de ce ți-e rușine? BEȚIVUL: Mi-e rușine că beau. MICUL PRINȚ: Pot să te ajut cu ceva? (Bețivul face un semn de respingere, își toarnă. Mormăie cântecul, bea) Îmi pare foarte rău pentru tine, dar n-am ce-ți face. Nu te poți ajuta decât singur. (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pornind de la constatarea oarecum paradoxală că „printre cei care produc texte, scriitorii sunt o minoritate“, prozatorul citează copios din prezumtivul „jurnal“ al Eugeniei Ionescu, femeie ce a ales calea renunțării dintr-un motiv ciudat, dar cât se poate de simplu: rușinea de a exista și, consecință firească, de a vorbi despre sine. Jurnalul devine, astfel, un fel de confesiune à contre coeur, un instrument de anihilare a eului, nevoit să se exprime parcimonios și să se ascundă în falduri victoriene. Scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în care a fost inserat. Lumea nu e separabilă de om. Într-un carnaval, corpurile se amestecă indistinct în marele corp popular al speciei.“ Așadar, de la marele corp popular al speciei la individualizare. Fiecare pentru el. În Evul Mediu jena, rușinea era un concept fundamental diferit de ceea ce înțelegem noi azi. Necesitățile fiziologice erau executate cu o mult mai mare dezinvoltură. Murdăria nu există ca atare, în sine, nu e un fapt de la sine înțeles în nici o cultură. E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sunt cei doi din fața lui... Dimineața se arăta calmă și caldă. Cerul înalt și plin de lumină aurie stăpânea întreaga fire. Măriucă, vezi de silește să fiți gata la timp, ca să nu întârziem la școală, că ar fi mai mare rușinea. Ce ar zice lumea? „Ia uite dumneata cine întârzie. Tocmai primarele!” Măriuca nu prididea cu aranjatul hăinuțelor pe Costăchel cel mic - Tăchel - cum îi spuneau ei. „Să arate așa ca un fecior de om gospodar, că odată-i începutul anului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos - a grăit învățătoarea. Măi, da’ mândri mai suntem noi astăzi! a apreciat bătrânul învățător. Dar nu mi-i rușine nici cu mămicile lor. Uite-te la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne grăbim, copii, că se cam apropie ceasul... Cei doi tineri învățători le-au ieșit în întâmpinare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot de râs sănătos, care a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să știi că în casa asta eu sunt judecătorul. Izbucni: fă bine și părăsește-ne! Acum, chiar în clipa aceasta. Nu mai ești fiica noastră! Nici la moartea mea și a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul. Rușine mai mare n-a îndurat obrazul meu niciodată în viață... niciodată, auzi! Niciodatăăăă!... Simona simți din plin această lovitură. O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui. Așa numea el fapta Simonei. ,,Rușinea familiei". Din punctul lui de vedere, cum își spunea ea deseori, poate avea dreptate, dar era numai dreptatea lui, nu și a ei. ,,Măicuța mea bună, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui. Așa numea el fapta Simonei. ,,Rușinea familiei". Din punctul lui de vedere, cum își spunea ea deseori, poate avea dreptate, dar era numai dreptatea lui, nu și a ei. ,,Măicuța mea bună, de zeci de mii de ori te rog să mă ierți dacă am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sunt numai niște iluzii ieftine, căci întotdeauna există momente în viața omului, când manierele sunt schimbate pe îndeletniciri, iar gesturile elegante, pe porniri instinctuale. Acum, după atâția ani, se vede limpede că aberam (alienarea mintală, de altfel, nu este o rușine), căci nu exista, de fapt, niciun alt bărbat, care să fie mai aproape de inima ei, ci se întâmplase doar că mă respinsese cu eleganță pentru nepotrivirea dintre noi, nepotrivire pe care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dinadinsul, Maria își luă inima-n dinți și se hotărâse, în sfârșit, a i le oferi: - Atunci, prea bine!, spuse aceasta. Ascultă atent, am săți dezvălui totul, întocmai așa cum s-a petrecut. Și nu știu dacă trebuie să-mi fie rușine de trecutul meu, ori dacă trebuie să-l regret cumva, însă ascultă-l, ți-l pun dinainte pe tot. Adevărul, așadar, este că bezna nebuniei nu mă întunecă deloc, așa cum se întâmplă cu toți ceilalți nenorociți din locul acesta ordinar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de altminteri, vezi și tu că poate deveni un dezavantaj de multe ori, la dracu’! - Poftim?! - La dracu’! - Ce ai zis, Șerban?! - La dracu’, am zis! - Ah, dar cum de-ți permiți să drăcui cu atâta ușurință și lipsă de rușine, iar, pe deasupra, și de față cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste clipe abia, înțeleg perfect totul. Firește că numai obiceiul de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai ajungeam la prima oră, iar următoarea se Întâmpla să fie pe la jumătate. Îmi luam inima În dinți și intram! Bună ziua! Spuneam cu glasul tremurat... Vă rog să mă scuzați că am Întârziat, n-am reușit să... Nu ți-e rușine?! Cum Îți permiți!? Ieși afară, neobrăzato! La ora mea să nu mai vii, de azi Înainte! Simțeam cum mi se urcă sângele În obraji, dar eram hotărâtă să rămân. Vă implor să mă ascultați un minut. Nu sunt un robot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]