2,662 matches
-
rândul său, în Piazza del Popolo, în 1589. Din edificiu, n-a mai rămas, astăzi, decât elemente de zidărie (o mică parte din tribunele din colțul de sud-est al circului) și o largă întindere care marchează întregul amplasament al monumentului. Săpături arheologice sunt în curs, în partea de sud, în scopul degajării vestigiilor tribunelor descoperite recent. "Circus Maximus" rămâne, până în ziua de azi, cea mai vastă incintă sportivă pe care a avut-o lumea vreodată. Cele două obeliscuri există și astăzi
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
Târgu Secuiesc, pe valea omonimă. Localitatea Brețcu este situată pe valea cu același nume, la poalele Munților Nemira și Vrancei, pe drumul european E574 și DN11, Târgu Secuiesc - Bacău, la intrarea în pasul Oituz, la o altitudine de 600 m. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului au demonstrat existența omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în pasul Oituz s-a descoperit un vârf de lance de bronz, iar în albia pârâului Brețcu un topor
Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/300373_a_301702]
-
anvergură a aripilor între 6,1 - 7,4 m și o greutate cuprinsă între 21 și 40 kg, "" este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent. Scheletul unui exemplar de "Pelagornis sandersi" a fost descoperit în cu ocazia săpăturilor necesare pentru construirea unui nou terminal al "" din statul american Carolina de Sud. Descrierea speciei a fost publicată de Dr. Daniel Ksepka în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America" din iulie 2014
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
neferoase, mai ales în munții de origine vulcanică, a favorizat o activitate minieră intensă, care a scos la lumină și frumusețile subpămîntene ale florilor de mină, agregate minerale formate prin depunere și cristalizare în cavitățile largi ale rocilor, numite geode. Săpăturile arheologice atestă locuirea în Depresiunea Maramureșului încă din timpuri preistorice. Urme sigure din paleoliticul superior și neolitic au fost găsite în Țara Oașului și la sud de munții Gutâi. Din neolitic au mai fost găsite la Sighet, Câmpulung și pe
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Chr.), amplasate în punctele: ""Dealul Păltiniș"", „"La Slatină"” - ""Grădina Iscu"" (așezare Cucuteni A, descoperită de dr. Ion Mareș de la Muzeul Bucovinei din Suceava)) și ""Dealul Bujoarei"" (așezare descoperită de dr. George Trohani, de la Muzeul Național de Istorie a României, București). Săpături arheologice au fost efectuate în situl arheologic de la Păltiniș (colectiv de arheologi condus de dr. Dragomir Popovici, de la Muzeul Național de Istorie a României din București), unde au fost cercetate locuințe cucuteniene cu inventar format din ceramică, unelte și arme
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
peste 40 de gropi menajere (dintre care una a servit la un moment dat pentru depozitarea resturilor unei ceremonii rituale de mare amploare), precum și porțiuni din sântul de îngrădire al primei locuiri. ◦ISAIIA-BALTA POPII (jud. Iași) - în 1996 a început săpături în stațiunea precucuteniana de la Isaiia (comunicări Raducaneni, jud. Iași), care au continuat în 1998, 2000 și 2001, împreună cu doctoranzii Vicu Merlan și Felix Tencariu. - dintre rezultatele obținute, amintim o construcție centrală destinată cultului (sanctuar), în care a fost descoperit un
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
tip conic și 21 de bile parțial perforate, 42 pe mărgele și două piese neidentificate, toate realizate din lut ars. ◦MOVILENI (comună Helesteni, jud. Iași) - în 2001 am inițiat, împreună cu Rodolfo Striccoli (Universitatea din Bari), Vasile Cotiuga și Mădălin Valeanu, săpături într-un mare complex tumular, probabil de perioada getica. A întreprins, în cei peste 35 de ani de activitate arheologică, numeroase cercetări arheologice perighetice în localități din județele Suceava, Botoșani și Iași, în unele cazuri reușind să realizeze chiar cercetarea
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
ieșeni: Demetrio și Meluta Marin, în An.St.Univ.Iasi, seria Istorie, t.XLII-XLIII (1996-1997), 2000, p. 203-213. 64.Leș premières représentations masculines dans le Néo-Énéolithique de la Roumanie, în Studia Antiqua et Archaeologica, VII, 2000, p. 207-219. E.Rapoarte de săpături arheologice 1.Cercetările arheologice din 1978 de la Preotesti-Halta (jud. Suceava), în Materiale și cercetări arheologice, XIII, Bucuresti-Oradea, 1979, p. 35-44. 2.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate, 1979. Raport preliminar, în Cercetări arheologice, Muzeul Național de Istorie, vol.IV, 1981, p. 54-57 (în
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
