6,936 matches
-
insule cu tot, doar arhipelagul Chinijo, format din mine și din suratele mele mititele de la nord ˗ La Graciosa, Alegranza și Montaña Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de vrăjmași iar pirații și-au pitit comorile. Milenii la rând, n-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
nu-și respectă obligațiile contractuale. Cu zece la sută din această sumă s-ar putea cumpăra peste zece utilaje de ultimă generație, cum este cel din parcul Companiei Aeroporturi București. Cu un consum mult mai mic și eficiență dublă... Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea! De la frezele lui Dej să trecem la preafericitul Holland, aspru criticat de presa franceză și internațională. Cum președinții statelor sînt cam întotodeauna oamenii prin mîna cărora trec potlogării diverse, François Hollande nu este primul
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
rupt pe Hollande de lîngă Ségolène, cu care el trăia de 30 de ani. Se spune că Valérie era amanta lui dinainte ca acesta să se despartă de Ségolène, mama copiilor săi. Acum i-a venit și ei rîndul. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea! Tot mai mulți conducători de popoare cad pradă imoralității Jucîndu-și cariera de șef de stat și credibilitatea în patul de îndrăgostit, Hollande mergea cu bodyguard-ul la amantă. Atît de ocupat a fost cu
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
exponenți ai lui Hristos pot să spurce tot ceea ce este sfânt românesc și să mintă o lume întreagă... cică românii ortodocși sunt împotriva europenizării, suntem tributari a unui naționalim șovin și dăunător lumii civilizate. Am tăiat toți „BRAZI” României; am săpat la temelia lor; le-am pus otravă la rădăcina lor, crezâd că astfel se vor usca și va dispărea neamul lor de brazi, un neam cum spune odinioară apostolul moților Iancu, cel care a fost răstignit de un sălbatec secuio-udemeristo-hortist
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
cei care nu credeți acum! Dacă Putin își apără țara, Ortodoxia și Creștinismul, Băsescu, care vorbește mult și la lună, mă contrariază însă, pentru că își dorește ori să ajungă premier ori, din nou, primar al Capitalei. Și dă-i și sapă la rădăcinile altor confrați de mișelie, dă-i repede cu adeziunea la P.M.P., trambulină spre primărie sau spre Palatul Victoria. Ce ciudat! Dintotdeauna saltimbancii s-au bucurat de simpatia norodului! Dar, e vremea ca Traian Băsescu să înțeleagă că nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
Însă, anul acesta, stratul de zăpadă a depășit toate recordurile: nămeții trec de cinci metri și jumătate, într-o stațiune montană. Aomori este un oraș din nordul principalei insule a arhipelagului nipon. Pe masura ce crește altitudinea, șoselele arată că adevărate tranșee săpate în zăpadă. Din ce in ce mai adânc. În unele locuri, zăpada de pe margine are înălțimea unui autobuz. În altă parte a drumului, abia dacă încape o mașină, care se strecoară că într-un canion alb. În stațiunea montană de lângă Aomori, stratul de zăpadă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93320_a_94612]
-
lui Nicolae Mavrocordat, și înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou, între mormântul lui Ion Mavrocordat și cel al lui Grigorie Brâncoveanu. Nu s-a scris numele voievodului pe lespedea de pe mormânt de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, săpată în piatră stema Țării Românești, ca semn că acolo odihnește domnitorul acesteia. La inițiativa fostului Patriarh al României Miron Cristea, în anul 1934, cu prilejul praznicului Sfinților Împărați Constantin și Elena, sicriul cu osemintele lui Constantin Brâncoveanu a fost strămutat
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
condițiile preliminare pentru ,,cunoașterea lui Brahman’’: puritatea morală, asceza, temperamentul cald, liniștit, echilibrat, puterea de concentrare și de meditație. 4. ,,Om! Pace, pace, pace!’’ Atât de cucerit este de un ritual anume, încât comentează sec, ca într-o litanie abia săpată în piatră: ,,Upanișadele încep și se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
