1,446 matches
-
pe un câmp cu ape... În luncă, medita un poet cunoscut - Părea că de oameni nu mai încape; De-această-ntîmplare, atât de rău mi-a părut. Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă, Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg - Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă, Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg. Dormitând În pâcla nopților de iarnă, cu hornuri ce fumează, Când lămpile de stradă cu miile veghează, În pâcla colorată mă duc abia
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nu vă fie cu supărare: zadarnic ostenește atâta lume, căutând zăcământul de sulf în Pietrosul. N-o să-l găsească nimeni, niciodată. Nu există nici un fir de sulf, nici o țâră de pucioasă! Degeaba am distrus codrii și de-a surda am ruinat Muntele... Nu-i răspund, îmi aplec ochii și încep să răsfoiesc foile pline de un scris des și tremurat, până depistez pagina întâia a respectivei Cărți. Așa-i zice Sturz scrisorii sale: Cartea celor douăzeci și una de nopți..., iar de la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceva foarte ciudat de Îndată ce intrasem În biroul lui. Spusese că bărbatul de care mă interesam eu umbla prin Bowery cu scopul de a scrie o carte despre viața vagabonzilor. Ce Însemna asta oare? Va să zică nu ajunsese un cerșetor din cauză că se ruinase? Timpul se scurgea Într-un mod straniu. De Îndată ce eu tăcusem, Gan Începuse să se joace pe calculator cuvinte Încrucișate. — Mă scuzați. De fapt Keiko Kataoka m-a rugat să vă Întreb despre Yazaki și Reiko. Ce relație există Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
egală măsură și pentru ceasurile rele și pentru ceasurile foarte rele, când ea sau el nu este mai mult decât o zdreanță fetidă pe care este inutil să o speli. Agențiile funerare au trecut de la euforie la disperare, din nou ruina, din nou umilința de a Înmormânta canari și pisici, câini și celelalte animale, broasca țestoasă, papagalul, veverița, gușterul, nu, pentru că nu exista alt animal care să se lase așa, purtat pe umăr de stăpân. Liniștită, fără să se piardă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în Mănăstirea Cetățuia. Tot în acest timp s-a străduit să încheie și alte lucrări rămase neterminate, îndemnat fiind de Patriarhul Ierusalimului. „Sprijinit de Gheorghe Duca, Mitropolitul Dosoftei a căutat să refacă tipografia lui Vasile Lupu de la Sfinții Trei Ierarhi, ruinată de mult și astfel să poată reînvia mișcarea culturală, dar nu în limba greacă, ci în cea română. Mitropolitul a tipărit în tipografia de la Sfântul Nicolae Domnesc, Liturghierul, în 1679”<footnote I. Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche, vol
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
puțin concursul acesta cu cea mai bine îmbrăcată fată. Nu făceam decât să mă întreb cum voi putea termina vreodată articolul, dacă obiectul lui principal era în mod constant absent. Daca nu ești atent, chestia asta cu cariera îți poate ruina viața socială. Am conversat un pic cu bărbatul din stânga mea, un tip care avea o fundație nonprofit pe Wall Street. Nici măcar nu observasem că scaunul din dreapta era gol până n-am auzit o voce spunând: — Mă scuzați că am întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe-a lui și pe o fetiță a lor mică, dar i-a luat nevestei lui și întreaga avere, considerabilă, după ce dispusese de ea după bunul său plac. Cu alte cuvinte, nu doar și-a abandonat soția, ci a și ruinat-o, jefuindu-i avutul. Și în scrisoarea aceea seacă, scurtă și rece pe care am primit-o se făcea aluzie la situația în care rămăsese biata nevastă a răpitorului soției mele. Răpitor sau răpit..., nu știu! Câteva zile bune n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și în Mica Sirenă. În ruină mi-am regăsit mirosul de silă de viață din tinerețea mea, mirosul de moarte pe care cresc copaci. În Mica Sirenă, în acea seară din urmă, am regăsit o Arcadia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
orașe pretind că sunt cele mai ospitaliere din toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii Întregi care s-au ruinat ca să-i cinstească pe oaspeți sau pe nevoiași. Cu toate acestea, nu-i vei auzi niciodată făcându-și din asta un titlu de glorie sau lăudându-se. Există mai bine de două mii de fântâni În acest oraș, făcute din teracotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a lui Sisif este să privească vîrful muntelui plin de speranță; a lui Oedip, să urmeze cu tenacitate adevărul; a lui Ulise, să se Întoarcă În Ithaca; a lui Icar, să zboare cu riscul de a muri. În schimb, dezordinea ruinează orice templu și nu cultivă decît florile care cresc Între ruine și care, oricît ar spune Vergiliu că sînt cele mai ispititoare, nu ne vor dărui nimic În afară de parfumul lor melancolic. Însă, Înainte de orice, labirintul ne vorbește, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se ruinează În delir optic și mai sînt puține clipe pînă cînd cel ce stă deasupra fîntînii se va lovi În inimă cu un pumnal. Căci tot ce era firesc Înainte Îi apare deodată fără sens lui Narcis. Acum nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
putem ajunge Însă decît la un Apolo prea aseptic pentru a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se adreseze altui zeu, lui Dionysos, ca să poată țipa de bucurie sau de durere. Toate poveștile despre mîntuirea apolinică se ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici, În această zi frumoasă pe care ar fi păcat s-o trădez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu ochii plini de soare și de amintiri... CÎnd vei pricepe ce Înseamnă toate acestea, vei simți ca și mine ce-a vrut Apolo... La polul opus al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu mi se pare mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
