6,492 matches
-
cum așteptam ninsoarea...? Sărutul iubirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul, Ce dă alt sens mărturisirii, Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții când zefirii Învăluie călduț pământul Și intri în valsul fericirii Grăbit-abandonând veșmântul, Pe buze-ți simt sărat sărutul. Îndemn, ție... Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă, Nu plânge la
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul, Ce dă alt sens mărturisirii, Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții când zefirii Învăluie călduț pământul Și intri în valsul fericirii Grăbit-abandonând veșmântul, Pe buze-ți simt sărat sărutul. Îndemn, ție... Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă, Nu plânge la întristare, Nici la greul ce te-apasă! Doar iubirea-i alinare Și-ți face viața frumoasă, Lasă-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
răsfăța. Dalia se simțea acolo deasupra mării pe puntea prova cam izolată de cei doi. Nu putea să mai audă nimic din ce-și spuneau și nici condițiile nu erau dintre cele mai bune. Bătea vântul, săreau stropi de apă sărată, o legănau mișcările bărcii și era cuprinsă de teamă. Nu se simțea în siguranță fiind singură și protejată doar de o balustradă joasă de care se ținea de frică să nu zboare în apa mării. Îi făcu semn lui Ștefan
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
VI Sejurul celor două vrâncence se desfășura normal. Dimineața mergeau la baza de tratament, apoi plecau la plajă. După amiaza își făceau somnul de frumusețe, iar pe la ora patru reveneau pentru câteva ore bune de plajă și scaldă în apa sărată a mării. Seara la cină se mulțumeau ori cu muzica din local, ori preferau vreo terasă sau gradină de vară. Sorin nu renunțase de a se afla în preajma Daliei. Uneori le însoțea în plimbările de seară prin stațiune sau la
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
frumoasa Violeta. -M-ați chemat? -Da, mâncarea este rece, nu o pot mânca. -Aoleu, ce mă fac? Doamna mă va certa îngrozitor. -Stai liniștită, voi plăti meniul. Ce-mi poți aduce altceva? -Avem o telemea de oaie care nu este prea sărată, cașcaval, pui, ouă, salam de vară. -Te rog să-mi aduci cașcaval pane, să aibă crusta aurie și să fie presărat cu piper proaspăt măcinat. Fața Violetei s-a luminat, când Andrei a confirmat plata cinei și a făcut o
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
Câteodată (când nu sunt atent la filele cărților viclene!) - cu aureolă. ...Am învățat și știu, cu prețul desființării - deci, al Învierii: < >”. --------------------------------------- Adrian Botez, Variațiuni pe tema centrală a povestirii “Abatele și imaginea din oglindă”, din vol. “Nălucirile abatelui Bernardo”, Rm. Sărat, 2014) Referință Bibliografică: drian BOTEZ - EXISTENȚĂ ȘI NONEXISTENȚĂ / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o bucurie, o poartă
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
Nici în zilele noastre nu se folosesc utilaje ori vagoneți pentru scoaterea sării. Singura cale de acces sunt treptele de lemn și se lucrează numai în subteran. La aceeași adâncime, în perimetrul Orizontului I, a apărut plin de măreție, Lacul Sărat. Vă așteptați la așa ceva? Nu cred și nici eu nu aș fi presupus că există acolo și este amenajat atât de bine. Nu este un lac natural. Lacul Sărat ori „Lacul de saramură” este artificial, săpat manual de mineri și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
adâncime, în perimetrul Orizontului I, a apărut plin de măreție, Lacul Sărat. Vă așteptați la așa ceva? Nu cred și nici eu nu aș fi presupus că există acolo și este amenajat atât de bine. Nu este un lac natural. Lacul Sărat ori „Lacul de saramură” este artificial, săpat manual de mineri și are dimensiunea de 10X6 metri, unic în țară. Nu-mi dădeam seama ce adâncime are și nici nu am avut unde să mă informez despre asta, dar am citit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CA IARBA Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului https://www.youtube.com/watch?v=MSthM9lr8wQ Vino, cât vreme de vremi vom avea Iubire sărată, de sânge și humă Prin ploaia de zahăr, prin ploaia nebună logodnicii toți din căuș ne vor bea. Vino în toate și-atunci vom pleca și părul -migdal înflorit- ne va cerne beție de cai pe o vale de perne
CA IARBA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378100_a_379429]
-
pe balcon. Geamul imens din stică se desface în două când apăs pe butonul roșu din spatele ușii, pe care scrie „ Press”. Nu știu unde dispar cele două jumătăți, fiindcă alturi de mine este alt balcon. Mă izbește în față mirosul de apă sărată, cu un iz dulceag, tropical, întinderea oceanului este întunecată, parcă vâscoasă, iar valurile sunt lente și grele. - N-ai somn nici tu? aud o voce de alături și n-am niciun dubiu că este vocea lui Voquin. - Am cam exagerat
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
piștarii, M-așteapt' afară cămătarii...” Și bietul om cu fața suptă Ca un erou căzu în luptă Sub ochii mei- ce trist acord În ultimul atac de cord! Și-acum își ceartă din văzduh Copilul văduvit de duh; Cuvintele de-atunci sărate, „Să aibă fiul meu de toate!” Le-aud și astăzi când vă scriu, Dar prea târziu, vai, prea târziu... Referință Bibliografică: Copilul din puf... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1351, Anul IV, 12 septembrie 2014. Drepturi
COPILUL DIN PUF... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376379_a_377708]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ce întâmplare trebuie să fie, să mă facă să plâng fără să vreau când motive nu sunt? Îmi spală privirea pe ochi cu lacrimi sărate. Dumnezeu mă urmărește din înalt, mă lasă să trăiesc singur imagini, cuvinte pe care alții nu le simt, ele trec ca apa peste pietre. Oare cum se naște durerea-n suflet pe care mulți n-o sesizează dacă nu apare