Popovici). 4.Cercetările arheologice de la Preoțești, în Cercetări arheologice, VII, 1984, p. 81-84 (în colaborare cu Dr. Popovici). 5.Șantierul arheologic Preoțești-“Dealul Cetății” (jud. Suceava), 1983, în Cercetări arheologice, VIII, 1986, p. 37-41 (în colaborare cu Dr. Popovici). 6.Săpăturile din 1985 din necropola tumulara de la Prajeni (jud. Botoșani), în Hierasus, VI, 1986, p. 15-23 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 7.Târgu Frumos - “Baza Patule”, în Cronică cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 93-94 (în colaborare cu D. Boghian
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
2001, p. 252-254 și pl. 68 (în colaborare cu Dumitru Boghian, Vasile Cotiuga și Lăcrămioara Istina). F.Cronici ale vietii științifice 1.Simpozionul internațional “Necropola de la Varna și problemele chalcolithicului”, în Revistă Muzeelor și Monumentelor, 1977, 8, p. 89. 2.Săpături arheologice în județul Suceava (1972-1976), în Suceava, IV, 1977, p. 317-324 ( în colaborare cu M. Ignat). 3.Activitatea Laboratorului de cercetări istorice în primul semestru al anului 1983, în Buletin științific. Istorie, Institutul de Învățământ Superior Suceava, 1983, p. 175-176
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Pietrarii de Sus și Pietrari (reședința). Străveche așezare de moșneni, comunitatea umană are origini îndepărtate pe teritoriul localității. Urme materiale ale culturilor neolitice au fost identificate întâmplător cu ocazia unor săpături în cătunul Ogrăzi. Au fost scoase la iveală fragmente ceramice, topoare din piatră și bronz și urme de construcții în care materialul predominant era piatra. ( din “Buridava - Studii și materiale nr. 4/1982”, pag. 261) O altă descoperire întâmplătoare s-
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Au fost scoase la iveală și câteva instrumente de os și cuțite de piatră încovoiate. La Borzești, pe partea dreaptă a râulului Trotuș, între Rafinărie și Combinatul Chimic Borzești (azi Chimcomplex), se găsește o stațiune din epoca bronzului. În urma unor săpături au apărut urme de locuințe aparținând culturii Monteoru. Pe malul drept al râului Cașin, la nord de satul Răcăuți și în imediata lui vecinătate, a fost descoperită, la punctul „Rupturi”, o stațiune din epoca bronzului. Epoca Fierului 1200 î. Hr
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
4 octombrie 1943 până în 1945 Braham a fost trimis într-o unitate de muncă forțată anexată armatei pe frontul ucrainean unde trupele maghiare participau la războiul dus de Germania împotriva Uniunii Sovietice. Cu această unitate el a luat parte la săpături și la alte lucrări în zona Colomeea și Stanislavov, azi Ivano-Frankivsk. În decembrie 1944, în cursul retragerii forțelor germane și maghiare în fața înaintării armatei sovietice, Braham și alți patru tovarăși de detașament au fugit și au găsit adapost într-o
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
Nastea, fiica lui Ivan Vartic dăruia părțile ei din Țicoteni ginerelui său, Ursu și nepoatei Antimia. În 1664 satul era vîndut lui Prodan Drăgușescu, iar în 1698 Dumitrașco Drăgușescu, urmaș al lui Prodan, vindea acest sat lui Lupu Bogdan hatman. Săpăturile arheologice au confirmat prezența în această zonă a așezărilor umane ale culturii Cucuteni-Tripolie (mileniul V-III î.Hr.), ale așezărilor din epoca fierului (mileniul I î.Hr.). În apropierea satului se află peste 20 de tumuli. Din 1739 satul este numit Larga
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
anume: slujbele au început să se țină doar în noua biserică, construită la circa 100 m de biserica veche, s-a construit un spațiu exterior pentru arderea lumânărilor, au început să se realizeze lucrări de izolație termică și de hidroizolație. Săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii au dus la descoperirea unei necropole boierești, aici fiind înmormântați, pe trei niveluri, peste 25 de oameni. După cum a declarat starețul Luca Diaconu al Mănăstirii Popăuți, ""cele mai importante sunt persoanele din primul nivel. Este vorba
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Cavaran, iar documentele în care au fost menționate au fost atribuite, adesea, de către unii specialiști, istoriei orașului Caransebeș, aflat la distanță de cca 15 km . Dacă statutul localității în secolele XIII-XVI este încă incert din punctul de vedere al istoricilor, săpăturile arheologice efectuate în anii 1940 în locul numit prin tradiție “cetate”, în imediata apropiere a satului, au evidențiat fără dubiu existența unei biserici medievale. În 1974 numele localității a fost schimbat în "Constantin Daicoviciu". Astăzi satul are cca 200 case și
Constantin Daicoviciu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301078_a_302407]
-
