2,314 matches
-
era o șarjă împotriva noii pături de ciocoi care se ridica, ciocoi cari, ca toți parveniții din toate epocile, erau nesuferiți. Fiindcă fiecare transformare socială și fiecare revoluțiune ridică la întâietate pături noi nefasonate îndestul pentru exercițiul noii lor funcțiuni. Satira lui C. Bălăcescu este intitulată: Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București. Iată câteva strofe: Un străvechi mazil de țară De multe pilde nboldit, Se hotărî, într-o vară, A fi și el om călit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi prin știrea lui, Ș-asta nu e o povară De grumajii fitecui. Trebuie o minte mare Să poată dăini mereu, Pe toate să le-mpresoare, Nu e glumă, fătul meu!... 54 Etc. etc. 92 bucureștii de altădată 54. Din satira Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țeară la București de Costache Bălăcescu (1800-1880), scrisă în 1838. Bacalbașa a reprodus câteva fragmente pe care le-am verificat cu textul aflat în volumul Fă-mă, tată, să-ți seamăn
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1838. Bacalbașa a reprodus câteva fragmente pe care le-am verificat cu textul aflat în volumul Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Generația actuală din generația trecută de C. Bălăcescu, București, 1860, pp. 3-41. bucureștiul în 1871 93 Această satiră este scrisă într-o limbă pură lipsită de neologisme, lipsită de rătăcirile heliadismului, lipsită de slavonisme supărătoare, o limbă în care s-ar putea exprima și astăzi orice scriitor de seamă. Dar pe când la 1838 Bălăcescu scria precum am văzut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
autoritate cestiunea evreie. Când, după detronarea lui Cuza, Constituanta, sub presiunea străi nătății, a voit să introducă la Art. 6 principiul acordării drepturilor politice 94 bucureștii de altădată poetul preferat al publicației bucureștene fiind M. Zamphirescu (1838? 1840?-1878), autorul satirei antijunimiste lipsită de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iubește cu putere ceva din lucrurile mari: patria, poporul său, în general oamenii. Cezar Bolliac scria bine, însă sufletul popular urma pe alți ziariști cari scriau mai puțin estetic, însă mai mult înțeleși de masă. N.T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umoristice, toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
N.T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umoristice, toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș. bucureștiul în 1871 169 Revista contimporană (1873-1876), deja amintită aici; bihebdomadarul La Roumanie al lui Fr. Damé (1873-1876); gazeta muncitorească Uvrierul (1872), urmată de Lucrătorul român (1872-1873) ș.a. 331. Dintre gazetele citate de Bacalbașa apăreau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rămâne 338. Poetul Zamfirescu, funcționar la Eforia Spitalelor Civile, a murit nebun. Zamfirescu a avut talent. Publicului celui mare a început să-i fie cunoscut după apariția Revistei contimporane în anul 1873, în care a scris. Excela, mai ales, în satiră. Moartea prematură datorită acelei boale nenorocite l-a împiedicat să sfârșească poemul său satiric intitulat Muza de la Bolta rece, satiră îndreptată împotriva Junimii din Iași. Din această operă menită să fie o piesă teatrală, fiindcă era dialogată, mi-au rămas
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
început să-i fie cunoscut după apariția Revistei contimporane în anul 1873, în care a scris. Excela, mai ales, în satiră. Moartea prematură datorită acelei boale nenorocite l-a împiedicat să sfârșească poemul său satiric intitulat Muza de la Bolta rece, satiră îndreptată împotriva Junimii din Iași. Din această operă menită să fie o piesă teatrală, fiindcă era dialogată, mi-au rămas în memorie câteva versuri: Am pornit, pornii, pornit-am339 De la Iași în cărucior, Am sosit, sosii, sosit am L-al Olimpului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acum iarăși închiriat lui M. Pascaly, însă comitetul își re zervase 2 seri pe săptămână pentru a închiria sala și altor artiști. În una din seri o închiriase lui Matei Millo, care pusese pe afiș, între alte piese, și o satiră politică intitulată: Haine vechi sau Zdrențe politice. Seara, comitetul interzice lui Millo să joace satira, sub cuvânt că este indecentă și slujește drept pugilat politic. Dar sala gemea de public, fiindcă tocmai această bucată stârnise marea curiozitate a amatorilor. După
