2,312 matches
-
Evoluția formelor epice și apariția romanului / 67 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni / 67 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin / 106 2.2.1. Parodia în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca / 112 2.2.2. Parodia romanului din "fragmente": Petronius Arbiter / 130 Capitolul 3. Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte în modernitate / 153 3.1. Premisele medievale ale parodiei renascentiste / 153 3.2. Renașterea parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nihilistă (Newman) Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea teoriilor prezentate de Rose, de la Aristotel până la deconstructiviști, iau în calcul generarea unei definiții sub spectrul diferențelor față de noțiuni precum ironie, satiră, pastișă, travesti, burlesc, ridicol, umor etc., lucrarea sa, publicată într-o primă ediție în 1993, mizează pe o formulare denotând rafinament critic, dar și claritate. Rezumând, parodia ar fi rezultatul coexistenței codificate a două texte, pe care cititorul îl sesizează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a orientat și nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a submina formulele literare la modă sau pe acelea deja clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul realist și încheiate experimentele romanești ale începutului (chiar mijlocului) de secol XX, se afirmă în forță romanul parodic postmodern, cel care sensibilizează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
avatari interesanți, în primul rând, prin schimbările de anvergură pe care le produce formal, dar și la nivelul procedeelor, prin trecerea de la un gen la celălalt și seria de transformări operate. Dintr-o elegie se poate obține, de pildă, o satiră parodică; în schimb, un roman care parodiază un alt roman (Vineri sau limburile Pacificului de Michel Tournier ca parodie la Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe) "înghite" parodia, rămânând eminamente roman. Este deci de dorit un studiu mai aplicat din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și cele dintâi segmentări, de genul acelei paratragoedia ce denumește strict parodia unei tragedii. Primele considerații teoretice ale vechilor greci privind etimologia și evoluția termenului îmbracă noi haine pe solul fertil al romanului latin, plecând de la premisele parodice lansate în satira menippee. Importanța epopeicului scade, iar căutarea unui nou punct de vedere despre sine, în lumina satirică, plină de haz a reprezentărilor lumii, devine posibilă o dată cu Satyricon-ul lui Petronius, care marchează și trecerea de la narațiunea impersonală la cea în care se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
condiția umană suferă un acut proces de redefinire, punând sub semnul întrebării divinitatea însăși. Menționăm că am avut în vedere și filiațiile pe care le-a dezvoltat romanul, în cadrul fiecărei perioade istorico-literare analizate, alcătuindu-și structura prin preluarea altor specii (satira menippee în Antichitate, poemul eroi-comic în Renaștere etc.) și definitivându-și stilul în funcție de erudiția și talentul fiecărui parodist în parte. În Evul Mediu, parodia nu supraviețuiește doar pentru a fi supusă acelui ridendo dicere verum al Antichității târzii 6: ea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mereu alți curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară" întrucât "legitimează și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. În parodia antică, dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în timp ce în Renaștere stilul macaronic pe-atunci în mare vogă este, la rândul său, luat în derâdere de Rabelais. O netă demarcație desparte "zorii" parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care s-ar fi produs și mulțumită parodiei. Astfel, până în momentul relativ târziu de cristalizare a romanului modern, trebuie reconsiderate și acele specii intermediare în lipsa cărora parodii epice din cele mai reușite incluzând aici uriașul romanesc care e Don Quijote, precum satira menippee din Antichitate (cu revenirile ei ulterioare) sau acele fabliaux ori soties din literatura medievală franceză, burla italiană din Renaștere poate n-ar mai fi existat ca atare. În capitolele "Din preistoria discursului romanesc" și "Eposul și romanul" din volumul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
idealismului ofilit al tradiției cavalerești"48). Așa cum observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci avem imitații, citate, aluzii sau pastișe; sau poate propune o diferență, și atunci vorbim de parodie, ironie și satiră"49. La rândul său, narațiunea este dialogică pentru că, în interiorul ei, un autor dialoghează cu un altul, un text dialoghează cu un predecesor al său etc. "Căile referențiale ce se deschid în fața cititorilor nu sunt simple capricii de moment, ci opțiuni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
submediocre"57. Astfel constată că, datorită operelor parodice franceze care mizează, nu o dată, pe importanța componentei burlești, apar și numeroase dificultăți în ceea ce privește delimitarea strictă a sferei parodiei. S-au făcut și se fac, în ciuda eforturilor teoreticienilor, confuzii între parodie, pastișă, satiră, travesti. O definiție a parodiei nu mai poate fi dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate în imediată vecinătate. "Cuvântul parodie lasă, în general, loc unor confuzii foarte serioase, pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bază conservat de etimologie (cuvântul compus prin alăturarea lui para și a lui odos având translările de counter-song; contre-chant), Hutcheon recomandă o analiză aprofundată, în urma căreia va constata două importante ramificații ale semnificației: "Natura textuală sau discursivă a parodiei (spre deosebire de satiră) e limpede din rădăcina odos a cuvântului, însemnând cântec. Prefixul para are două înțelesuri, dintre care doar unul este de obicei menționat, și anume accepțiunea de contra sau împotriva. Așa că parodia devine o opoziție sau un contrast între texte (...) Totuși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tradiția epopeică înrădăcinată și statutul totuși secundar al acestuia în lumea greco-latină. Există însă și forme hibride, de pildă în Antichitatea latină, unde își face apariția un construct epic specific, funcționând ca "mediator" între genurile liric și epic, și anume satira menippee. Conglomerat artistic esențialmente parodic, amestecând versurile, discursul retoric, monologul, dialogul și narația la persoana întâi, aceasta se înfățișează drept un bun specific al perioadei respective, vizând, în unele cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
