1,766 matches
-
după identificarea repetării, continuă să fascineze. Mecanismul intertextualității din proza lui M. Eminescu îi rezervă cititorului, încă, multe alei de labirint, iar în dezlegarea traseului livresc-dedalic intratextul ne poate ajuta. 4. Categorii intratextuale 4.1. Intratextualitate prozastică 4.1.1. "Sărmanul Dionis". Constelații intratextuale Intertextualitatea și sacrul Intertextualitatea dobândește din ce în ce mai multă relevanță ca relație de socializare între texte. În secolul comunicării (XX), socializarea textelor s-a dovedit tot mai utilă, uneori obligatorie pentru înțelegerea unor pagini. Inclusiv sau mai ales Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sărmanul Dionis". Constelații intratextuale Intertextualitatea și sacrul Intertextualitatea dobândește din ce în ce mai multă relevanță ca relație de socializare între texte. În secolul comunicării (XX), socializarea textelor s-a dovedit tot mai utilă, uneori obligatorie pentru înțelegerea unor pagini. Inclusiv sau mai ales Sărmanul Dionis, nuvelă din opera unui autor nu atât de secol XIX, nu doar de secol XX, dar și de secol XXI (Ioana Bot: 2012, 254) reclamă o lectură tabulară și o hermeneutică atentă la corpusul de texte căruia i se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
discuția despre sacru (mit) și intertext, pentru a înainta apoi propunerea de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs despre sacru, atât prin interpretarea intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri, cât și prin derularea diegetică, aventura protagonistului dintr-o dimensiune în alta. Dionis-Dan depășește, din dorința de cunoaștere, registrul natural al lumii, accede la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ludus sacer), cât și în intertext: "Acțiunea înfățișează un eveniment cosmic, dar nu numai ca prezentare, ci ca identificare...Funcția lui nu este numai să imite (vezi repetiția intertextuală), ci să confere sau să aibă o participare (s.n.)"10. În Sărmanul Dionis, există o coincidență deloc întâmplătoare în privința personajelor feminine, care apar în realitate sau în tablouri. Poate că Maria ascunde principiul participației, la care critica s-a oprit mai puțin, prea atentă la onomastica protagonistului, Dionis-Dan. Jocul sacru înregistrează trei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în Infern, pierderea într-un labirint etc.). La capătul călătoriei simbolice, inițiatul atinge cunoașterea secretă (transmiterea unei limbi secrete, a unui semn de recunoaștere), condiție a unei transformări ireversibile a ființei. 3. Ritualul de confirmare autorizează renașterea la viață. În Sărmanul Dionis, jocul inițiatic nu este autentic, de vreme ce transformarea ființei nu este ireversibilă. Păcatului luciferic săvârșit doar pe jumătate (din fericire sau din nefericire) și căderea din rai reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea statutului, revenirea la viață) din finalul nuvelei. Efortul inițiatic și întreaga călătorie sfârșesc într-un registru prozaic deoarece inițiatul a greșit, la un moment dat. Intratextualitatea prozastică: "Sărmanul Dionis" Intertextualitatea ilustrează în registrul livresc relativitatea timpului, problematizarea succesiunii trecut-prezent-viitor. Intratextualitatea ipostaziază și confirmă admisibilitatea blocului temporal. Nuvela Sărmanul Dionis își susține desfășurarea heterodiegetică, biplană (cu al doilea plan bi-plan, la rândul lui), pe același adevăr consacrat ca einsteinian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Efortul inițiatic și întreaga călătorie sfârșesc într-un registru prozaic deoarece inițiatul a greșit, la un moment dat. Intratextualitatea prozastică: "Sărmanul Dionis" Intertextualitatea ilustrează în registrul livresc relativitatea timpului, problematizarea succesiunii trecut-prezent-viitor. Intratextualitatea ipostaziază și confirmă admisibilitatea blocului temporal. Nuvela Sărmanul Dionis își susține desfășurarea heterodiegetică, biplană (cu al doilea plan bi-plan, la rândul lui), pe același adevăr consacrat ca einsteinian. Relativitatea spațiului, deși la început este postulată de narator în mod nediscriminatoriu față de cea temporală, în fapt, apare ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deficitului spațial al deplasării intertextuale: prin spațializarea timpului. S-ar putea ca spațiul și timpul din construcția prozastică eminesciană să nu fie decât false localizări. Pe urmele Ioanei Em. Petrescu, suntem ispitiți să considerăm că realitatea în care se mișcă "sărmanul" Dionis este doar o proiecție: a gândirii lui, decor citadin cu iluzorii imobile mărunte și rău zidite ori peisaj ozonat cu munți înșelători și văi prea adânci. Efectul a ceea ce fizicienii de astăzi numesc principiul holografic, în virtutea căruia universul se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
