15,319 matches
-
a înțeles și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
credințele locale, "entitățile" sălășluiesc peste tot: în camerele de energie sau de curenți din "Casa", în băile de cristal, unde te pot ciupi de cot sau atinge discret pe mâini, ele pot face operații spirituale în timp ce te afli sub cascada sacră (Cascata Sagrada), sau te pot bântui chiar când te afli liniștit în patul tău de la pousada. La o săptămână după ce vei fi suferit o operație spirituală, ele te vor vizita noaptea, unde le vei primi ceremonios în cămașa ta albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
căzuți ce mișună în toate direcțiile, așteptând cu o răbdare neomenească să le crească aripile. Peste tot, cozi interminabile; către camerele de energie, unde se desfășoară consultațiile sau operațiile spirituale; la farmacie, la băile de cristale, să intri la cascada sacră, pentru supa rituală făcută la "Casa" ce încheie o zi de lucru. Oamenii stau disciplinați cu câte un bilet în mână: rândul pentru prima vez, secunda vez, pentru revizuirea operațiilor, rândul de "ora opt", unde se pun întrebări concrete entităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
incomprehensibil decât o vindecare survenită miraculos în urma unui act ritualic. Totuși, miracolul se diminuează sau se desacralizează prin repetiție, în timp. "Cascata Sagrada" Din curtea Casei de Dom Ignacio se deschide un drum de pământ roșu ce coboară la cascada sacră, unde nu poți merge decât cu permisiunea entităților. Adică trebuie să fii posesorul unui bilețel alb însemnat cu semnătura hieroglifică a lui Joao, urmată de numărul de vizite permis la cascadă. Pe măsură ce te apropii de cascadă, un zgomot discontinuu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rana, căci după 24 de ore o regăsim în holul "Casei", rugându-se și, probabil, aducând mulțumiri entităților, în fața triunghiului "cunoașterii", simbol al "Casei de Dom Ignacio". El stă agățat pe peretele de răsărit al holului și circumscrie un spațiu sacru de concentrare, meditație și rugăciune. Un bărbat, cândva vindecat de Joao, revine la "Casa" cu o altă problemă și speranța de a mai potența o dată miracolul în favoarea lui. El povestește cu însuflețire despre fosta sa soție, care în urma unei operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută prin incantația unor fraze sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși, are o cheie la tine. Un soare în miniatură luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
instruire, cât și pentru aplicarea învățăturilor căpătate, elaborând, în pofida sistemului generos care-i suportă (ca produse second-hand ale societății), concluzii indecente despre timp, privit nu ca un concept, ci ca o relație psihofizică între om și destin, ceea ce contravine învățăturilor sacre despre materie și diversitatea ei într-un spațiu matematic dat, acești pseudoezoteriști și paramistici cu gusturi insalubre despre viață, făcând trimitere spre faptul că lumea e o pădure în care ființele din specia homo sapiens sunt adormite și numai creativitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile sale, departe de privirile adversarilor săi. Numai doamna Mina își mai băga uneori nasul tulburîndu-i șirul gîndurilor, ei însă i-o putea trece cu vederea. Nu-i fusese ea oare partenerul ideal în viață la bine și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să te susțină?“ Atras de ideea de performanță formală, autorul merge uneori și mai departe. Se obligă, de pildă, să scrie sonete în care nu numai fiecare vers, ci și fiecare cuvânt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
emot ´ iei Hârtia grea și lucioasă face ca volumul de versuri al lui Valentin Marica Aluviuni / Alluvia (ediție bilingvă româno-engleză, traducere de Virgil Stanciu, Dacia, Cluj-Napoca, 2001) să pară confecționat din marmură. Versurile sunt tipărite cu caractere gotice, ca inscripțiile sacre. Există și numeroase ilustrații. În plus, fiecare poem are alături traducerea lui în engleză, ca să poată fi citit de cât mai mulți locuitori ai planetei. Din nefericire, tot acest fast tipografic și bibliografic nu reușește să înnobileze versurile propriu-zise, iremediabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aproape toate cărțile i-au fost comentate favorabil. Dar nici atunci scrisul său nu suscita cu adevărat interes. Cornel Munteanu face abstracție de calitatea textelor lui Laurențiu Fulga și le comentează cu gravitate, chiar cu evlavie, ca pe niște texte sacre. Fiecare personaj și fiecare situație sunt considerate simboluri ezoterice; exegeza se transformă astfel, inevitabil, într-o laborioasă hermeneutică. Ce semnificație are sanatoriul din nuvela Dubla crimă a sorei Diana? Practic, nu are nici o semnificație, pentru că nuvela cu totul, scrisă într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lor originară.“ Ar fi frumos să fie așa. În realitate, Vlad Neagoe și-a compus o voce cavernoasă, cu care nu reușește decât să-i sperie pe naivi (sau să-i amuze pe cititorii experimentați): „ești urzită, iubire, din roze sacre sângerând - / mormântul și mirul, aici potirul și cerul / se întâlnesc pentru ultima oară“; „parcă toți au murit ca niște lucruri vechi“; „suferința mea pe spinarea suferinței / istoriei se-ntoarce în clipa de-orbire în neagra / curgere“; „mâna ta a ucis