domn’ doctor, asta-i! Marea Târfă din Apocalipsă... Bucuria senină, nepăsarea fericită, vitalitatea superbă a Morții. — Lasă metaforele, copile. A venit la spital pentru un pacient. — A, o fi chiar fostul combatant. Un pacient de gală, da da! L-au ruinat, doctore. Tovarășii săi exemplari i-au plasat moartea alături, în pat, să-l ruineze. Cum ți-am spus, iscoada Toma doar în aceste excepții vede primejdia. Instituția exemplară știe să manipuleze bucuria și farmecele și ispita care să anihileze. Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a Morții. — Lasă metaforele, copile. A venit la spital pentru un pacient. — A, o fi chiar fostul combatant. Un pacient de gală, da da! L-au ruinat, doctore. Tovarășii săi exemplari i-au plasat moartea alături, în pat, să-l ruineze. Cum ți-am spus, iscoada Toma doar în aceste excepții vede primejdia. Instituția exemplară știe să manipuleze bucuria și farmecele și ispita care să anihileze. Toma și pe mine mă crede periculos, cine știe... ca și pe visătorul încurcat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe aceleași străzi te vei roti, prin aceleași cartiere vei îmbătrâni:/ și sub același acoperiș îți va albi părul./ Mereu vei sfârși în acest oraș. Cât despre plecare/ nu spera/ nici un vapor pentru tine și nici un drum./ Așa cum ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mea... Atotputernicie e ceea ce creează Fiul nopții". Și iată această extraordinară "definiție" a naturii transmundane, de neatins, a poetului: Totul este lăuntric Asta separă Așa este apărat poetul Temerarule ! ai vrea față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Dacă mutațiile decisive din istoria omenirii au avut loc prin văzul unor aleși, dincolo de aparența cotidiană accesibilă ochiului comun, actualmente nici o ruptură de nivel nu se mai produce, nici o radicală deschidere valorică. Dimpotrivă, de un secol se succed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
către un poem". De acest lucru Hölderlin era conștient, chiar și în perioada de penumbră a minții: Totul este lăuntric,/ Aceasta desparte/ Acest lucru îl apără pe poet// Temerarule, ai vrea față în față/ Să-i vezi sufletul / Te-ai ruina în flăcări". Aceasta pentru că nota în aceeași perioadă "Din Dumnezeu iese opera mea". Tâmplarul Zimmer, care, pe malul Neckarului, l-a găzduit, ultimii 37 de ani de viață, părăsit complet de familie și prieteni, afirma: "nu este nebun; știe prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în poemul Figură și Spirit, despre care am vorbit și în alt capitol, dintr-o altă perspectivă opera aperta: Totul este intim Aceasta desparte Așa este ocrotit poetul Temerarule! ai voi față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Fiind flacără, intimitatea prea mare cu spiritul desparte. Or, aceasta este poezia: treci dincolo de tine arzând, te ruinezi în inefabil. Această ambiguitate stă de veghe poetului, "păstrân du-l" în orizontul sacrului. Aflăm aici o semnificativă ilustrare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este intim Aceasta desparte Așa este ocrotit poetul Temerarule! ai voi față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Fiind flacără, intimitatea prea mare cu spiritul desparte. Or, aceasta este poezia: treci dincolo de tine arzând, te ruinezi în inefabil. Această ambiguitate stă de veghe poetului, "păstrân du-l" în orizontul sacrului. Aflăm aici o semnificativă ilustrare a triadei dialectice teză, antiteză, sinteză miezul fenomenologic al filozofiei hegeliene, gânditorul născut în același an și prieten cu Hölderlin: teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu se hrănește decât cu lacrimi, iar timpul ruinează totul și îl aruncă în uitare", ajunge la concluzia că omul este azvârlit într-un cerc destinal de intercondiționări care se neagă una pe alta și din care nu poate ieși: "Dragostea învinge omul, virtutea învinge dragostea, moartea învinge virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orice artă, sens pe care îl preia și Martin Heidegger. Este Poetul din concepția lui Hölderlin, pe care îl desparte de restul lumii faptul că este lăuntric, iar temerarul care ar vrea să-l vadă față în față, "s-ar ruina în flăcări". Morala poeziei: iartă totul și nu iartă nimic. Iartă suferința, rănirile, imperfecțiunile, moartea. Dar nu iartă înjosirea omului, înjosirea celor trei magi: inima, sufletul spiritul. Și mai ales nu iartă pe cei care o desfigurează și o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Direcției Financiare, suferise un infarct chiar în dimineața când se declanșase revoluția. Pancovici urmărise la televizor fuga Ceaușeștilor de pe acoperișul Comitetului Cental, năvala mulțimii revoluționare în clădire, ascultase uimit vacarmul revoluției și începuse să tremure, să transpire și să-l ruineze o diaree groaznică. Recunoscuse între cei care intraseră printre primii în sediu pe o veche cunoștință din vremea când fusese, pentru trei ani, instructor al ceceului pe probleme economice: Dominic Tănase, pe care îl știa încă la închisoare, pentru afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vrei să bați cu ea? Adică poate vrei să zici că am lucrat și eu pentru stăpânii veacului?! Am lucrat, da, ai perfectă dreptate, că așa a fost vremea și orientarea. Da știe careva cum am lucrat, de m-am ruinat cu sănătatea și cu nervii la zdruncinare, de urlam noaptea la sufletul meu?! Cum am dus-o, în ce torturare la psihic am trăit, că era datoria mai a dracului decât conștiința care o aveai și șefii mai tari decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]