satira menippee. Conglomerat artistic esențialmente parodic, amestecând versurile, discursul retoric, monologul, dialogul și narația la persoana întâi, aceasta se înfățișează drept un bun specific al perioadei respective, vizând, în unele cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei menippee, precum Apokolokintosis a lui Seneca, iau naștere idei fundamentale în evoluția ulterioară a parodiei literare: amestecul genurilor și al stilurilor, prezența antieroului, formele citării incluzând o atitudine de frondă a autorului (în cazul mai sus- menționat și narator). Circulația
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
merge cu explicațiile până la sursă, nu menționează termenul care a luat naștere în limba greacă și apoi a intrat în limba latină. În mod cu totul restrictiv, se insistă pe ideea că parodia ar fi terenul predilect de desfășurare a satirei/ burlescului/ comicului: "P. desemnează o imitație satirică a unei opere serioase, îndeobște cunoscută publicului, ale cărei subiect și procedee de expresie sunt transpuse la modul burlesc. Ea nu este o simplă pastișă, mai mult sau mai puțin involuntară, ci o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndreaptă și Ulrich Weisstein în studiul său dedicat formelor artistice de "imitație răzbunătoare" a modelului: Întrucât aceste parodii făceau parte din concursurile desfășurate la diverse festivaluri, putem totuși concluziona că stabilesc aproximativ aceeași relație cu epicul pe care o stabilește satira cu tragedia. Deși conține numeroase și evidente elemente umoristice, satira nu este nici o formă de comedie, nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de "imitație răzbunătoare" a modelului: Întrucât aceste parodii făceau parte din concursurile desfășurate la diverse festivaluri, putem totuși concluziona că stabilesc aproximativ aceeași relație cu epicul pe care o stabilește satira cu tragedia. Deși conține numeroase și evidente elemente umoristice, satira nu este nici o formă de comedie, nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o stabilește satira cu tragedia. Deși conține numeroase și evidente elemente umoristice, satira nu este nici o formă de comedie, nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sa literală și se apropie de pastișă atunci când asociază citate preluate din unul sau chiar mai mulți autori 105. Cea de-a doua denumire, mai specializată, desemnează poeme epice folosite drept armă de atac împotriva dogmelor filosofice 106. Și în satira menippee își fac apariția acele centones, la origine "reconstrucții cu versuri luate din Homer"107. În capitolul al doilea al Poeticii, Aristotel enumera deci explicit parodiile de care avea știință. Recapitulând, acestea se numeau Deiliada, Batrahomiomahia (Lupta dintre șoareci și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
seamă de scrieri teologice. Filologul italian Giulio Cesare Scaligero (care punea bazele clasicismului italian în Poetica sa) dezvoltă, pe acest teren, câteva considerații necesare cu privire atât la originea parodiilor, cât și la rolul ori măștile purtate de parodiști: "Așa cum satira s-a născut din tragedie, iar pantomima din comedie, parodia s-a născut din rapsodie... Într-adevăr, când rapsozii își întrerupeau recitările, își făceau apariția comicii (s.n.), care, pentru a relaxa spiritele, dezmințeau tot ceea ce auziserăm până atunci. Așa că au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Euripide dintr-un motiv lesne de înțeles ("coborând drama de pe piedestalul ei sublim, Euripide săvârșea un sacrilegiu, și pentru acest sacrilegiu Aristofan avea să-l urmărească cu șfichiul lui răzbunător până dincolo de mormânt"120). Într-o piesă precum Acharnienii, satira politică este precumpănitoare, dar ea nu s-ar putea concretiza în lipsa polemicii literare: eroul piesei, Dikaiopolis, "recurge la ajutorul lui Euripide, cerându-i un deghizament capabil să stârnească mila judecătorilor și să-i obțină achitarea"121 (aluzie la "coborârea de pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să alegi din tiparele vechi, să încercăm, în continuare, să ne oprim asupra formelor epice care foloseau, cu umor și erudiție, parodia pentru a da un colorit mai viu, alert "literelor" Antichității. 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția celor dintâi poeme epice, iau naștere principiile verosimilității și al mimesisului), cât și pe cel al teoretizării, unde regăsim principiul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romani", scrie Mihail Bahtin 134, sesizând că specificul mentalității latine trebuie căutat și în deriziune, în negarea savuroasă a lucrurilor până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și uneori satiră (Satura tota nostra est!, avea să exclame Quintilianus) a fost atât de puternică încât s-a menținut și după apunerea civilizației latine, în ciuda agelaștilor care au prezervat numai o cantitate minimală din creația romană de factură comică, îndeletnicindu-se cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nici parodia acelor scrieri didactice pe care Petronius o realizează atribuindu-le personajelor sale tot soiul de libertăți și îndepărtându-le de morala epopeică. Deși romanul este, la începuturile sale, tributar unor forme epice cu o natură complexă, combinatorie, precum satira menippee, își va decide evoluția tocmai prin parodia acesteia. Departe de a fi organizat și ordonat, romanul latin cuprinde parodii ale aproape tuturor genurilor și stilurilor ("limbajelor", după expresia formaliștilor ruși), ridiculizând, uneori malițios, textul de origine. Ghilimele intenționale nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]