22,145 matches
-
de secundă, cei doi Harry Potter, cel trecut și cel prezent, își întîlnesc privirile. Ca urmare a acestui fapt - numai dacă te privești în ochi poți să-ți schimbi soarta! -, Harry Potter cel de cu trei ore în urmă e salvat miraculos de ceea ce el (în această ipostază) crede a fi fost apariția efemeră a propriului tată, mort de ani. În secvența în care ceasul este dat în urmă, iar eroul urmărește ce s-a întîmplat/ce se va fi întîmplat
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
În secvența în care ceasul este dat în urmă, iar eroul urmărește ce s-a întîmplat/ce se va fi întîmplat, înțelege că acel sine al său pe care îl vede cum se zbate în ghearele monștrilor nu a fost salvat de tatăl său, ci de el însuși, cel de cu cîteva ore mai tîrziu. Și atunci, acest din urmă Harry Potter, care, printr-o buclă, s-a întors în timp, pentru a se privi - și a-i privi pe ceilalți
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
cîteva ore mai tîrziu. Și atunci, acest din urmă Harry Potter, care, printr-o buclă, s-a întors în timp, pentru a se privi - și a-i privi pe ceilalți - cum acționează, face vraja salutară. Acea vrajă care l-a salvat/ care îl va salva/ ce tocmai îl salvează pe el, cel de cu cîteva ore în urmă. Pe el, dar și pe prietenii săi, cei atunci, cu ore mai tîrziu, prezenți la fața locului, sau, dimpotrivă, și absenți și absolut
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Și atunci, acest din urmă Harry Potter, care, printr-o buclă, s-a întors în timp, pentru a se privi - și a-i privi pe ceilalți - cum acționează, face vraja salutară. Acea vrajă care l-a salvat/ care îl va salva/ ce tocmai îl salvează pe el, cel de cu cîteva ore în urmă. Pe el, dar și pe prietenii săi, cei atunci, cu ore mai tîrziu, prezenți la fața locului, sau, dimpotrivă, și absenți și absolut neștiutori de ceea ce se
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
urmă Harry Potter, care, printr-o buclă, s-a întors în timp, pentru a se privi - și a-i privi pe ceilalți - cum acționează, face vraja salutară. Acea vrajă care l-a salvat/ care îl va salva/ ce tocmai îl salvează pe el, cel de cu cîteva ore în urmă. Pe el, dar și pe prietenii săi, cei atunci, cu ore mai tîrziu, prezenți la fața locului, sau, dimpotrivă, și absenți și absolut neștiutori de ceea ce se întîmplă în această buclă
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum, prin aceeași reușită proiectată à rebours, și propria viață și pe cea a prietenilor. Poți face ca inocenții să nu fie masacrați. E adevărat că pe dușmani nu poți să îi aneantizezi, dar reușești să faci ca măcar una
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
curți și lumi întregi dacă o fi el sau altul?! Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl și salvează. De mai multe ori, nu doar atunci cînd îl învie. V-ați întrebat ce îi șoptește ea turturicii la ureche? Pentru mine, este evident că-i cere să accepte să piardă prinsoarea. S-o fi plictisit, și ea, de jocul
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
ex aequo cu Alexandru Papadopol, protagonistul din filmul lui Cristi Puiu Marfa și banii. Incapabilă să-și vină singură în ajutor, abandonată de soț, de amant, eroina lui Stratos Tzitzis, interpretată de Maria Zorba, clamează cu un tragism contemporan memorabil Salvează-mă. Nu mai puțin emoționantă, dar în alt diapazon este Martha Martinei Gedeck, maistru bucătar într-un local de Trei stele/Drei Sterne, tot o femeie singură care-și va împlini existența atunci cînd va trebui să aibă grijă de
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
riște publicarea. Mai ales că lui Vianu i se refuza, încă din 1939, titularizarea ca profesor continuînd să rămînă (din 1927) conferențiar. Nici Petrovici nu considera că Arta prozatorilor poate să apară la Editura Casa Școalelor. Și, atunci, pentru a salva, totuși, manuscrisul, se inventează, ad-hoc, o editură ("Editura Contemporană") unde cartea apare în 1942, nu fără ca autorul să nu-și fi cenzurat textul eliminînd unii scriitori evrei și trecînd Portretele universitare ale lui Petrovici înaintea lui Lovinescu în capitolul respectiv