-n jur, precum prâsnelul, Și chiar imită-nțepătura cobrei. Dar așezând noi fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte, Dar scufundați în mâl cu luare-aminte, Toți tragem după sine-n van noroiul... Referință Bibliografică: HĂITUIȚI DE CUVINTE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
lot în folosință, de unu-două hectare, care era cultivat și lucrat cu ajutorul elevilor. De la culturile tehnice (ricin, bumbac), până la legume. Domnul Arsu se străduia să ne învețe de mici meseria de agricultor. Să știm cum se seamănă, cum se sapă, se prășește sau se plivește, mă rog, toate acele munci obositoare și plicticoase, solicitate de plantele care ne hrănesc și ne îmbracă. Așa erau concepțiile în vremurile acelea. Copilul trebuia să-și însușească experiența milenară a țăranilor români în cultivarea
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
valori, susținute dinlăuntrul lor de un fluid invizibil, cu o dinamică specială a curgerii. Subtilități compoziționale ce amintesc de opera avangardistului polonez de la debutul de secol XX - Mieczyslaw Jastrun, care, într-unul dintre monologurile sale tăcute, scria: Spionați de inimă,/ săpăm noaptea în adâncimea timpurilor noastre/ zăcând în umbrele noastre ca-ntr-un mormânt,/ ca să strălucim iarăși în zori,/ zodie opusă umbrelor,/ acolo unde viii îi îngroapă pe morți,/ morții îi îngroapă pe vii, / și morții pe morți. Ori, ca să extindem
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
nu, toți repetă în cor, canon, cu spor, că este chiar și el o condiție a vieții cum e și moartea condiție a libertății, sau libertatea doar când crezi că simți dincolo de cecitatea unor sfinți. Nu râdeți de mine...! Am săpat prin munte în mina de cărbuni și diamante, Nebun...! Ce căutăm, ce vrem de ce tot răscolim printr-un atom, căutăm răspunsul la întrebarea: unde se începe marea? Referință Bibliografică: Unde se începe marea / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UNDE SE ÎNCEPE MAREA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383310_a_384639]
-
pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se semene cu chipul acoperit de plăgi al unui bolnav. Dar mâinile și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile. Apoi se ridicase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un oraș care urcă spre culmi, dar mai e unul care sapă În adâncuri, ca și când ar voi să-și deschidă drum spre Lucifer. Celălalt Îl privi surprins, În tăcere. Antonio da Peretola, omul cu față de vulpe, locuia la San Marco, Într-o cameră de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amplificată de una din acele sticle convexe pe care le șlefuiesc maurii pe pământurile Arabiei. Ca printr-o asemenea sticlă văd eu destinul tău. Vei umbla pe Pământ vreme de trei lustri, iar apoi vei cunoaște moartea cea umedă, care sapă cu febra ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
posesia lor? Pe lume, Platon a fost ultimul care a avut știri despre un pământ de dincolo de ocean. Dar nici el nu vorbea dintr-o cunoaștere nemijlocită, ci pe urmele unei legende mai vechi... Veniero zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a utilizat intensiv pentru a-l urmări pas cu pas pe părintele tăinuitor atât ziua, cât mai cu seamă noaptea, când acesta se deda la tot felul de Îndeletniciri dubioase. Clopotarul era cel care Îl văzuse adesea pe Bérenger Saunière săpând În biserică și căutând cu Încăpățânare, și tot el depunea mărturie despre incursiunile nocturne ale prelatului și ale slujnicei sale prin cimitirul satulu, unde, iarăși, era limpede că Încercau să găsească ceva anume. Și chiar găsiseră, nu Încăpea nici o Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Tâncăbești - completă spătarul. — ... așa, și la Tâncăbești... tu, zic, tu, oșteanul viteaz, verde la bătrânețe, roșu în tinerețe, te pierzi cu firea în fața unei... mă rog... zi-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor - este acel lucru minunat lăsat de Domnul pe pământ pentru a scăpa raiul de-o pacoste, cum au zis proorocii, care nu erau chiar așa cum îi considerăm noi astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se îndrepta vioaie spre vârsta întrebărilor pe care i le punea din când în când Samoilă, tatăl: „Despina dragă, comment on dit en français vistiernic?” „Ministre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]