1,724 matches
-
să-i explic de lumina aceea a frunzelor ce foșnesc, neînțeleasă va rămâne pentru tata hotărârea mea și dureroasă pentru mine și mai ales pentru mama încrâncenarea lui, am plecat de acasă fără să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți, mi-a mai strecurat mama în rucsac niște gutui galbene și două borcane cu dulceață, unul de cireșe și celălalt de piersici, dulceața de cireșe aproape am terminat-o de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și dureroasă pentru mine și mai ales pentru mama încrâncenarea lui, am plecat de acasă fără să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți, mi-a mai strecurat mama în rucsac niște gutui galbene și două borcane cu dulceață, unul de cireșe și celălalt de piersici, dulceața de cireșe aproape am terminat-o de când m-am așezat la masa de lemn din odaia simplă de la mănăstire, 7 octombrie, mă hotărăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înainte de a fi spălate pentru prima dată și de a-și pierde strălucirea de haină nouă. Pantofii sport erau o pereche roz de la Nike pe care Ashling o văzuse într-o revistă, dar care nu se găsea încă în Irlanda. Rucsacul ei roz din fâș se asorta cu banda de pe talpa pantofilor. Iar părul ei era încântător, strălucitor și lejer, des și lucios, în felul în care nu ai cum să îl faci cu mâna ta. Fascinată, Ashling a verificat conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un bărbat care dormea în prag. Același om care fusese acolo și zilele trecute. Doar că era mai tânăr decât își imaginase ea. Palid și slab, strângând în brațe pătura lui portocalie ponosită, părea aproape un copil. A căutat prin rucsac și a scos o liră, pe care a pus-o ușor lângă capul lui. Dar poate îi va fi furată, se îngrijoră ea și o mută sub pătură. Apoi, pășind peste el, intră în bloc. În timp ce ușa se închidea în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
e vorba aia? spuse el, mijind ochii gânditor. Nu te îmbrăca pentru slujba pe care o ai, îmbracă-te pentru slujba pe care ți-o dorești. E corect? Ashling era prea jenată ca să se poată concentra. —Vrei...? Și-a dat rucsacul jos de pe umăr, dar o încurca rău punga mare pe care o ținea în mână. Vrei ceva...? I-a dat o liră, pe care el acceptat-o înclinând grațios din cap. Cuprinsă de rușinea provocată de diferența dintre ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
decât părțile bune, primele zile care dădeau speranță și promiteau dragoste. Ea lucra la Chic, iar Oliver era un fotograf de modă. Unul în ascensiune. Intrase grațios în birou, cu șuvițele lui împletite în vânt, purtând ca de obicei un rucsac imens pe umărul solid. Chiar și atunci când întârzia la o întâlnire cu editorul - de fapt, mai ales atunci - se oprea mereu pentru a pălăvrăgi cu Lisa. Cum a fost la New York? l-a întrebat ea odată. —De rahat. Urăsc orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Stând în dreptul biroului lui Ashling, ceva părea în neregulă cu el. Parcă avea un umăr dislocat. —Ești OK? Ashling s-a ridicat și a descoperit că motivul pentru care tot corpul său era contorsionat era că încerca să ascundă un rucsac în spate. —Dylan, nu am de gând să te spun că ai cumpărat CD-uri. —Scuze, spuse el, dând rușinat din umeri. Asta se întâmplă când lucrezi în sălbăticia din Sandyford. De fiecare dată când ajung în oraș, dau iama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trei zile sălbatice. Chiar și domnișoara Morley, care, după vreo două căni de șampanie băute vineri, petrecuse weekendul făcând nebunii. Acum era momentul să plătească - toți erau obosiți și deprimați, mai ales Kelvin, care reușise să facă o gaură în rucsacul său gonflabil cu inelul de pe degetul mare. În timp ce toată lumea făcea eforturi să nu își îndrepte privirea către cănile murdare, se schimbau păreri despre mahmureala fiecăruia. Eu o simt mai mult în stomac decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din este În a fost. Textul scris mi-a ucis dragostea. Acum scriu din nou ca s-o reînviu, dar simt că scriu mai ales pentru că altfel nu mă regăsesc. (duminică) Pleacă la gară, ca În orice sâmbătă, echipată complet: rucsac, piolet, frânghie etc., se Întoarce după o jumătate de oră; „Ah bine că n-ai plecat, mi-a venit brusc poftă de tine, mă primești?