1,294 matches
-
mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au dus în gară la o cafea, el s-a scuzat că are o urgență la toaletă, ca să scape de ei și să se poată duce să privească înăuntrul vagonului. Nu a știut de ce face asta, pur și simplu monstrul ruginit îl chema la el, parcă hipnotizându-l. A trecut peste linii și s-a dus țintă la uși, care păreau ca niște porți spre altă lume. Spre infern. Și a parali- zat și s-a cutremurat tot când a văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi suportat mirosurile ? Nu aveau cum să se spele până acasă, abia dacă găseau în stații ceva apă potabilă și foarte scumpă, de la bișnițari. Ca să-și clătească ochii dimineața, adunau la fiecare oprire zăpadă într-o găleată, și ea ruginită, o lăsau să se topească și o împărțeau cu cealaltă familie din vagon, care mergea tot la Brăila. — Zi-mi, Doamne, zi-mi că nu înnoptăm aici, a șoptit Virginia apăsat, cu mâinile ei zdrențuite și tremurânde peste buze, ținute
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Noroc că ne-am echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă, deși suntem la sfârșit de iunie. Țărmurile pe lângă care lunecăm sunt năpădite de macarale portuare și schele dezasamblate de șantier naval. Tot acest utilaj pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decât în cei trei ani precedenți. În privința numărului de victime de război, cei mai mulți cad victime israelienilor (dată fiind superioritatea mijloacelor, aceștia au, proporțional, mult mai puțini morți și răniți), dar pare a se apropia ziua când acest cazan sub presiune ruginit se va autodistruge. Rachetele Qassam, luările de ostateci, operațiunile sinucigașe și toate celelalte bricolaje de neoprit acum par pe cât de interminabile pe atât de necontrolabile. Amplificat de o maree oarbă și juvenilă, s-a dezlănțuit un vânt nebun de vitalitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
viață că “nu tot ce zboară, se mănâncă” și “nu tot ce vede bărbatul trebuie să vadă și satul”. Îți mulțumesc pentru Înțelegere. Iași, 15 martie 2005 Motto Ce sunt eu, Doamne, mă Întreb din când În când: o frunză ruginită, purtată-n zbor de vânt. Rădăcini Mi-am făcut intrarea În "lumea vremelnică" la jumătatea lunii aprilie de la sfârșitul primului sfert al secolului douăzeci (14 aprilie 1925), purtând amprentele luptătorului și ale vărsătorului. Da. Se pare că zodiacul și-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
oaspeți. Mici și mari, cu carele Încărcate cu buți mari de lemn, boturi*, găleți metalice și coșuri de nuiele, mijloace necesare depozitării strugurilor destinați vinificației sau conservării pentru nevoile gospodăriei, cohorte de oameni și animale invadau dealurile acoperite de vițele ruginite și pline de roada multicoloră. Un "Vivat!" izvorât din sute de glasuri străbătea dealurile dintr-o parte În alta, la deșertarea primului bot de struguri, spre marea delectare a tuturor culegătorilor. În noaptea următoare culesului, bărbații tescuiau și depozitau mustul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Alte Forțe, care ne poartă prin viață și care fie ne protejează, fie ne dau mai ușor sau mai tare cu capul de pământ, ca să ne avertizeze că nu suntem nici singuri și nici cei mai puternici. Suntem doar “frunze ruginite, purtate-n zbor de vânt”. Finii Zaharia Toamna anului 1968 ne-a oferit câteva clipe plăcute. Primii doi studenți care au apelat la mine pentru a-și efectua lucrarea de diplomă, au fost: Zaharia Horea și Anton Lucica. Ultima și-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
așa de murdară, încât el a cerut o cârpă pentru a șterge praful, i-au adus un pantalon de copil, rupt și cu pete suspecte. Mâncarea le venea pe o masă de lemn infectă, fără șervet și cu un tacâm ruginit. Soldatul descuia ușa, asista la aducerea tăvii și o încuia după ce jupâneasa o punea pe masă. Nici laptele, nici apa de la mine nu le-a văzut. Chiar la closet se ducea cu santinela. De la noi n-a primit nici o știre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Plecară cu rufărie, ceva provizii și cărți. Găsiră pe general obosit după o noapte fără somn, grație numeroșilor păduchi de lemn din pat. Se găsi imediat alt pat, adus de M. Antonescu. Ca toaletă avea un mic lighean de tinichea ruginit. Cu toate făgăduielile d-lui Gigurtu și zgomotele răspândite intenționat în public de eliberare a prizonierului, el rămase închis opt săptămâni, în cursul cărora d-na Antonescu avu voie să-l vadă și să-i ducă cele necesare numai de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
