20,398 matches
-
cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-un zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici fecioară nu mai era, că-n ființa ei se ascunde ceva ce puține femei pe lumea asta știu să păstreze: duhul lui Dumnezeu, sau coada năpârlită a Satanei. Piei, drace! și-a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ar fi întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se-ntâmpla înainte de război. La-nceputul războiului, Toma plecase și i-o dăduse în primire, nici ibovnică, nici nevastă cu frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă văd? se văicări coana Profirița, și strecură grămăjoara de bani în sân. Așa, așa! râse mecanicul, ridicându-se. Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă lumea. CAPITOLUL 7 Cu buzele strânse, împietrită lângă bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până-n tălpi. Dacă nu gâfâia ca o locomotivă, era numai de frică să nu fie auzit. O găsi singură, în baie. Se uită la ea și uită de frică. Era prima dată când o surprindea așa, când îi putea vedea sânii mici cât gutuile, și-i putea urmări mâinile clăbucite de săpun lunecând tot mai jos pe sidefiul pielii de scoică. Se-nmlădia răsfățată și înfățișarea ei era de fetiță crudă, care nu-și dădea seama de nimic, ca și cum nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce promitea a deveni o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat de la cumnata mea? Că fratele tău... A șters putina! Și ce te-ngrijorează pe tine? S-a dus, ducă-se! Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și Rădulescu-Motru. Într-o scrisoare anterioară publicării articolului său împotriva tânărului colaborator - care nu îl atacase niciodată, ci doar își exprimase o opinie asupra filozofiei diferită de cea a directorului revistei -, Blaga afirmă că „nu strică dacă introducem chiar în sânul ei anume tensiuni“. Tensiunile au stricat însă chiar și dincolo de marginile revistei. Nae Ionescu a ajuns astfel o victimă colaterală a adversităților și polemicilor lui Lucian Blaga. Etica îndoielnică a gestului său e agravată de faptul că el însuși se
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
discipolul recent plecat în India. Poziția de pe care Underhill aborda magia e cu totul diferită. În remarca ei despre Eliphas Lévi (pseudonimul lui Alphonse-Louis Constant), că „dezacordul între idealurile oculte și cele mistice s-a rezolvat prin întoarcerea sa în sânul bisericii catolice“, se poate vedea o solidarizare biografică. Și ea s-a întors de la „Golden Dawn“ la anglicanismul nativ, în care a reprezentat aripa catolicizantă (așa-numiții Anglo-Catholics), ba chiar a aspirat (inutil, căci soțul ei nu era de acord
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trezit. În salon mirosea a tămâie. M-am pișcat, să văd dacă sunt trează cu adevărat. M-am uitat la ceas: era ora 4 a.m. și eu trebuia să trec într-adevăr la datorie: să mă spăl, să-mi pregătesc sânii pentru alăptat și să merg să-mi hrănesc copilul. Mult timp după ce m am trezit, în rezervă a persistat mirosul de tămâie... ClaudiuAndrei s-a făcut bine. Eu n-am mai făcut febră. când am ajuns amândoi acasă, le-am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
purtați, iar seara spuneți o rugăciune pe care am învățat-o tot de la doamna Florentina U., preluată de la o bătrână ce avea aproape suta de ani când i-a dat-o: Doamne, eu mă culc în patul meu Ca în sânul lui Dumnezeu ! Îngerul să mă păzească ! Maica Domnului să mă ocrotească ! Înger, îngerașul meu Fii tu păzitorul meu ! și mă apără de boale grele, De oameni răi, știuți și neștiuți! Dă-mi Doamne oameni buni cu pâine și cu sare
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
concert oferit de radio Trinitas în catedrala mitropolitană. Este a treia oară când asist la o astfel de manifestare, direct, sau de pe terasă. Este frumos, benefic, înălțător. Am mai pomenit și în Cartea Mariei de asemenea schimbări în bine în sânul bisericii noastre și mă bucură fiecare pas în acest sens; cu cât mai mulți și mai temeinici, cu atât mai multe laude se vor cuveni înaltelor fețe bisericești. Doamne ajută ! Rugă pentru împlinire Mă-ntorc cu gândul înapoi La anii
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
se aflau pe strada Cucu, la numărul 21. Cu cinci hectare de pământ, Oacheș, vara, mergea la prășit la Iași la alții și la el munca o lăsa la urmă, că doar conducea femeia, precum Rarița, cu ochii sprintați, cu sâni ca de piatră, regină pe șatră și niciodată nu aveau de ale gurii de la un an până la altul, adică de la o producție la alta, căci se îndatorau la evrei, că fiecare sat avea câțiva evrei ce se ocupau cu negustoria