“. În aer e un flux de senzualitate ce pune lucrurile În alertă; a adus vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apropiată, au Început să ne ochească cu pietre. Citadela lor a rezistat la propriu și la figurat, spune tradiția, chiar și turcilor. (luni) Aura ne-a invitat pe munte pe mine și pe Dinu. A venit la gară cu un rucsac plin de instrumente de alpinism. Ne amuzăm, dar toate acele fiare, scoabe, frânghii sunt atât de grele, că vrem s-o ajutăm să le poarte. E orgolioasă; nu acceptă și observ cum se face și mai pitică, trasă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la cei care petrec mult timp împreună și, pentru o clipă, Emmy se simți mulțumită. Mulțumită, da, până când Rafi îi dădu drumul la păr și, după ce o sărută pe frunte ca un părinte, începu să-și adune ceasul, portmoneul și rucsacul. În numai un minut își strânsese deja lucrurile și nu părea deranjat de faptul că Emmy nu zicea nimic și era complet absorbită de planificările ei. — Știu că probabil ai mult de lucru, scumpo, așa că n-o mai lungesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de transmisiuni. Arătînd de mai multe ori spre Jim, acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre uriașele neplăceri provocate armatei japoneze de acest băiețaș. Caporalul rîse, binedispus după ce mîncase pește. Luă o sticlă de Coca-Cola din rucsac și o umplu pe jumătate cu apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc, și făcu trei pași Înapoi. Ascunzîndu-și zîmbetele, japonezii Îl urmăreau În tăcere. LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
febril și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac jerpelit, o hartă ruptă dintr-un atlas, o busolă, o lupă, timbre, de ce naiba?, niște chei vechi, chibrituri și o conservă de mazăre extrafină. Este primăvara anului 1964. Halal elevi de liceu! Ar mai fi o problemă. Problema unui aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au patinat pe crusta aceea alunecoasă, puțin, dar acel puțin a fost de ajuns să-ți atingă scuterul. Ai zburat în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria lăsată de ele, iar împreună cu tine s-a întors rucsacul tău acoperit cu abțibilduri. Două caiete au ajuns lângă marginea trotuarului într-o baltă neagră. Casca ți s-a rostogolit pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Au început să te pregătească. O infirmieră te-a dezbrăcat încet, tăindu-ți hainele cu foarfecele. Nu știau cum să-i anunțe pe ai tăi. Sperau să găsească vreun act la tine, dar nu aveai nici unul. Ți-au luat din rucsac jurnalul. Doctorița de la reanimare a citit prenumele, apoi numele. S-a oprit asupra numelui, și după o clipă s-a întors la prenume. Un val de căldură i-a aprins chipul, a simțit nevoia să tragă aer în piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era religios și nici nu prea vedea la ce i-ar putea folosi religia. Dar nu avea altă adresă, așa că se hotărî să Încerce și să vadă. În fața sinagogii Întâlni trei fete din Israel, pornite În excursie prin Grecia cu rucsacurile În spate, care se pregăteau să se Îndrepte spre nord, spre munți, căci venise deja primăvara. Fima li se alătură, iar pe drum, se zice, se Îndrăgosti lulea de una din ele, Elya Abrabanel din Haifa, care semăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-un coș pe care îl primeai la intrare. În orice caz, Felix trebuia să ia mai întâi de la Kleinert un pfund de Franck-Aroma sau cine știe ce alt flecușteț, înainte de a merge pe un drum ocolit la magazinul cel nou cu rucsacul în spinare. Nu trebuia să ne vadă nimeni și, dacă totuși am fi fost văzuți vreodată, Felix fusese povățuit să cumpere un buchet de garoafe. Florile, toți erau de acord, erau mai proaspete acolo - toată lumea și le procura de la magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