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
două palme. Gestul agresiv "simplifică" brusc tabloul și îi dă energia să încerce și să reușească să iasă din casă. Scenariul este, pînă aici, plauzibil - dar recunoștința Leliei față de cel care a lovit-o, despre care crede sincer că a salvat-o de la viol, e o excrescență machistă pe o imagine, la prima vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
unei modalități eficace de militantism. O flagrantă eroare judiciară curmă printr-o execuție pedant detaliată viața unei biete tinere muncitoare, emigrată în țara tuturor făgăduințelor cu speranța că va putea trudi și aduna banii necesari unei operații care să-i salveze fiul de o boală ereditară. Orbirea care-i pe cale să o doboare și pe ea și împotriva căreia luptă din răsputeri. Ajutată de cîțiva binevoitori printre care o colegă de fabrică - formidabilă evoluție în această postură a ardentei glaciale Catherine
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
Mircea Mihăieș Pentru politicianul român, Ardealul e marele handicapat al țării. Nu trece lună în care vreun demagog fruntaș pe ramură să nu dorească să-l salveze, să-i oblojească rănile istorice ori măcar să-l lingușească frenetic. Există în toate aceste demersuri o doză de îngrijorare reală, dar există și mult cinism. Să ne amintim că în martie 1900, un grup de patrioți cu grade nu s-
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
atunci ce rămîne de spus e că sînt niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe o lume care are nevoie de explicații, nu poate rezista pe un reazem filosofic, așa cum vrea să indice critica binevoitoare care încearcă să "salveze" aceste romane. Eventualul dialog cu problematica universală existențialistă e blocat de niște date care au nevoie de decriptare în măsura în care convenim că nu citim o literatură a absurdului. Registrul minor din romanele cu activiști de partid se transformă aici în registrul
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
însă în conul de umbră al unui Botoșani, oricum mai arătos, de altă anvergură, care apoi, în administrare comunistă, l-a și surclasat. Să nu uităm însă că niște așezări de acest tip, poate chiar și mai mici, s-au salvat din anonimat prin mari nume ale locului. Dorohoiul e marcat de figura unui Enescu; în marea lui vogă, în drum spre Livenii natali, concerta curent în oraș. Apoi, un mai puțin cunoscut Dimitrie Pompei, pionier de școală românească de matematici
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
însă în roman se petrece un lucru care stîrnește o profundă controversă între personaje, și o va face și între cititori. S. ajunge la concluzia că singurul mod în care poate supraviețui bestialității soldaților, unicul fel în care se poate salva de soarta femeilor mutilate și apoi ucise de gărzi, este de a deveni prostituată. Cu alte cuvinte, de a nu mai fi victima unui viol repetat, ci de a lăsa impresia că ea consimte, ba chiar că seduce, că soldații
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
S. și-a pierdut mințile, pentru ca în cele din urmă s-o disprețuiască profund. Și în final S. devine ibovnica comandantului lagărului, care o ține numai pentru el și o tratează nu doar omenește, ci chiar bine. Decizia aceasta îi salvează probabil viața, dar îi dă totodată un alt statut decît cel al restului victimelor. Care e acest statut? E grava întrebare la care Drakulic nu răspunde, după cum nu răspunde explicit nici la o altă întrebare la fel de importantă: ce se va
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
ecrane neaoșe ale meridianului nostru. Dar - revenind la premierele americano-bucureștene - există în cele două filme cel puțin aspirația spre sublimul pierdut și intangibilul uitat, încercări de recuperare disperată, în cîte o secvență antologabilă. În O, Brother... - momentul cînd eroii sînt salvați din fața plutonului de execuție de uriașul tumult al apelor revărsate ale unui baraj, în Doctorul T. ... - zborul nefericitului medic în tornada care-l readuce nevătămat pe pămînt. Un fel de utopie a miracolului salvator. Soluția e însă in extremis - un
