1,540 matches
-
necuprinsa: ,,Miraculoasă și albă/Asemenea chipului mireselor tinere/ Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor/Cu trupul de bizar alizeu”. Există și Spațiul de fugă, ,,o academie cu oase În buzunar”, spațiul jocului și al disperării, unde ,,Bărbierii cu sapă aprind lumânări/La examenul de palentologie balistică” și unde ,,Putem Începe jocul de-a baba-oarba”. Marile jocuri sunt Însă acelea grave, tragice, că jocul iubirii: ,,Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest/ Să trec prin arbori cu sângele Înflorit”. Dar pentru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
asemenea bunuri sunt cerute de toate segmentele societății. Ceva este totuși neclar. Deci fiul lui Otacilius, Ofelus, parcă... — Da. — Ipochimenul refuză să-ți plătească cota-parte din afacere. Asta-i problema, nu? Scribonius Libo aprobă viguros din cap: M-aduce la sapă de lemn! se jeluie. De, îl ironizează Gallus. Pământurile tale s-au dus de mult pe tot felul de extravaganțe luxoase, iar veniturile astea fabuloase, în loc să le capitalizezi, le lași să ți se scurgă printre degete. Libo gesticulează agitat: — Gândește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au defel țarini; toată munca lor este păstoritul oilor. Plătesc o dajdie în fiecare an, însă nu atât cât le cere domnia, ci numai cât făgăduiesc ei domnilor; iar această învoială o înnoiesc, prin trimișii
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
întrece cu multă ușurință. Am trăit și am făcut practică agricolă în cooperativa comunei Gherengic (apoi Pecineaga), la 12 km de Mangalia. În toată comuna în 1915/16 nu era absolut nici o mașină. Se semăna cu mâna, se prășea cu sapa, se transporta și se treiera cu vitele. Primarul comunei Ion Gh. Motoc, primul țăran socialist pe care l-am cunoscut, bun prieten cu Dr. Racovski, care avea moșie în acea comună, poseda 100 ha, pe care le cultiva cu familia
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
lanului. Sârma e prevăzută cu un fel de nodulețe ce trec prin cutia de semințe, declașând la fiecare noduleț căderea boabelor. Fiind semănat la distanțe egale, porumbul e prășit longitudinal și transversal. N-am văzut un singur om prășind cu sapa, în afară de câțiva negri în Missouri. Firul de sârmă care conduce prășitoarea se schimbă la capul lanului, la distanța stabilită între rânduri. Un singur om, cel ce conduce caii face această operație. Recoltatul se face cu mâna, cu o dexteritate de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
era un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă o fi fiind pe undeva.» Dorea mult să vorbească despre el: era foarte duios, liniștit, metodic, atât de cult. Își petrecea zile Întregi Într-un mic birou, acolo sus, la mansardă, citind și scriind. În rest, mai dădea cu sapa În grădină și schimba două vorbe cu farmacistul - mort și el acum. Din când În când, cum spusese, o călătorie la Paris, pentru afaceri, spunea el. Dar se Întorcea mereu cu câte un pachet de cărți. Micul birou era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cei din colonii fac foarte mult sport. Viața sănătoasă Punjab și altele de genul ăsta. Jonathan își amintește cu tristețe obiceiurile anglo-indiene de a construi terenuri de tenis pe fiecare bucățică disponibilă de pământ, chiar și pe dealuri. Peste tot sapă terenuri, așa cum a săpat Jain chipurile sfinților lor. Este de neconceput că el nu știe să joace. Nu găsește nici o explicație satisfăcătoare pentru această imposibilitate, așa că pretextează că s-a rănit la mână, sperând că astfel se va salva. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei săptămâni, între prima vizită a doctorului și ultima lopată a lui Ostrane, groparul, care pe aceasta din urmă o sapă cu mare încetineală. „De ce anume pe aceasta și nu alta?“ l-am întrebat într-o zi. „Fiindcă aceasta, mi-a răspuns el privindu-mă cu ochii săi ca niște puțuri întunecate, fiindcă aceasta trebuie să rămână în amintire...“ Ostrane e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acum începe. Am intrat cu toții, speră fiecare și scapă cine poate ! Valul de proteste și greve subliniază neputința guvernanților, unde nu văd nici o capacitate, decât politruci la ciolan, de a chibzui, cântări și împărți rezultatul muncii unui neam ajuns la sapă de lemn ! Vinovați: 1. Traian Băsescu. Președintele, nu omul politic conflictual și nestatornic; nu ambițiosul peste măsură, nu... omul ! Președintele care „face”, guvernul trage (ce de scandaluri...!), poporul... rage ! Adică strigă și tot... înjură că nu trăiește bine ! cum i-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