parte a drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se târa greoi peste umărul motociclistului către noi, casele pleșuve treceau înșirate la stradă. Dispăreau în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea tot mai greu și nu-mi mai doream decât să ies din curentul ăla de gheață, din larma aia, din imaginile care treceau nesupravegheate de nimeni pe lângă noi. Nu puteam să împărtășesc entuziasmul lui Onkel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aveau, ca și atunci, mușcate la ferestre, iar fratele meu se simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la prima treaptă a stâncii, ducând un rucsac pe umeri. Acum ședea lângă el palid și lipsit de vlagă, privea în sus către munți, arăta cu mâna înspre o pășune alpină sau o creastă de munte până la care urcaseră mai demult, oftă, pentru că nu mai avea să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din față o sobă de tuci, în jurul căreia ne adunam seara, strânși unul într-altul. Vorbeam potolit și ne refugiam de multe ori într-o tăcere grăitoare. Godinul era alimentat cu brichete de cărbune pe care tatăl le aducea în rucsac de la locul lui de muncă. Își găsise, la mina de lignit din apropiere, un post de ajutor în căsuța portarului. Scrisul lui frumos și citeț îl avantajase. Acum, el ținea evidența și controla intrările și ieșirile. Brichetele se dădeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
calcar și travertin pe fațade. Parapeții din piatră naturală de la ferestre trebuiau înlocuiți. Salariul pe oră era de o marcă optzeci. La mijlocul lui iulie eram gata de drum. Părinților le-au fost promise, dacă nu scrisori, atunci multe cărți poștale. Rucsacul era ușor: cămașa, șosete de schimb, cutia cu acuarele, cutia plină de pensule și creioane, blocul de schițe, câteva cărți. Cumpărasem cu bani puțini un sac de dormit dintr-un magazin în care se vindea echipamentul casat al US-Army. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mai aproape și care cu greu ar fi putut fi luați drept vânători, mai degrabă ca emisari rurali ai Mafiei, până când au ajuns să alcătuiască un cerc în jurul străinului cu pălărie de paie care provoca uimire. Mi-am golit rucsacul și mi-am înșirat la vedere catrafusele. După ce conducătorul lor, care purta un veșmânt lung, asemănător cu o rasă de călugăr, m-a întrebat de unde vin și unde vreau să ajung, a oprit - atunci când într-un târziu acela mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
granițele în sfârșit deschise și, mânați de un imbold fără țintă, voiau să ajungă cu autostopul sau, cum se spunea prin părțile acelea, mezzo fortuna la Assisi, Pompei, Agrigento și cine mai știe unde. Am întâlnit de asemenea călători cu rucsacul în spate, care, cu șapte ani în urmă, supraviețuiseră bătăliei pentru mânăstirea Montecassino sau care, la debarcarea aliaților, se întâlniseră față în față ca dușmani pe plaja de la Nunzio-Nettuno, dar care, îmbrăcați acum în civil și la fel de pașnici, vizitau locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în tancuri, ne reușea eventual în gând. Că doar noi aveam arta noastră. Aproape că ne era de ajuns. Astfel, am cumpărat un cort mic de două persoane. Era de culoare orange spre roșu. Și cu cortul acesta, rulat în rucsac, voiam să călătorim în vara următoare spre sud. Ah, Anna... În vreme ce cancerul, fără zgomot De astă dată prin pasul Gotthard. Dar înainte să ne fi încercat unul pe altul la primul nostru autostop comun, Anna și cu mine i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]