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru a închiria sala și altor artiști. În una din seri o închiriase lui Matei Millo, care pusese pe afiș, între alte piese, și o satiră politică intitulată: Haine vechi sau Zdrențe politice. Seara, comitetul interzice lui Millo să joace satira, sub cuvânt că este indecentă și slujește drept pugilat politic. Dar sala gemea de public, fiindcă tocmai această bucată stârnise marea curiozitate a amatorilor. După jucarea celorlalte bucăți, tocmai când publicul era mai nerăbdător, Millo apare pe scenă și anunță
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
marea curiozitate a amatorilor. După jucarea celorlalte bucăți, tocmai când publicul era mai nerăbdător, Millo apare pe scenă și anunță că i s-a interzis jucarea „Zdrențelor“. În sală izbucnește un mare huiet! Publicul aplaudă, fluieră, strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar deodată sala rămâne în întunerec, căci direcția pusese să se stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pompieri. Publicul strigă, unii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pompieri. Publicul strigă, unii sar din sală pe scenă, în sfârșit marele Millo este silit să-și spună satira în fața unei săli oarbe, numai cu două lumânări aprinse.7 330 bucureștii de altădată l’intention de porter atteinte, directiment ou indirectiment, à la situation des PrincipautésUnies, telle qu’elle résulte des traités“ - Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale... prezentate corpurilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
directiment ou indirectiment, à la situation des PrincipautésUnies, telle qu’elle résulte des traités“ - Ministerul Afacerilor Străine, Documente oficiale... prezentate corpurilor legiuitoare, București, 1878, p. 21. 7. Matei Millo prezentase pentru întâia oară „canțoneta politică“ Haine vechi sau Zdrențele politice - satiră virulentă a vechiului regim conservator - în sala Bossel, la 14/26 septembrie 1876. Pentru seara de 11/23 ianuarie 1877 el primise autorizație din partea Ministerului Instrucțiunii să dea - împreună cu alți artiști - un spectacol în sala Teatrului Național, urmând să interpreteze
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
putea cuprinde pe toți cei cari veneau să asiste la reprezentație. Mesele erau așezate până aproape de trotuarul străzii, iar în fiecare seară erau refuzate, din cauza lipsei de spațiu, între 200 și 300 persoane. Ionescu avea canțonetele lui de mare succes. Satira, împotriva unui bulgar, cântată pe o arie populară: Să vezi na Petrana noastră Când iese na portă, Cum se strânge lume totă Și se face rotă. Sau: Cu o botină De cea mai fină Și c-un picior Foarte ușor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Frunză verde trei lăptuci / Popă Tache, und’te duci / Numa-n cauc și-n papuci? / - Mă duc, tată-n, mahalale / Să adun la haimanale / Care fac tot dandanale...“ (Cântec poporar, datat 1870, în vol.: N.T. Orășanu, Opere satirice, partea II, Satire noi, 1868-1872, București, 1875, p. 86); „S-a întins chief mare / Cu beție tare / Azi în București, / Tot cu bani domnești... Bandiții s-adună / Toți cu voie bună / Mesele-ncongior / Cu toți capii lor / Colea Beizadeaua / Și-a stropit măseaua. / Petre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în italiană, dar tălmăcirea a rămas neterminată și needitată. La Paris, leagă prietenii cu Montesquieu (realizează o versiune în rusește pentru Lettres persanes), cu Maupertuis, președintele Academiei de Științe din Berlin (grație căruia s-au publicat, în 1750, în germană Satirele lui C.), cu Fontenelle, secretarul Academiei Franceze. O relație specială întreține cu Voltaire: fiul lui Dimitrie Cantemir își exprimă dezacordul și nemulțumirea pentru faptul că în Istoria lui Carol al XII-lea Voltaire vorbea despre tatăl său ca despre un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
rusă, ca și celelalte scrieri ale sale, Simfonia la Psaltire (probabil după modelul lui Ivan I. Iliinski, care dăduse o Simfonie asupra Evangheliei), datează din 1726. A scris, în versuri silabice (un vers slav prin excelență, dar desuet), fabule și satire, ode filosofice și ocazionale, epigrame, epopeea (neterminată) Petreida (1730), consacrată faptelor lui Petru cel Mare. Traduce din Anacreon, o parte din epistolele lui Horațiu, lucrarea lui Fontenelle Entretiens sur la pluralité des mondes (1730), Discours au Roi de Boileau. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