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
al vreunui mare scriitor reușește să ne transmită semnale că oamenii nu se pot transforma decît la suprafață. Așa se poate citi, cred, discursul lui Tudor Arghezi rostit în 1960 la Ateneu. Nu poate trece neobservată finețea cu care metonimia salvează de la ridicol conținutul. Nu se face elogiul partidului, ci un fel de compunere mai degrabă ermetică, în jurul unui simbol: secera și ciocanul. Citit fără referent, textul nu-l face de rușine pe Arghezi, iar dacă reușim să-l citim în
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Uniunea Scriitorilor a putut părea o insulă antitotalitară. Pentru tînărul ziarist român condus îndeobște de mai bătrînul ziarist român plin de bube în cap era și e o fericire să descopere bube în capul Uniunii Scriitorilor, ca și cum acestea ar putea salva pe cineva de la ticăloșia în care s-a complăcut în totalitarism. Astfel că indiferent cum au fost prezentate lucrurile, Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor a fost mediatizată drept un fel de circ. * Ziarele s-au întrecut în a prezenta această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
un singur locuitor care vă așteaptă să-i treceți pragul! Și cred că au mai rămas multe lucruri ascunse în această carte, ca într-un sipet foarte prețios și fin în care Nora Iuga a închis sentimente, impresii, imagini, chipuri salvate după experiența terbilă a acestei "été inoubliable".
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic! Și totuși, episodul n-are nimic desuet. Fervoarea intelectuală a autoarei salvează totul. Va fi greu de acum înainte să se vorbească de romanul românesc fără a lua în considerare Ultima cruciadă. Revista Observator cultural ar trebui să organizeze din nou un plebiscit critic pe tema primele zece romane ale literaturii române
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
suflet, acum, probabil aș scrie. Dar dacă aș avea cu adevărat suflet, acum cu siguranță n-ar trebui să scriu. Cum, însă, nu am deloc suflet, nu-mi rămâne decât să scriu". Sentimentul insuficienței, al neputinței interioare de a se salva transpar la fel de dramatic: "Încep să scriu tot ce mi-a venit vreodată să scriu și n-am scris ca să nu consum, să nu pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
Cînd pe unul dintre acești doi parteneri îi încearcă ideea supremației, teatrul devine altceva. Dacă este ceva ce regret profund, nu este buimăceala, corupția, sărăcia, ci îndepărtarea față de stil. Problema nu este adevărul, ci stilul. Este singurul lucru care poate salva un artist. Ce părere ai despre discuțiile teatrale în care cuvîntul "criză" este folosit uneori prea des? Să spui că este în criză un fenomen care numai așa poate exista, mi se pare stupid. Să spui că societatea noastră arată
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
ei și s-au întîlnit, în libertate, tot pe șantier. El fusese turnător în pușcărie și acum beau împreună. Se pileau și la întrebarea "totuși, de ce ne turnai?" el răspundea cu accent "dacă mă rugau așa de frumos!" Rîsul le salva trecutul și le făcea posibil prezentul. Pentru familia mea rîsul a fost purificator. Crezi în exilul care uniformizează sau care, dimpotrivă, dă șansa exploziei creatoare? Te-ai gîndit vreodată să alegi această cale? Exilul este nu șansa, ci singura șansă
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
difuze conștiințe colective, cînd păturile rurale, urmîndu-și 'domnii', își făcuseră scut din valorile identitare. Efectul acestui proces istorico-social - citim într-una din primele pagini - este mîndria cu care și astăzi populația din satele maramureșene, revendicîndu-și propriul "autohtonism", tinde să-și salveze valorile cele mai autentice ale Ethosului lor istoric. (pag. 10) În densa introducere la volumul citat - cercetare filologică riguroasă a textelor din trist-înduioșătorul cimitir vesel din Săpînța - universitarul italian dă încă o dată dovada pătrunderii fenomenelor sociale și culturale de prin
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]