Edward Stanhope Molyneux Herbert (Berkshire, 26 iunie 1866 - Cairo, 5 aprilie 1923), a fost al cincilea conte de Carnarvon; împătimit colecționar de antichități egiptene și, totodată, egiptolog britanic. Posibilitățile materiale l-au ajutat îndeajuns pentru susținerea financiară a expediției de săpături arheologice, a căror conducere a încredințat-o conaționalului egiptolog, Howard Carter, operațiune care a dus la descoperirea mormântului lui Tutankhamon în Valea Regilor, din Egipt. A intrat în istorie cu numele simplu de Lordul Carnarvon. În anul 1890, la moartea
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
Wombwell cu care, în 1898, l-au avut pe Henry , care va fi al șaptelea conte de Carnarvon. Contele era un mare iubitor de egiptologie și, în 1907, a plecat în Egipt cu intenția de a face o campanie de săpături pentru îmbogățirea propriei colecții. Dându-și imediat seama că era absolut necesar să aibă pe teren un expert care să fie și la curent cu dificultățile unei astfel de cercetări, a cerut părerea lui Gaston Maspero, care l-a indicat
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
Howard Carter, ca fiind persoana cea mai potrivită și care, pe deasupra, în acea perioadă rămăsese fără ocupație. Cei doi s-au înțeles de îndată și, între ei, s-a născut o profundă prietenie. Cu bogățiile familiei, Lordul Carnarvon, a finanțat săpăturile conduse de Howard Carter la Theba (Egipt) și altele, care au îmbogățit substanțial colecția de piese egiptene a contelui. Arheologul însă, visa să descopere în Valea Regilor mormintele a doi faraoni, despre care se știa puțin pe atunci: Amenoth al
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
mormintele a doi faraoni, despre care se știa puțin pe atunci: Amenoth al IV-lea, „"Faraonul eretic"”, și Tutankhamon, „"Faraonul copil"”. L-a convins pe Lordul George Herbert să finanțeze întreprinderea. Grație abilității sale, Lordul a reușit să obțină concesionarea săpăturilor, care pe atunci erau încă în mâinile arheologului Theodore M. Davis, și astfel în 1917 echipa condusă de Carter a început excavările. Au urmat cinci ani de muncă fără nici un rezultat în schimb cu mari eforturi financiare pentru Lordul Carnarvon
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
dazamăgit, a declarat închis șantierul. Entuziasmul, încă viu, al lui Carter l-a convins, în cele din urmă, să mai acorde „visătorului” încă o stagiune de excavări, timp suficient să termine sectorul care rămăsese încă necercetat. Pe 3 noiembrie 1922 săpăturile și-au reluat cursul și, deja în cea de-a doua zi a văzut lumina scara unui mormânt necunoscut. Arheologii, ajunși curând la intrarea în mormânt, au constatat - plăcut surprinși - că sigiliile de la intrare erau intacte ceea ce însemna că în
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
de variante. Mai mulți istorici au susținut că era născut în Banat, dar problema originii sale nu e clarificată pe deplin. Legenda leagă denumirea comunei Satchinez de numele lui Pavel Chinezu, care ar fi locuit acolo. Tradiția locală (neconfirmată de săpături) spune că aici s-ar fi aflat și o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, și că nu departe de fosta cetate ar fi existat „moara lui Pavel Chinezul”, în locul care se
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
Țara lui Israel), inclusiv ,în Transiordania. Putineie de acest gen au fost găsite pentru prima dată în excavații arheologice pe colinele Tuleylat Ghassul. Ele s-au dovedit a fi foarte răspândite în epoca chalcolitică, fiind descoperite în cantități mari în săpăturile efectuate în siturile arheologice ale culturii Beer Sheva (Bir Abu Matar etc). Recipientul găsit întreg în cultura Tel Ghassul era din tipul de dimensiuni mici, având o lărgime de 22-23cm și o înălțime de 12-13cm. El a fost numit "vasul
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
Praid este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea este așezată pe valea Târnavei Mici, la poalele Munților Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălțime). Săpăturile arheologice făcute în această zonă au descoperit materiale ce atestă prezenta omului aici încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe malul pârâului "Mesteacăn", s-a descoperit fragmentul unui topor de piatră ce datează de la începutul epocii bronzului. Pe vârful
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
bisericii. Lăcașul de cult are hramul Sfântul Ierarh Nicolae (sărbătorit în fiecare an la 6 decembrie). Biserica „Sfântul Nicolae”-Prăjescu din Suceava a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . În urma săpăturilor arheologice s-a demonstrat că terenul de lângă actuala biserică a fost locuit permanent începând cu prima jumătate a secolului al XIV-lea. Aici s-au descoperit materiale ceramice (fragmente de vase, cahle) din prima și din a doua jumătate a
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]