este doar o copie palidă a eternului masculin. Notă Ca și anii trecuți, în martie sunt rugată de ziariști să scriu ceva despre „femeia în societatea românească”. E perioada în care presa noastră își aduce aminte de „umbrele istoriei” și sapă conjunctural să le scoată spre vizibilitate prin proceduri excepționale: „Să facem interviuri cu personalități feminine” sau statistice: „Să le lăsăm să se văicărească pe tema nedreptății de gen, povestind în procente ce prost stau ele la toți indicatorii”. În locul celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
prostimii nu o am luat, monastiri n-am rădicat, ci numai o pustie de teatru; cu pâra n-am umblat, hotarele le-am păstrat, se pot vedea și astăzi, pământul l-am însămânțat, l-am arat, l-am adus la sapă de lemn, am scos untu din el și vi l-am trimis. Atunci de ce, luminăția-ta, de ce? Cu ce-am greșit? — Hm! - făcu viziriul dus pe gânduri. Una din cadâne se ridică și aduse o cafea. Hm, km! - mai făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse cu fierul povețe, îndemnuri, judecăți pentru lucrătorii câmpului: „Spatele plecat biciul nu-l atinge”, „Nu iaste alta mai de folos zăbavă decât munca”, „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul”, „Eleșteul fără pește e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținutul Bârladului. Episodul 189 ARĂTĂRI DIN CRONICI în vreme ce la conacul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu se punea la cale. precum am văzut, a doua suire în Scaun a lui Barzovie-Vodă, Moldova, sub Sima-Vodă, gemea din greu sub turci. Țara era adusă la sapă de lemn și, din cauza grozavei sărăcii, se petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu moare de varză patru cerbi lopătari beți turtă care, la vederea ei, se îndepărtară pe două cărări, în șir indian, spre pădure, boncăluind de mama focului. Ba, colac peste pupăză, prin noiembrie dădu un ger năpraznic și dispărură și sapele de lemn, fiind puse pe foc. Episodul 190 CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă, sărăcia lucie a țării se strecurase încetul cu încetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
odihnea Papa Grigorie al XV-lea. Se născuse într-o familie săracă din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil al potcovarului Giusto și-al soției sale Mărgărita. Marea epidemie cabalină din 1563-1565 l-a adus pe potcovar la sapă de lemn, așa că micul Pietro va fi dat fără prea multe regrete, încă de la cinci ani, unei mănăstiri franciscane din apropiere. Copilul, slăbuț, palid, cu păr castaniu cârlionțat, înainte de a se învăța cu rigorile vieții monahale și-ale gramaticii latine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fuma. Aș mai fi vrut să povestesc despre bunici - bunica de la Ciocâlteni, bunicii de la Chiștelnița și cum m-am speriat eu de moara de vânt pe care o crezusem diavolul și cum m-am tăiat eu la picior Într-o sapă și la buză Într-o ceapă și cum. Și cum. Și cum. Și cum nu-mi plăceau toamnele - dar deloc-deloc nu-mi plăceau toamnele. Deloc-deloc. În schimb, Îmi plăcea fata popii, Valentina, cea mare, fiindcă picta frumos, a zugrăvit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cerc perfect, nealterat de nicio lumină, de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perfect, nealterat de nicio lumină, de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului. X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nealterat de nicio lumină, de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului. X se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze pînă atunci. Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș întins pe toată fața, își flutura palmele pline, de grăjdar ori muncitor cu sapa, deasupra capetelor tuturor și deși nu spunea nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce bă?! Cu degajări nu o dată spectaculoase de furie, că i s-a zis prostule, sau pe mă-ta, cârnule, cu muierea și copiii tăi cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; măciucile care se ridicau în aer, sapele care se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl meu, pe prietenii lui și pe mine, erau altceva, străin, fără înțeles, nedemne de cuvânt. Și vitele se repezeau cu coarnele unele în altele și câinii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mea de spirit: nimic nu mai zbura, iluziile se retrăgeau.... M-am ridicat de la masă și m-am culcat. Conflict mai larg? îmi spuneam, care conflict? Nu există nici un conflict. Ce poate să facă un țăran? Să dea unuia cu sapa în cap că i-a călcat răzorul sau i-a jefuit ovăzul. În Ion, de Liviu Rebreanu, unul îi dă altuia cu sapa în cap că a venit la muierea lui, pe care o iubea mai dinainte. S-a scris
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]