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și au uitat că Răchită cu Ioana au necăjit și le-au crescut copiii, lăsându-i pe cei doi bătrâni, unul mai bolnav decât celălalt. Primul s-a dus Răchită. Ioana a mai trăit singură câțiva ani, ținând buletinul în sân până când a murit, ca nu cumva să i se vândă casa, că Dumitru urmărea treaba asta mai demult. Așa s-a dus și Ioana și a rămas casa în care acum stă Dumitru cu Tița. Să nu faceți ca ei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de dezvoltare, care nu sunt surprinse de documente. l) Indivizii au nevoie să-și mențină reputația de membri de încredere ai comunității. Datorită longevității familiilor de țărani români pe teritoriul aceluiași sat, putem afirma că interesul pentru reputația căpătată în sânul comunității era destul de mare. Majoritatea familiilor țărănești nu părăseau satul multe generații la rând; unele se nășteau și se stingeau în același sat. Această stare de fapt este generată de mai mulți factori. Unul dintre aceștia, valabil atât pentru țăranii
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
inegale. Stahl (1998, vol. II, pp. 41-42) semnalează aici un alt exemplu în care nivelul constituțional este influențat de nivelul alegerii colective, afirmând că procedura de vot din obștea orașului Câmpulung a servit drept model Codului silvic din 1910. În sânul obștilor sătești există și membri cu funcție specializată, dar ei aveau mandate limitate ca obiect și durată și erau revocabili, obștea rezervându-și dreptul de a controla permanent și direct modul în care aceștia execută sarcinile. De exemplu, cei care
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sau alte fructe de sezon. Paznicul bătrân Îi trimitea fuguța să-și culeagă singuri, dar să nu cumva să rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful copacilor, unde soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
s-au convins că au fost niște victime ale mentalității părinților și bunicilor lor. Au schimbat numerele de telefon și după acea nuntă au ținut legătura un timp. La un moment dat Letiția urma să se opereze de cancer la sân și a decis să-și ia rămas bun de la Feodor. Când a aflat de acest necaz al ei, nu a vrut sub nici o formă să renunțe la ea. S-a dus la București la ea la spital și a susținut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era vindecat dar tot mai șchiopăta. Mai avea el și o altă meteahnă, nu mânca nimic de la nimeni, numai din mâna lui Ionuț, chiar de ar fi stat nemâncat toată
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria și geografia noastră, a creat simțiri noi, uneori inaccesibile. Intuiția sa pornește de la adevăratul substrat al amorului și de la rădăcina lui temperamentală, care este însăși fiziologia. Nu e vorba aici decât de fiziologie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul se dedă tuturor gesturilor de „florar împătimit”, încât femeia îl primește ca pe unvânt fierbinte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
când se audia vreo pagină cu expresii ceva mai libere. Și citeau acolo Eminescu, Creangă, nume față de care P.H.L., ca toți românii basarabeni, are o adevărată venerație. Iată-l deci pe Domnul R. descheindu-i bluza femeii dragi, sărutându-i sânii, la început pasional, mai apoi cu un fel de religiozitate („din cupele astea au băut cei doi feți-frumoși” - își spune în gând). Teodora se lasă luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât în pat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să-și exerseze în voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adevărată re naștere. Femeia este privilegiată sub raportul cunoașterii, al trăirii acestei fericiri izvorâte din posedarea, fizic și spiritual, a unei certitudini fundamentale. Chiar dacă este urmată de dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Altfel-zis, dincolo de „foamea fizică” pentru subiectul iubirii, să se sature cu iubirea însăși... Pentru totdeauna! Să-și ia în brațe progenitura și să se minuneze, retrăind nevinovăția propriei copilării și puritatea începutului... Să o privească pe Teodora cu copilul la sân și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne așa pentru totdeauna, scăldat în lumina iubirii... 15 mai 2007 Vestea a sosit, în fine „oficial”: Teodora a născut o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]