9,763 matches
-
se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni își drese glasul pentru a-și face cunoscută prezența, iar menajera se întoarse încetișor. — Sunt ocupată... începu ea, dar se opri când dădu cu ochii de Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni o salută politicos, după cum i-o cerea tradiția, apoi o prezentă pe musafira lui. — Aceasta este Mma Ramotswe, spuse el. Menajera se uită la Mma Ramotswe și o salută cu o înclinare scurtă a capului. — Mă bucur să te cunosc, Mma, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se opri când dădu cu ochii de Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni o salută politicos, după cum i-o cerea tradiția, apoi o prezentă pe musafira lui. — Aceasta este Mma Ramotswe, spuse el. Menajera se uită la Mma Ramotswe și o salută cu o înclinare scurtă a capului. — Mă bucur să te cunosc, Mma, zise Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni mi-a povestit despre tine. Menajera se uită la stăpânul ei. — Aha, ați auzit de mine, comentă ea. Mă bucur că vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Informația ar fi putut părea lipsită de importanță, dar când Mma Ramotswe a fost angajată de proprietarul unui supermarket să afle de ce nu i s-a dat autorizația de construcție a unei curățătorii chimice lângă pe lângă supermarketul său, a fost salutară în demonstrarea faptului că persoana care lua deciziile ar fi putut avea interese legate de-o companie rivală. Și doar această informație pusese capăt nedreptății; tot ceea ce-i rămăsese lui Mma Ramotswe de făcut a fost să-i pomenească funcționarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții. Se uitară o clipă unul la altul, apoi ea zâmbi și începu să-și croiască drum pe ultimii metri ai cărării. Îl salută politicoasă ca un copil bine-crescut. Ce mai faceți, Rra? îl întrebă ea, întinzându-i mâna dreaptă cu stânga peste antebraț în semn de respect. Își strânseră mâinile. Sper că n-am mâinile unsuroase, zise domnul J.L.B. Matekoni. Lucram la pompă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând din cap când îi întrebă dacă menajera le-a servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar pe fratele meu îl cheamă Puso. Așa ne-au numit la orfelinat. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo. Mma Potokwane e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
week-end... Altfel, o muncă infernală, tutorship, semestrial papers, colocvii etc. Merg și-n Ohio la o întâlnire luna viitoare în Canada, e un congres despre imigrație și mutații culturale. Nu știu dacă ți-am spus, mi-am schimbat mașina. Te salutăm, mai scrie-ne cum te descurci în balcanismul de-acasă. Tu nu încerci să faci o mișcare să vii în State? Ai mai putea acum, mai târziu e greu cu examenele de echivalare, trebuie să treci prin sistemul lor, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-a salutat, pe urmă i-a chemat și pe ceilalți, i-am zis lui Sorin la dude. Mi-au arătat clopoțelul care-i adună pe toți. Știi cum sună? Parcă nici nu-l auzi, sună așa, în tine... Întotdeauna Sorin mă fluiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui balon, în cinstea țării care i-a dat pe părinții montgolfierului? Și are o valoare simbolică faptul că această ascensiune se produce chiar foarte aproape de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Iute, îmi țâșnește apa din pori. De câte ori încerc să mă socializez, încep să transpir în halul ăsta, îmi simt eu mirosul de capră. - ...putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: „Să salutăm această apariție! Să ne crească literatura!”. S-au terminat intervențiile. În unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care-a mai fost marcată și săptămâna trecută de un volum de poezii și, potrivit programului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ducă de mână și să-ți arate veceul lui Chircu, ăla de strujeni, jurându-se să-i sară lui ochii din cap dacă nu exact acolo au coborât din ozeneu omuleții aceia colorați, cu becuri în frunte și l-au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii pe care o înțelesese la timp îi spunea pe nume și colabora perfect cînd primeau aceeași misie. Cînd nu, doar îl saluta și trecea pe lîngă el ca pe lîngă o vagă cunoștință căruia nu-i datorezi mai mult decît un zîmbet de recunoaștere. Fiecare își vedea de treaba sa, ori lăsa să se înțeleagă acest lucru, chiar dacă nu avea nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în calitățile cerute unui funcționar al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ascundă grosolănia banalității. Sofie nici nu răspunse, în schimb K.F. s-a oprit o clipă, aproape că i-a zîmbit și i-a aruncat din vîrful buzelor: "Credeam că n-o să observe nimeni, domnule adjutant, eram atît de liniștită!" A salutat atunci lovindu-și locurile cizmelor, încît sunetul a semănat cu o împușcătură; Sofie s-a întors și a văzut în ochii ei o spaimă despre care nu bănuise nimic pînă atunci, nu era o sperietură, așa cum se întîmplă cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obligatoriu cu oricine ar fi venit la Vilă din Vladia. Mozaicul era de un roșu-sîngeriu stins, literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era Vila Katerina pentru tîrgoveții și negustorii așezării. Erau prea puțini aceia care erau chemați pînă acolo și nimeni nu venise din proprie inițiativă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît ei și din această pricină îl salută cu sfială și niciodată nu spun nu atunci cînd el dorește ceva. Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era unul din așii aviației mondiale. S-a apropiat cu grijă de zona în care flana italianul și a căutat pe cineva cunoscut care să-l prezinte. Era o lume pestriță, nicidecum dintre aceia care erau obișnuiții casei. În treacăt salută un profesor de filosofie, admirat pentru elocința și mai ales pentru ideile sale, duse la extremitatea severității morale, mereu înconjurat de un public feminin aflat într-un soi de transă extatică, din fericire mai întotdeauna tăcută, schimbă o vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru a-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel, riscul nu era prea mare, într-o asemenea adunare, mai ales după ce s-a băut un păhărel mai multișor, toata lumea e dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns să gîndească în niște cuvinte îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii sale, strîngînd din dinți pînă la durere ca să-și stăpînească respirația, nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arată respectul pentru că sînt cotropiți de teamă și, ceea ce e mai mult decît toate, nu-și arată teama, așa cum ar fi normal, ci respectul, pentru că le e frică și de asta, să și-o arate. De aceea mint negustorașii și salută mincinos, cu pălăria în mînă și cu vocea cît se poate de dulce. Iar el știe și dă din cap alene, duce două degete la chipiu și dintr-o privire își dă seama care dintre ei a mai adus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
marginea gardurilor, să asculte orice gogomănie și să fie de acord cu ea numai să-i lași pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]