MAI TULBURAT DECÂT RÂUL... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376401_a_377730]
-
TULBURAT DECÂT RÂUL..., de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. Ce întâmplare trebuie să fie, să mă facă să plâng fără să vreau când motive nu sunt? Îmi spală privirea pe ochi cu lacrimi sărate. Dumnezeu mă urmărește din înalt, mă lasă să trăiesc singur imagini, cuvinte pe care alții nu le simt, ele trec ca apa peste pietre. Oare cum se naște durerea-n suflet pe care mulți n-o sesizează dacă nu apare
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
mă scoate din păcat. Mai tulburat decât râul de ploile repezi, suferința celorlalți mă inundă. Citește mai mult Ce întâmplare trebuie să fie,să mă facă să plâng fără să vreaucând motive nu sunt?Îmi spală privirea pe ochicu lacrimi sărate.Dumnezeu mă urmărește din înalt,mă lasă să trăiesc singur imagini, cuvintepe care alții nu le simt,ele trec ca apa peste pietre.Oare cum se naște durerea-n sufletpe care mulți n-o sesizeazădacă nu apare în trup?Prin
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
pe aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice vină, Avea și tonuri și nuanțe. Privirea mi-o țineam aprinsă ; O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă... De colțul prins de amăgiri. Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună, Au tot cules dezamăgire, Cu trăsnete și norii tună. Doamne ale scrisului românesc de început de secol XXI Referință Bibliografică: Norii tună / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16
NORII TUNĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376508_a_377837]
-
copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar nevăzută și neauzită, liniștea continua să se ascundă cu un zâmbet, tot mai departe, în firidele doar de ea știute. Între timp, tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca interiorul unui clopot imens care i se căsca în suflet și a cărui limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
bocancii-s mult prea grei preferi o talpă goală să simți nemărginirea să-ți râdă trupu-n soare când sorbi din ochii mei decența regăsirii să-ți mângâie privirea în cântecul de leagăn te-adorm bărbat al meu pe carnea mea sărată să-ți înflorească gura plăcerea de-om simți-o va ști doar Dumnezeu eu ți-oi susține-n taină firesc căutătura mă învelesc cu tine în ziua ce-a-nceput în zborul meu feeric cu inima în soare în strigătul
DECENŢĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375932_a_377261]
-
se termina războiul, nimic nu prevestea o nenorocire mai groaznică pentru ea, chiar decât monstruozitatea unui război. Avea să urmeze naufragiul unei familii ce trăia senin și fericit într-un cămin cald, dincolo de grijile cele fără de capăt. Locuiau la Râmnicu Sărat, tatăl artistei era prim trompetist la fanfara unui regiment din oraș, mama era casnică, o femeie credincioasă, așezată la casa sa, chibzuind rosturile gospodăriei, respectând ritualurile sărbătorilor, trăgând pe toți ai familiei după ea la slujbele bisericii. Aveau un cămin
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
luat avânt melc primordial, vizune stelară știe că va cădea azi sau mâine poate acum la prima ta vorba răgușită tu auzi? ce vezi? ai visat apele albastre pline cu iguane ? tăceri și gemete ne înconjoară ne amestecăm cu aerul sărat bate un iz puternic de alge și nașteri Icar ezită poate va zbura mâine. RELATIVUL Mi-ai vorbit explicit Așa relativ chiar că înțeleg de ce zenitul începe la Caracal Munții tociți fumegă și scuipă o pucioasă groasă mi-a murit
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
resurecție. ZEN Absolut Zenul greblate gânduri pe nisipul alb adiacent statuilor pasive culori demente de nebun legat șoptesc: parcul acesta e surpat nu viața-i greu de străbătut ci neatingerea sublimului perfecțiunea unei litere zbaterea aripii în zbor O lacrimă sărată-i orizontul miracol sânul tău în palmă așezat o mângâiere ca o briză Zenul departe, ca un gând furat DISCUȚIE DESPRE „LA BELLE EPQUE” Cândva cavalerii făceau piruete cu sabia și nevestele leșinau după duel apoi găteau purcel în sos
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
pe aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice vină, Avea și tonuri și nuanțe. Privirea mi-o țineam aprinsă ; O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă... De colțul prins de amăgiri. Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună, Au tot cules dezamăgire, Cu trăsnete și norii tună. Doamne ale scrisului românesc de început de secol XXI Citește mai mult Zburam pe aripi de lumină;În marea dulcelor speranțe,Și pic cu pic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
pe aripi de lumină;În marea dulcelor speranțe,Și pic cu pic și orice vină,Avea și tonuri și nuanțe.Privirea mi-o țineam aprinsă ;( O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă...De colțul prins de amăgiri.Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună,Au tot cules dezamăgire,Cu trăsnete și norii tună.Doamne ale scrisului românesc de început de secol XXI... XII. ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2099
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
în vara lui 2014. Deoarece zăpada este albă și curată, razele solare sunt reflectate în proporție de 90% de la sol înapoi în atmosferă, deci solul reține foarte puțină căldură. Ghețarii sunt de două feluri: de apă dulce, și de apă sărată. Când gheața începe să se deplaseze, datorită propriei sale greutăți, devine ghețar. Aisbergurile pot fi negre (când au roci în ele), sau verzi (când conțin alge), albe, sau albastre. Apa mării, fiind sărată, îngheață la -1,9°C. * S-au
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]