culeg câțiva fragi. Sau, răcorindu-ne de zăduful verii În vreun râu, unii dintre noi se aleg și cu câteva scoici; bune și astea. Iar, dacă e mai priceput, și cu ceva raci; și mai buni. Sau acum, străbătând pădurile - ruginite ori Încă verzi - suntem atrași de ciuperci și de fructele pădurii; sau de vreo floare pentru Radio Iași la ai săi 55 de ani... De capul nostru, deci individual, ori chiar instituționalizat, ne asigurăm astfel, adică prin cules, o parte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trăise acolo, Între Prahove, și fusese zidar. Nu-l cunoscusem bine și de-aia îl idealizam. Făcuse case. Mergeam, mă uitam la casele alea și mă simțeam bine. Lucrase și la o fabrică de hârtie. Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți trec foarte aproape de urechi. Gheorghe Tatomir ăsta era fotografiat probabil la horă. Sau la clacă. Sau, poate, atunci când fusese imortalizat, Gheorghe Tatomir venea de la biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să ne culcăm!... Ăștia erau doi la unu: s-au dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede treaba, studiase problema, era în temă, ideea asta o copsese el mai de multișor. Știa că dacă umblă la o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
considerabilă. În cărticica pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Tu de ce nu mă iubești? Iubește-mă!“ Atât de învechită, încât de-abia mai reușește să răsune... Mai mult tace. Sau cântă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în dres. Am rămas apoi culcată o vreme, după care m-am sculat și m-am grăbit s-ajung la WC. Am rupt plicurile, le-am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat sub o țeavă ruginită. Când m-am întors, femeia-samovar încă mai stătea la geam. M-am întins în pat și-am numărat iar și iar dungile de pe spatele puloverului ei - de fiecare dată erau douăzeci și unu în cap -, până ce femeia a intrat în compartiment și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant, neplăcut și penibil. O căldare de tablă ruginită era utilizată pe post de "baie", unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată să găsească un alt vas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața unui gard de scânduri lung de vreo nouă-zece metri, dar care se vede treaba nu mai fusese de multă vreme reparat. Portița deschisă atârna într-o balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era acest personaj? Ce post ocupa în cadrul organigramei acestei comunități rurale? Simplificând lucrurile, putem spune că individul îndeplinea două funcții complementare: aceea de călău și de cioclu. Înarmat cu un instrument de suflat fie un corn primitiv, fie o trompetă ruginită gata să-și dea duhul plus o traistă încăpătoare făcută dintr-un sac mare, găurit și ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea binecuvântată a satului a fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că este foarte greu să-ți păstrezi atașamentele într-un oraș cum e Chicago, care din când în când suferă câte o demolare de mari proporții. Uneori, când sunt întrebat de rădăcini, răs pund că în locul lor am niște sârme ruginite. Lucru de înțeles la un american. A.R. Credeți că se poate vorbi despre o criză a literaturii, sau mai curând despre o criză a capodoperei în zilele noastre, în comparație, să zicem, cu primele decenii ale secolului? S.B. În
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că Înșiruirea tuturor acestor cuvinte pompoase, de ședință PCR, este complet lipsită de sens și rațiune, punem punct lucrărilor tov. Petru Necula dar nu trebuie să uitați că ne vom reîntâlni și cu alte trăsnăi din nebunatica „epocă de aur”, ruginită lamentabil În decembrie 1989. Ceaușescu și comuniștii, În general, s-au declarat În nenumărate rânduri adversari ireductibili ai capitalismului dar, cu toate acestea, documentele de arhivă ne dezvăluie contrariul. Republica Socialistă România permisese realizarea de societăți mixte cu o parte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unde era amplasată era superbă, clădirea era superbă dar prost întreținută atât în exterior, cât și, mai ales, în interior. Din cauza căldurii și umidității excesive, multe încăperi aveau evidente semne de igrasie, instalațiile de apă și aer condiționat erau vechi, ruginite, degradate, curtea interioară și spațiul din fața clădirii nu mai fuseseră temeinic spălate și curățate de nu știu când, grinzile podului erau afectate de termite, poarta de intrare pentru autoturisme se deschidea manual și în orașul cu una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]