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de fiecare zi: „Ce mai faceți în această lume scăldată în infinitul necunoașterii, acum, la ceas matinal, când începe un nou ciclu al existenței?“ „Ce să fac, mă duc să cumpăr o pâine care poartă în ea mirosul de lumină sacră al verii trecute, rod binecuvântat al unirii dintre cer și pământ prin spicul de aur al grâului.“) Adevărul este că, de regulă, autorul interviurilor este cel care dă tonul, încă de la prima întrebare pe care o adresează interlocutorului. Ce atitudine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de altul. Toți sunt tratați cu aceeași gravitate, ca și cum ar fi profeți pierduți în negura timpurilor. În loc să reacționeze față de texte, să le evalueze, să constate în ce măsură sunt active din punct de vedere estetic, ea le descifrează ca pe niște inscripții sacre sau filozofează pe marginea lor. Drept urmare, discursul critic se transformă într-o mașină de uniformizat scriitori. Dacă la un examen am scrie pe tablă extrase din comentariile Vioricăi Răduță (omițând din cuprinsul lor numele scriitorilor) și am cere studenților să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și Nichita Danilov, au intuit resursele de expresivitate ale limbajului biblic și sacerdotal și le-au exploatat inteligent. Există preoți - Constantin Hrehor, Sever Negrescu și alții - care scriu și poezie, transferând în textele laice ceva din solemnitatea misterioasă a textelor sacre. Nu este vorba deci de a pune în discuție opțiunea lui Ion Spânu. Discutabilă este doar metoda sa de valorificare a noțiunilor religioase, metodă care constă, practic, într-o simplă rechiziționare a lexicului folosit în lumea bisericească. Poetul are intuiția
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
secolul al XX-lea.“ Inteligența exuberantă și grațioasă a poeziei lui Nichita Stănescu dispare sub această maree neagră a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întreaga mea ființă între ei." Trăia, deci, într-o maximă concentrare creatoare, convingerea de adoptat al lumii regilor, o lume proprie, pentru care era născut. Eliberarea de lestul noroiului cotidian e simbolică. Scrisul e pentru el stare de grație, ritual sacru în care se risipesc toate spaimele omenești, iar antichitatea un drog. Mărturia, și patetică și poetică, nici nu era poate meritată de Vettori care, în replică, îi scria în ce lux trăiește el la Roma. Risipa de inteligență și acest
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd totuși ceea ce n-ar vrea să spună, motivînd că mintea umană n-ar putea ajunge la astfel de ordini sacre. Mimarea modestiei e mînuită, ca întotdeauna, cu semnificația contrară. Observația care urmează e mai mult decît analitică, e severă. Dojana e inutilă pentru că astfel de state "întemeiate fiind pe religie sînt atît de puternice și de așa natură, încît principii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ceea ce spun ei, adică nu vă amestecați în război, e contrar intereselor voastre; pentru că fără recunoștință, fără demnitate, veți fi răsplata învingătorului." 43 Familia de Medici 44 Citat după Titus Livius: "Războiul este drept cînd este necesar și armele sînt sacre atunci cînd speranța e numai în ele." * Doamna Mosham * La contele de Neuwied. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------14 Elvira Sorohan Machiavelli după Machiavelli 13 114 NICCOLÒ MACHIAVELLI PRINCIPELE 115 DISCURSURI 143 220 FREDERIC II ANTI-MACHIAVEL 221 230 BENITO MUSSOLINI PRELUDIU 229 236 Lăcrămioara Petrescu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
figura unui nobil provenit Însă din Panonia septentrională, Imre Thököly, cu cetele sale de „curuți“. Termenul, cu Înțelesul de „cruciat“ din care și provine, desemna un luptător nu pentru eliberarea Sfîntului Mormînt, ci cu țelul reinstituirii “regatului autentic, nobiliar, etern, sacru etc.“ al adevăratei Ungarii. Cei dintîi care trebuiau alungați erau Habsburgii, drept care trupele lui Thököly s-au instalat În avangarda asediului otoman al Vienei la 1683. Toate aceste mișcări prin care magnați belicoși atacau Viena ori Bratislava, prin care pașalîcul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i ocrotească În purcesul lor spre răsărit, de parohia din Weingarten unde se Înalță cea mai mare și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc din Întreaga Germanie. Floarea de piatră barocă adăpos tește, Într-un potir sacru, picuri din sîngele lui Iisus. Nimic mai potrivit decît culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care trimite la episodul nașterii lui Moise (Iuda este văzut așadar ca un anti-Moise), dar și la împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu sacru”, „loc îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multe versiuni care au circulat în Evul Mediu, însă toate au un punct comun: denigrarea lui Isus versus eroizarea lui Iuda54. Isus este acuzat de a-și fi însușit numele lui Dumnezeu și de a fi profanat Sfânta Sfintelor. Numele sacru îi conferă puteri supranaturale, magice. E chemat în ajutor Rabbi Iehuda isch Bartota, care intră, la rândul său, în inima sanctuarului și-și însușește Numele. Urmează o confruntare aeriană între cei doi magicieni. Isus urcă foarte sus, dar Iuda îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a rosti cuvinte de rău augur” sau „a rosti cuvinte care nu trebuie rostite în cursul unui sacrificiu”. Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament, fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior, sensul acesta se dilată: o realitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică și semantică! Ulterior, sensul acesta se dilată: o realitate legată de sfera sacrului devine obiect de blasfemie nu neapărat prin virulența cuvintelor, ci și prin aceea a gândului sau intenției. Iertarea Nu voi discuta pe larg terminologia „iertării” în Noul Testament, ci mă voi opri doar la verbul folosit în cele trei versiuni ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]