epigrame, epopeea (neterminată) Petreida (1730), consacrată faptelor lui Petru cel Mare. Traduce din Anacreon, o parte din epistolele lui Horațiu, lucrarea lui Fontenelle Entretiens sur la pluralité des mondes (1730), Discours au Roi de Boileau. În scrierile redactate în Rusia (Satirele I-V, primele trei fabule: Focul și idolul de ceară, Matca albinelor și șarpele, Cămila și vulpea, șapte epigrame, Petreida), toate în limba rusă, este vădit influențat de autorii antici și scriitorii clasici francezi. Mediul cultural din Londra și Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
să revină asupra versurilor de imitație, de aici nota de originalitate a poeziilor mai târzii, care „au independență și originalitate, imită mai puțin și interpretează mai mult, poetul este tentat de a-și formula precepte morale proprii” (Cornelia Cârstea). În satire și epigrame a fost un precursor în literatura rusă (istorici importanți ai literaturii ruse îl socotesc un întemeietor al poeziei rusești moderne), dovedindu-se un subtil observator al moravurilor, ridiculizând vicii umane, individuale sau colective, elogiind fapte de spirit sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
dezvăluie un poet reflexiv, sceptic, decepționat, melancolic și contradictoriu. Cunoscător al mișcării iluministe, C. a propagat în Rusia ideile europene despre progres, cultură și civilizație, natură și societate, recomandând sistemul raționalist, cartezian. Opera sa este tipărită postum. Prima ediție a Satirelor este scoasă la Londra (1749), realizată în versiune franceză de Ottavio Guasco; în Rusia, opera lui apare, cu greșeli de editare, abia în 1762, corectată în 1772 și reeditată complet în 1867, sub îngrijirea lui P. A. Efremov. În românește, Satirele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
Satirelor este scoasă la Londra (1749), realizată în versiune franceză de Ottavio Guasco; în Rusia, opera lui apare, cu greșeli de editare, abia în 1762, corectată în 1772 și reeditată complet în 1867, sub îngrijirea lui P. A. Efremov. În românește, Satirele sunt traduse în 1844 de A. Donici și C. Negruzzi. SCRIERI: Satire și alte poetice compuneri, tr. A. Donici și C. Negruzzi, Iași, 1844; ed. Iași, 1858; ed. îngr. Pavel Balmuș, Chișinău, 1988; Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
Guasco; în Rusia, opera lui apare, cu greșeli de editare, abia în 1762, corectată în 1772 și reeditată complet în 1867, sub îngrijirea lui P. A. Efremov. În românește, Satirele sunt traduse în 1844 de A. Donici și C. Negruzzi. SCRIERI: Satire și alte poetice compuneri, tr. A. Donici și C. Negruzzi, Iași, 1844; ed. Iași, 1858; ed. îngr. Pavel Balmuș, Chișinău, 1988; Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea, București, 1966. Repere bibliografice: V. Alecsandri, „Satire și alte poetice compuneri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
Donici și C. Negruzzi. SCRIERI: Satire și alte poetice compuneri, tr. A. Donici și C. Negruzzi, Iași, 1844; ed. Iași, 1858; ed. îngr. Pavel Balmuș, Chișinău, 1988; Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea, București, 1966. Repere bibliografice: V. Alecsandri, „Satire și alte poetice compuneri de prințul A. Cantemir”, „Propășirea”,1844, 23; I. Heliade-Rădulescu, Notiță critică, „Curierul românesc”, 1844, 50; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I, Viena, 1862, 147; Al. Odobescu, Opere, București, 1955, 205; Ghenadie Enăceanu, Principele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
național. Comedia de moravuri într-un act, după modelul lui Alecsandri, este cea mai gustată. Se încearcă în această specie Th. A. Myller, Pantazi Ghica, N. Țincu și Antonin Roques. Grădișteanu localizează comedia Revizorul de Gogol, introducând numeroase elemente de satiră socială autohtonă. N.V. Scurtescu trimite o dramă istorică, Despot-Vodă, iar G. Sion încearcă o versiune românească a tragediei Fedra de Racine. Prin V.A. Urechia (Miron Costin) și G. Sion (Suvenire despre poetul Conachi) revista inițiază studiul scriitorilor din trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
și imaginează intrigi puternice, cu situații dramatice și, de obicei, cu deznodăminte nefericite. Uneori reușește să se elibereze de această optică și atunci scrie o proză vioaie, nu totdeauna închegată. Așa sunt Revoluția din Pârlești, 1873 sau Crucile roșii, 1876, satire bonome cu aspect burlesc. Cele mai reușite personaje aparțin, însă, mediului rural. Fără a fi convenționale sau numai pitorești, ele sunt, dimpotrivă, verosimile. La aceasta contribuie, în mare măsură, surprinderea unor gesturi tipic rustice, de obicei legate de ocupații pașnice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]