până la sonor, adâncuri acvatice primordiale. Se pare de aceea că singurul univers ferm, între aceste lumi șiroind de ploi, îmbrăcate în cețuri și fum sau poleite de lumina lunii, rămâne universul gândirii. Metamorfozând discursul în scene jucate, aventurile gândirii din Sărmanul Dionis dau impresia unui lung monolog interior travestit epic (Ioana Em.Petrescu: 2005, 141). "Constelații intratextuale" Ne așteptăm ca intratextualitatea să înregistreze niveluri diferite, de la cel fonetic până la stilistic, ceea ce presupune dimensiuni variabile pentru segmentele de repetare. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unitatea lexicală și vom ajunge la cel mai general și liber dintre niveluri, intratextualitatea ar trebui să ducă la același "mit personal" (Charles Mauron) sau măcar spațiu încapsulat in illo tempore. Pentru stabilirea dimensiunilor și nivelurilor repetării intertextuale, vom citi Sărmanul Dionis și vom interoga intratextualitatea. Perechile sau șirurile determinate de legătura intratextuală dintre hipotext și hipertext construiesc serii intratextuale. Ele prezintă aspect asemănător câmpurilor semantice, poate și pentru că identificarea lor se face în mare parte cu ajutorul acestei clase lexico-semantice. Plecând
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prezența nuceului intratextual muri afumați, dar și circumferința (constelației intratextuale) desenată de unități lexico-semantice precum orologiu, lampă/lumină, galben, care, la rândul lor, vor deschide ori doar se vor lega de alte constelații intratextuale. Revenim la hipotextul extras din nuvela Sărmanul Dionis. Aspectul pereților nu sugerează numai un spațiu ca al nimănui, expus și neîngrijit, ci el conotează vechimea (zidurile noi nu ar fi avut vreme să se afume) și, mai ales, marchează mijlocul drumului dintre lumină și întuneric, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
afumați), propunem ca hotare ale parcursului nostru neculorile. Frecvența lor absolută (numărul de apariții în text) în operele epice publicate oferă un raport favorabil pentru alb: alb/negru 79/55. Diferența dintre frecvențele absolute ale lui alb și negru în Sărmanul Dionis este numai de la 39 la 34, ceea ce deja induce oarecare tensiune. Albul pare să domine, deși nu detașat; totuși, se pot identifica în discursul prozastic unități lexico-semantice care potențează nu atât întunecarea, cât lipsa de limpezime (afumat, obscur). Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cartografiere duce la imaginea nodurilor semantice din țesătura textului (dacă ne putem permite pleonasmul). Este vorba despre cuvinte care apar exclusiv în unul din cele patru texte supuse analizei statistic-informatice12. De exemplu, vocabule precum obscur sau afumat găsim numai în Sărmanul Dionis. Vom parcurge câmpul lexical exclusiv marcat de cuvintele care apar numai în nuvela Sărmanul Dionis, stabilind un index. Intenția acestui demers are legătură cu ideea de a profila orizontul de așteptare în care se articulează intratextualitatea. Considerăm că indexul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vorba despre cuvinte care apar exclusiv în unul din cele patru texte supuse analizei statistic-informatice12. De exemplu, vocabule precum obscur sau afumat găsim numai în Sărmanul Dionis. Vom parcurge câmpul lexical exclusiv marcat de cuvintele care apar numai în nuvela Sărmanul Dionis, stabilind un index. Intenția acestui demers are legătură cu ideea de a profila orizontul de așteptare în care se articulează intratextualitatea. Considerăm că indexul prezențelor exclusive și tabloul câmpurilor lor semantice se dovedesc relevante și pentru Cezara, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
altor două serii intratextuale. Prima (S3) este deschisă din nou de un adjectiv de proveniență participială 15, painjinit. Tabloul încăperii cu aer monahal oferă hipo textul pentru imaginea pânzei de păianjen, pe care o vom reîntâlni de multe ori în Sărmanul Dionis. De reținut este faptul că, în această primă ipostaziere intratextuală, termenul apare cu sensul lui propriu. Pânza de păianjen încurcată trimite la dezordine, a doua serie intratextuală. Rezultă imaginea unei noi constelații intratextuale: painjiniș/dezordine (3). (S3b) Pe ici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ascund "cântări" hipotextuale pe care nu toți cititorii le intuiesc sau le identifică. Pentru procesul metempsihozei, ca și pentru drumul reeditărilor succesive ale unui intertext, vioara din proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Umbra lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă (Eminescu: 2011, II, 49). Pentru a sistematiza conținutul enumerativ de până acum al prezentului subcapitol, propunem un tabel centralizator: Tabel 1. Seriile intratextuale din nuvela Sărmanul Dionis Pentru conturarea unui orizont de așteptare noțional care să favorizeze trecerea la următoarele subcapitole ale prezentei lucrări, propunem (Fig. III Categoriile intratextuale) un tablou ce redă diviziunea tetratomică a intratextualității, așa cum ne-am reprezentat-o inspirați de studiul prozei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
propunem (Fig. III Categoriile intratextuale) un tablou ce redă diviziunea tetratomică a intratextualității, așa cum ne-am reprezentat-o inspirați de studiul prozei eminesciene. Fig. III Categoriile intratextuale 4.1.2. "Cezara". Intratextualitate și ekphrasis. Insula lui Euthanasius Încă din nuvela Sărmanul Dionis atrage atenția risipa de imagini creionate în orice colț de pagină sau de masă disponibil. Inclusiv constelația de linii neînțelese care ascund în painjinișul lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tare/diferire) mecanismului intertextual (Gignoux: 2005, 105). Dacă vom considera punerea în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis și soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atât de elocvent citit de Mihai Cimpoi: "Este absolut logic ca un univers conceput ca o roată ("Se știe că sistemul Universului e o roată dar fără spițe") să conțină cercuri de forme concentrice (sau care "se taie", ca în Sărmanul Dionis), prin care materia se mișcă prin puncte (etape) de tranzițiune și să fie traversată de râuri circulare ce reprezintă bineînțeles Timpul. [...] Eminescu asigură, în cadrul mitopo(i)eticii sale, situarea în centrum mundi prin conceperea universului ca cerc24, sferă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
109). 4.2. Intratextualitate transprozastică (intragenerică) 4.2.1. Intratextualitatea "pe orizontală": corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" Prezentul subcapitol propune abordarea intratextului și intratextualității din perspectiva Mitului Eternei Reîntoarceri eliadian. Vom utiliza ca punct de plecare tot nuvela Sărmanul Dionis, ca și în capitolul anterior, unde analiza a vizat intra textualitatea pe care am numit-o prozastică sinonimă cu autotextualitatea determinată de jocul repetare/diferire din paginile aceluiași text (vezi supra). De această dată, demersul critic se axează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
finale (publicate sau nu), variantele și manuscrisele în facsimil asigură laboratorul propice secționării intratextului pentru a vizualiza genotextul, "nivelul în care textul este gândit, transformat, produs, generat" vs fenotext, "adică nivelul textului realizat"25. Hipertextul va fi extras din nuvela Sărmanul Dionis. Eludăm criteriul cronologic și optăm pentru una din operele publicate antum. Considerăm relevant faptul că Mihai Eminescu a ales să publice anumite opere și a lăsat în manuscris altele. Sărmanul Dionis și Cezara sunt ca să ne exprimăm astfel platforme-program
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textului realizat"25. Hipertextul va fi extras din nuvela Sărmanul Dionis. Eludăm criteriul cronologic și optăm pentru una din operele publicate antum. Considerăm relevant faptul că Mihai Eminescu a ales să publice anumite opere și a lăsat în manuscris altele. Sărmanul Dionis și Cezara sunt ca să ne exprimăm astfel platforme-program disimulate epic. Ele nu constituie operă eminesciană, in nuce, adică nu putem reduce creația în proză la cele două, dar, fără ele, cartea eminesciană ar pierde trei sferturi din înțeles și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea autenticistă de factură epistolară determină un element de intratextualitate transgenerică: proză/ corespodență. ...și tot astfel, dacă închid un ochi văd mîna mea mai mică decât cu amândoi (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Primele rânduri nu par a fi începutul unei scrieri, ci o continuare. Dintre nuvelele eminesciene care răspund sintagmei lui Umberto Eco, Sărmanul Dionis este opera cea mai deschisă. Opțiunea auctorială pentru începutul de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]